miercuri, 28 februarie 2018
QUO VADIS
DOMINE
La 27 de ani după
„evenimentele din decembrie”, pe care unii le numesc revoluție iar alții
lovitură de stat, am avut trista ocazie de a întâlni un exponent al forței
represive ce a instaurat în România comunistă regimul terorii și și-a lăsat
amprenta malefică asupra viitorului acestei țări.
Am întâlnit un
securist în vârstă de vreo 75 de ani, cu o stare precară de sănătate, dar cu
aceiași atitudine virală a unei persoane ce se consideră superioară, ce poartă
un dispreț nedisimulat pentru concetățenii care nu fac parte din aceiași clasă
socială, dispreț pe care îl afișează deschis și îl manifestă cu nonșalanță.
În sala de
așteptare la cabinetul unui medic de familie, întâlnindu-se cu câțiva colegi
din vremurile de aur, acest reprezentant al unei „clase ce avusese aproape ca o obsesie maniacală, pornirea sau chemarea
de a distruge, a demola, a terfeli ființa umană”(cum se exprimă Mihai Sin
referitor la poliția politică din timpul comunismului), își expunea ideile tembele
cu voce tare, privind lumea din jur direct în ochi, de parcă se aștepta la
consens și aplauze:
-„Niște idioți care nu au nimic în cap
(despre manifestanții ce își pronunță opoziția față de noile legi ale justiției
care vor să dea apă la moară penalilor cu gulere albe, ori a altor nedreptăți
de care s-au săturat). Nu numai că nu mă
duc la mitinguri, dar nici măcar nu mă uit și nu ascult astfel de știri. Fac
valuri aiurea neștiind de fapt nici pe ce lume trăiesc. Pe vremuri erau
împușcați. Azi ar trebui să-i disperseze cu tunurile cu apă. Ăștia nu merită
nici gloanțe stricate pe ei.”
În momentul în care
am auzit ce rostea acea ființă cu trăsături umane, pronunțându-se vehement
împotriva propriului popor - ca o boală autoimună ce atacă organele corpului
său nerecunoscându-le, fantomele trecutului au început să mi se perinde prin
fața ochilor și am intrat în panică. Opinia sa cinică pronunțată cu o ură
inexplicabilă la adresa celor cărora încă le mai pasă de România și de viitorul
copiilor lor, mi-a amintit de cartea „Quo Vadis Domine” scrisă de Mihai Sin. Un
pasaj de la începutul volumului întâi, mi-a revenit în minte când am perceput
dușmănia acestui securist ce a îmbrăcat cu mulți ani în urmă uniforma Marinei Militare
și a condus ani buni o structură de contrainformații din cadrul acesteia.
„...cum au învățat nemernicii ăștia, șmecherii ăștia
unsuroși (Mihai Sin se referă în cartea
sa la grangurii din conducerea structurilor comuniste de partid și de stat) să-și ia pe la ședințele și congresele lor,
figuri impozante, solemne, chiar sumbre uneori? Ei, care contribuiseră la
abandonarea „de facto” a ideologiei comuniste, păstrând niște principii doar de
fațadă, dar din ce în ce mai kitsch și ea (pentru că ascundea un amestec de
gangsterism și tâlhărie autohtonă, de minciuni internaționaliste și mascaradă
de mahala, de solemnitate kremlinică și prostie fudulă, de parvenire
revoluționară și lichelism jegos al unor ajunși), fac parte dintr-o ciudată
clasă a cărei principală însușire este hămeseala, o hămeseală de tot și de
toate, fără limite, poate că nemaiîntâlnită în istorie....Iar progeniturile
lor, acești playboy ai așa-zișilor comuniști, născuți în bunăstare, întotdeauna
sătui, de când au fost mici moșteniseră, cumva paradoxal, întreaga hămeseală a
părinților. Ba, din unele puncte de vedere, hămeseala lor era și mai mare, și
mai cinică, pentru că nu mai erau obligați, cum fusesră părinții lor, să
respecte aparența principiilor. Comuniști nu mai erau de mult, sau nu fuseseră
niciodată, fiindcă înșiși marii lor învățători și-i imaginaseră în bolboroseala
lor filozofică, cu totul altfel. Într-un fel erau niște bastarzi, erau ai
nimănui. Se vor duce pe apa sâmbetei, vor ieși din istorie, însă urmele pe care
le vor lăsa vor fi groaznice, rănile vor supura încă multă vreme. Mai ușor se
va putea scăpa de holeră, de râie, poate chiar de cancer decât de ei. Pentru că
vor trăi prin urmașii lor (la fel de hămesiți, de vitali, dar mai abili, mai
adaptabili, mai orientați), și, probabil prin urmașii urmașilor lor.”
