Comandor marină (rez) dr. Golea Pompiliu
Motto
1.
Poporul
trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui
adevărate ;
2.
Poporul
trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii;
3.
Poporul
trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii;
4.
Poporul
trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este
tot pentru binele său;
5.
Poporul
trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze
şi efecte ;
6.
Poporul
trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul
emoţiilor;
7.
Poporul
trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l
demotiveze în atingerea unor idealuri superioare;
8.
Poporul
nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi
obiectivă;
9.
Poporului
trebuie să-i fie indus spiritul turmei;
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa
strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
(Avram Noam Chomsky reputat
lingvist american, profesor emerit la
Massachusetts Institute of
Technology)
Perioada postbelică a României a adus o dată cu tarele sistemului
comunist (e
drept cu binecuvântarea
conducătorilor politici ai aliaţiilor occidentali) necesitatea dictaturii
dezvoltării. E drept într-o formă nefirească pentru poporul nostru ataşat
valorilor occidentale! Dar asta a fost! La scara istoriei o luăm ca atare! Cu sprijinul Băncii Mondiale (cu care
specialiştii acelei vremi au ştiut să negocieze pe picior de egalitate) au fost
create capacităţi productive (cu eficienţă este adevărat diferenţiată) care au permis o dezvoltare economico –socială
relativă a ţării noastre. Cu tot dogmatismul specific perioadei comuniste s-a format
o elita intelectuală tehnică şi umanistă, profund naţională care şi astăzi se
dovedeşte a fi deranjant de utilă în societatea noastră aflată în derivă. Era o
ţară care în pofida faptului că făcea parte din lagărul comunist genera respect în lume. Aveam respectul Americii,
Israelului şi lumii arabe! Şi oprobiul Moscovei!
Criza sistemului comunist începând cu anii ¢80 ai mileniului
trecut a declanşat pe bună dreptate o
serie de atitudini şi mişcări de protest şi în ţara noastră în contextul celor din
ţările aservite sub o formă sau alta Moscovei. Ele au fost încurajate şi de
cercuri din lumea liberă. În consens cu realitatea vremurilor ele au fost
legitime. Finalul – mişcările din decembrie 1990, chiar dacă cadrul general
internaţional şi intern rămâne încă o temă de cercetare pentru specialişti.
Dacă mai există interesul....!
În ţara noastră au început să fie vehiculate conceptele
cultivate corect în lumea civilizată: democraţie, pluralism politic, stat de
drept, economie de piaţă, cerere şi ofertă! Forme fără fond –să ne amintim de
Criticele lui Titu Maiorescu!
În anii 1990 -1996 alături de multe elemente toxice, a
pătruns şi o literatură social politică şi economică de calitate care a permis
aculturalizarea celor doritori de a se educa în spiritul valorior democratice. Putem
cita maxima mentorului economiei de piaţă chineze Deng Xiaoping: „ Am deschis larg
ferestrele către soare să intre aer proaspăt şi o dată cu el au intrat şi
muştele”.... şi adaug eu care au infestat societatea noastră aflată în
confuzie.
Am dezarticulat o economie,
distrugând legăturile dintre unităţile
economice şi sociale. Contrar atitudinii noastre, polonezii au operat
chirugical înlocuind capitalul de stat cu cel privat cu condiţia păstrării valorii productive. Şi
sunt singurii care în perioada 2008 -2010 au avut creştere economică în Europa!
Şi-au continuat schimburile
economice omnidirecţionale excluzând dependenţa totală de Uniunea Europeană. Nu
au fost excluşi, pentru că fraţii Kaczynski şi-au
manifestat în primul rând ataşamentul la valorile naţionale şi apoi la cele
europene.
Noi avem un grad
de dependenţă faţă de schimburile cu Uniunea Europeană de circa 80% ceea ce ne face
vulnerabili la crizele lor!
În ţara noastră au început pe fondul unor înverşunate
lupte politice, distragerea poporului de la problemele reale de la valorile
etice: educaţia pentru muncă, apartenenţa la valorile naţionale în contextul
respectării valorilor europene. Şi altele!
A început un
ciudat proces de privatizare cu distrugeri şi înstrăinări dubioase de active.