Citând acest pasaj,
îmi dau seama că portretul creionat de Mihai Sin pentru liderii comuniști,
securiști, și progeniturile lor, se potrivește mănușă unor „aleși” din zilele
noastre.
Atunci când am
citit cartea mi-am zis că este posibil ca scriitorul să aibă dreptate, dar nu
am vrut să dau crezare în totalitate faptului că „burghezia roșie” de atunci va
lăsa răni atât de adânci și de prelungi în timp, că urmașii lor vor forma
„ciuma roșie” de astăzi și, că este foarte probabil ca fii liderilor impostori
de azi, să conducă în viitorul apropiat destinul acestui popor, pentru a-l
spolia definitiv, iar când nu vor mai avea nimic de jefuit, să-i fure până și
bunul simț.
Manevrele directe,
fără perdea, apărute pe scena politică a ultimului an pentru legalizarea marii
corupții și subordonarea justiției intereselor de clanuri mafiote, mascarada
mediatică menită să bulverseze opinia publică și să împartă România în grupuri
antagonice care să se războiască între ele, ticăloșia și ipocrizia unor
conducători ce în continuare cedează în secret străinilor resursele naționale,
atâtea cazuri zilnice de ostilitate și agresivitate ale conaționalilor noștri,
și alte asemenea exemple de apocalipsă socială antiromânească, nu m-au condus
la deznădejde.
Când am văzut și
auzit „dinozaurul-securist”, despre care știam că încă nu pierise fără urmă,
dar speram ca măcar să stea ascuns până la dispariția lui și a clasei lui „pe
cale naturală”, ei bine, am intrat în panică. M-am gândit la Mihai Sin ca la un
soi de oracol, mi-au revenit în minte predicțiunile sale cu privire la
bastarzii conducători pseudo-comuniști și securiști, la urmașii lor, urmașii
urmașilor lor și hămeseala acestora moștenită însutit. Mi-am zis că vorba
pesimistă și de resemnare „noi nu ne mai reparăm niciodată”, auzită din ce în ce
mai des în ultimul timp, este cât se poate de reală și își produce efectele
nestingherită de nimeni și de nimic. Chiar nu se mai poate face nimic pentru ca
acești microbi, viruși sau bacterii distructive să nu mai producă boli
autoimune neamului românesc? Chiar suntem condamnați de o karmă malefică la
dezbinare, ură și autodistrugere?
De ce trebuie să
existe mai multe Românii? A impostorilor ce înșeală încrederea concetățenilor o
dată la patru ani pentru a le obține voturile și apoi fac și desfac ”tot ce
vrea mușchiul lor” numai „fiindcă pot” - versus țara oamenilor cinstiți care
muncesc din greu pentru o bucată de pâine și trebuie să plece printre străini
pentru un trai mai bun; țara lui Papură-Vodă în care hămesiții nu se mai satură
în a acumula averi furate și care în lăcomia lor nu ar da un capăt de ață semenilor
aflați în nevoie – împotriva țării sărmanilor ce nu pot scăpa din marasmul în
care trăiesc, însă tot ei sunt cei care dau din puținul lor pentru acte de
caritate; România beizadelelor ce trec în bolizi de lux și spulberă oameni pe
trecerile de pietoni ca pe niște popice, apoi scapă basma curată datorită
părinților lor ce au subordonat justiția sau cumpără justiția – față în față cu
țara celor cu frică de Dumezeu, ale căror drumuri mocirloase nu permit nici
măcar accesul unei salvări, și care sunt condamnați la pușcărie grea pentru
fapte minore; statul îmbuibaților ce aruncă la gunoi tone de mâncare în loc să
o doneze – opus teritoriului locuit de
oropsiții sorții ce se hrănesc de prin gunoaie și dorm pe stradă nesperând să
mai apuce ziua de mâine?
Pe cei care au
uitat vremurile „de tristă amintire” (deși această sintagmă nu știu dacă ar mai
fi de actualitate în comparație cu zilele noastre, când tot ce a fost construit
atunci cu sudoare și sânge a fost cărat pe apa sâmbetei de conjurații întregi
de ticăloși și Bastuși trădători care vând în mod repetat tezaurul Marii
Dacii), îi invit să citească „Quo Vadis Domine” scrisă de Mihai Sin, ori
tomografia socială „Blestemele Nației Române” scrisă de Nicolae Grosu, Ionel
Dănciuc și Vasile Gogonea.
Nu mai are nimeni
frică de Dumnezeu, nu mai există bun simț, opinie civică, moralitate și valori
ce au la bază munca cinstită? Unde este elita acestei țări? Doar n-or fi plecat
toți să culeagă căpșunile Europei?! Unde sunt liderii de opinie cinstiți și
nepătrunși de cancerul autoimun? Unde sunt oamenii de știință onești care nu
și-au pierdut simțul patriotic, oamenii de litere, intelectualii de marcă a
acestui neam oropsit de spoliatori, de puteri străine cu interese mârșave, ori
de trădători infami? Unde este simțul civic al oamenilor simpli care doresc să
își crească pruncii în siguranță, în țara în care s-au născut moșii și
strămoșii lor? Unde sunt generalii armatei române ce au jurat să-și apere țara
și încă se află sub jurământ chiar dacă sunt în rezervă sau retragere? Încotro
să mergem Doamne pentru a trăi liniștiți? Aici pe pământ, în țara noastră, nu
există un loc luminat, un loc cu verdeață, unde nu-i durere, nici întristare,
nici suspin? Doar în ceruri la tine? Ori și acolo s-a mai schimbat câte ceva
între timp?
Quo Vadis Domine?
Trebuie oare să ne smerim cum ne povățuiesc preoții, să stăm umili cu piciorul
secăturilor pe grumaz, să ne răstignim de dragul unor ticăloși, ca Petru care
îi pune această întrebare lui Issus înainte de a intra în Roma supliciului său?
Cdor rz Paraschiv
IORGU.
sâmbătă, 17 februarie 2018
MESAJUL FILIALEI 1 SCMD
CONSTANTA, ADRESAT REZERVISTILOR DIN TOATA TARA
LA ADUNAREA FILIALEI DIN DATA DE 17 FEBRUARIE 2018
Trezeste-te romane !
Pe masura ce caldura zilelor pare sa creasca, zilele devin mai lungi! Suntem
incalziti de soarele cu dinti si de dusuri., in timp ce Mama Natura ne supravegheaza
prin maiestatea sa. Zilele noastre sunt pline de distractie si de ras, precum
si de entuziasmul copilului nostru interior.
Daca
Natura straluceste, stralucim si noi !
Fiecare dintre noi am absorbit
totul, de-a lungul anilor, astfel incat corpurile noastre pot stoca aceste
resurse pretioase atat in exterior cat si in interior. Nu suntem diferiti de ceilalti
deoarece experimentam la fel tot ce este
in jurul nostru....la tot pasul. Urmam aceleasi modele, aceleasi principii
sociale, aceeasi cultura nationala.
Omul
tinde sa creada ca este superior, dar uitati-va la realizarile unora pana in
prezent. In multe situatii, directia in care merg nu este una de care sa se
mandreasca. Acum omul distruge rapid sursa existentei noastre.
Cei care sunt la putere nu asculta, nu ne asculta. Pentru simplul motiv ca au o
alta agenda. Cei care totusi asculta, ajung rapid sa vada realitatea creatiilor
iluzorii. Iar pe masura ce isi schimba constiinta si concentrarea, se trezesc
catre noi orizonturi. Aceasta tendinta este cea care creaza bariere de
comunicare: lumea lor vis-à-vis de lumea noastra.