Ba nu ne vindeam ţara ba ne-o vindeam! Concepte ieftine servind interese
clientelare! Căci activele fie că sunt proprietate privată fie publică trebuie
să aibă un singur scop să genereze valoare adăugată. Care agregată la nivel naţional
ne dă ceea ce ştim cu toţii –PIB-ul! Ne-am deplasat atenţia către subiecte
minore, cu impact emoţional. Aşa am creat o anomie a valorilor în societate.
Am adus nu în rare situaţii, prin comportamentul nostru,
la putere conducători oameni cu falsă charismă
pe care i-am declarat salvatori ai naţiunii. Au apărut servitori voluntari -
vorba lui Boetius care au susţinut pe unii şi pe alţii pasional, Am uitat să le
amintim că domniile lor sunt servitorii naţiunii – aşa cum zicea răposatul Ion
Raţiu!
Aşa au apărut
cratopluţii – acele categorii de politicieni care folosindu-se de putere au
acaparat active economice ce le-au permis creşterea şi folosirea discreţionară
a puterii. Să îl recitim pe Orwel cu
Ferma Animalelor ca să vedem natura umană!
Occidentul ne-a privit la început cu multă curiozitate, apoi cu
uimire şi în final cu dezaprobare. Şi ulterior amestecat! Unii cu dorinţa
sinceră de a ne integra în marea comunitate europeană! Alţii au văzut în
luptele noastre intestine, oportunităţi pentru afaceri. Şi de ce nu, indirect
chiar pentru reabilitarea economiilor lor prin folosirea de resurse ieftine.
Unii politicieni şi-au cumpărat protecţia prin cedarea interesului naţional!
După o deşănţată politică consumatoristă fără fundament
economic, sub camuflajul capitalului speculativ străin şi aici mă refer la cel
intra-firmă, după gogoaşa pieţei imobiliare, am ajuns la îndatorare, culmea,
preponderent privată. Adică noi plătim azi peste 4.500 euro pe cap de locuitor
pentru datoriile şi prosperitatea unora! Şi banii nu s-au regăsit în
dezvoltare. Şi aşa am plonjat în criza discutabilă de la nivel mondial!
Şi astăzi căutăm
conducători mesianici pentru salvarea noastră. Uitând ca avem nevoie de
conducători responsabili dedicaţi poporului şi nu unor concepte abstracte
precum austeritatea, deficit structural şi altele!
Conceptul de austeritate implică o discuţie! Fernand
Braudel spunea că nu poţi să consum mai
mult decât ceea ce îţi oferă capacităţile tale productive. Dar unde sunt
capacităţile productive? Unde s-au
volatilizat?
Profesorul
Noam Chomsky spunea că mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de
guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să
promoveze imaginea unui guvern în permanenţă preocupat pentru ameliorarea
condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor
aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest
fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale,
conform unui program anunţat. (SIC!)
Şi de aici s-a
născut un mit: trebuie mai întâi să ne fie rău ca pe urmă să ne fie bine!
Generaţiile de ieri sacrificate pe altarul comunismului trebuie să continue
jertfa!
Unora să le fie
bine încă de acum! Cei care vor
progresul! Şi aş aminti ce spunea reputatul specialist în managementul
schimbărilor Charles Handy: „ schimbarea e groaznică pentru cei cărora li se
aplică. Şi e progres pentru cei care o aplică. Important este să păstrezi
controlul”!
Avem o
predispoziţie ancestrală pentru intoxicări informaţionale! Nu vrem să gândim, sesizând
legătura dintre cauze şi efecte! Media tabloidă ne-a îndepărtat de cartea
fundamentală făcându-ne extrem de superficiali în gândire!
Ni s-a inoculat
sentimentul individualismului uitând că de fapt comunitatea este aceea care
aduce valoare adăugată! Şi în cadrul ei, fiecare ne aducem aportul! Ne-au
copleşit satisfacţiile ieftine pe fondul erodării învăţământului şi educaţiei!
Un prieten care s-a mutat în Canada mi-a spus cum se joacă copiii săi la
şcoală! Elevii din şcolile canadiene şi nu numai, sunt puşi să joace
responsabilităţi politice: guvern, parlament alte autorităţi! Şi discută, fac
polemică constructivă.
Este falsă ideea
că şcolile româneşti produc tâmpiţi! Sistemul este vulnerabilizat!
Un profesor
universitar, parlamentar din zona portocalie, de altfel un om deosebit, a
scăpat o dată porumbelul din gură! Starea învăţământului de azi este consecinţa
schimbărilor dese fără discernământ, generate nu de rare ori de orgolii
mărunte. De introducerea fără discernâmânt a unor concepte corecte în Uniunea
Europeană! Dar schizoidizate la noi! Erodarea învăţământului nu mai permite
componenţilor societăţii să problematizeze fenomenele şi procesele din
societate lăsându-se pradă emoţiilor şi instinctelor atavice! O parte din media
are culpe importante!
Avem încă la îndemână mijloace de
informare corecte, serioase dar nu mai avem răbdarea şi antrenamentul de a le
parcurge. Pe vremea răposatului le căutam şi le găseam cu greutate, dar cine
voia se cultiva. Cu cafea, cu ţigări sub tejgheaua de la librărie, se mai
găseau cărţile valoroase declarate caduce de securitate!
Ni se incubă, vorba profesorului Noam
Chomsky, „instinctul de turmă”. „Să stimulezi sentimentul individual de culpă,
de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se
revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat” (SIC!).
În consecinţă quo vadis România?
Vin alegerile din 9 decembrie! Este
momentul unei schimbări de atitudine nu numai formale! Politicienii să se
reeduce ca oameni politici dedicaţi naţiunii! Căci ei trebuie să înţeleagă că
termenul de politican este în realitate un eufemism! Şi noi ca oameni obişnuiţi
trebuie să ne schimbăm! Noi suntem de fapt, cei care aducem la putere aleşii
noştrii! Şi tot noi trebuie să le cerem socoteală! Sunt servitorii naţiunii!
Eu sunt optimist! E drept unul
prudent! Că o dată cu chiuretajul politic ce mai este de făcut, este momentul
schimbării de mentalitate! Pentru toţi!
Şi încă un mic amănunt! Zilele astea,
unele din notabilităţile europene venite la congresul popularilor de la
Bucureşti, au rostit şi discursuri arogante! Chiar ameninţări voalate asupra
celor care vor dori să schimbe prin vot popular anumite personaje politice!
Este o atitudine trivială şi nu o
putem accepta! Suntem parteneri în Uniunea Europeană, nu cetăţeni de mâna a
doua! Să reţină domniile lor acest aspect! Şi nu sunt veşnici în funcţiile în
care au fost aleşi! Şi în Europa mai sunt alternative politice! Alte elite care
pot promova o Europă Socială! Şi noi am înţeles asta! Şi gândim european! Dar
mai întâi suntem români!
Veritas laborant nimis saepe,
extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere
niciodata).
Movila Muratan este dispusă la
aproximativ 7km. sud-sud-est de localitatea Topraisar. În zona aceasta acum 96
de ani a vut loc o cruntă confruntare între trupele germane conduse de
mareşalul August von Mackensen şi trupele române conduse de colonelul
Constantin Scărişoreanu. Dacă din punct de vedere al efectivelor situaţia era
aproximativ egală, din punct de vedere al înzestrării lucrurile erau total diferite.
Germanii erau înzestraţi cu armament modern, erau sprijiniţi de mitraliere,
tunuri grele şi aviaţie. Mackensen
concentrase aici toată artileria grea germană şi bulgară de pe frontul
dobrogean. Mai aveau avantajul experienţei acumulate pe câmpurile de luptă pe
parcursul a peste doi ani de război.
Românii, în marea lor majoritate ţărani dobrogeni, erau înarmaţi cu
puşti, multe dintre ele învechite, iar
puţinele mitraliere franceze, primite în ultima perioadă, nu funcţionau corespunzător. Aveau experienţa
a două luni de luptă, ocazie cu care la Bazargic şi Amzacea au demonstrat
totuşi frumoase calităţi de luptători. Românii mai aveau avantajul faptului că
ocupau poziţii de luptă amenajate din timp. Înainte cu cîteva momente de începerea luptei
militarii din brigada comandată de col. Stan Poetaş au solicitat aducerea în
tranşee a drapelului de luptă şi în timp ce fanfara intona “Deşteaptă-te române!”, au jurat că
nu vor părăsi sub nicio formă această poziţie.