Intram aproape
zilnic in contact cu atat de multi decidenti. Relatiile noastre cu ei sunt
pline de plangeri de tot felul: de contestatii la decizii strambe, de procese,
de manifestatii de tot felul, mai mici sau mai mari, de luari de pozitii, de
comparatii cu altii asemenea noua. Cateodata ne inteleg dar de cele mai multe
ori tot efortul nostru devine cu adevarat pierdere de timp si energie.
Aceasta
societate disponibila, in care totusi traim zi de zi, este creatia celor care
conduc si controleaza cele mai puternice companii din lume. Am urmat, fiecare
dintre noi, foarte mult cuvintele liderilor. Cum? Am girat cu votul nostru, pro sau contra. Am
urmarit si ne-am mai pus speranta si in trusturile de presa, in mass media in
general. Cum? Prin ratigurile de audienta. Am urmat si ne-am acordat increderea si foarte multor
alte ”institutii”, ONG-uri aparute ca ciupericile dupa ploaie, odata cu
democratia pe plaiuri dambovitene. Cum? Prin aderarea la unele dintre ele si prin
increderea acordata in sondajele de opunie care totusi conteaza. Toate acestea
nu continua sa faca concesii, ci sa ridice retorica.
Oamenii
de valoare, ganditorii zilelor contemporane, stau in banca lor. Ei au mainile
si picioarele, vocea si creatiile suprimate direct sau indirect de sustinatorii
sistemelor. De ce? Sistemele exista de milenii. Ele inca traiesc si-si
inhaleaza propriile mizerii si au uitat
ce este ADEVARUL, ce inseamna VIATA REALA, cea pe care o traim noi zi de zi.
Daca
vreodata vreun sistem va iesi si va spune ADEVARUL, acesta se va prabusi
imediat. Este nevoie de ani, zeci de ani si secole pentru ca adevarul sa fie spus,
in speranta ca va fi uitat de descendentii muribunzi. De aceea mai exista si
adevaruri nescrise.
Generatiile au fost cumparate cu un vis, creat de sisteme, pentru a da speranta
mie, tie si oricui. Doar ca sistemele au creat si un plan al ego-ului, al
fricii si lacomiei. O intreaga colectie de minioni fricosi. Minioni lasi care
pot fi controlati si manipulati cu ajutorul unui buton.
Sa speram ca acest lucru se schimba. Se
poate. Sunt multi care au suferit in mainile egalilor lor si probabil nu vor
mai tolera astfel de lucruri. Exemplu : Mircea Diaconu care spune:
“CE CAUTAM CU TOTII, CU ATATA DISPERARE?”
Dragoste? Pace? Armonie? Toate acestea sunt in puterea
noastra si numai a noastra. Pentru a realiza acest status-quo, nu trebuie sa ne
bazam pe un sistem sau pe cineva de afara, pe o persoana anume sau pe orice
altceva in afara de NOI. Suntem toate aceste elemente. Trebuie doar sa gasim
unde au fost ascunse fiecare dintre ele.
NOI ALEGEM SA FACEM SI CUM SI MAI ALES CAND !
Multi
din generatia de tineri, de copii ai nostri, sunt treziti si pregatiti ca o noua generatie: sa
iasa cu adevarat si sa actioneze. Sistemele se prabusesc treptat, iar
”institutiile” ONG-urile apuca paiele in incercarea de a-si controla, subordona
propria populatie sau urmasii. Mass media ( modul de raspandire a informatiei,
inclusiv Facebook, WhatssApp, Instagram, tot internetul ) este plina de propaganda
si adevaruri falsificate. De ce? Si ei sunt dezinformati sau doar pentru a mentine printr-o ”hranire
nevazuta, doza zilnica de medicament”.
Nu este niciodata prea tarziu sa ne
eliberam de ”lanturile” care ne retin si sa facem o schimbare. Visul meu
personal, in plina iarna, este sa imi pun toata energia pentru a ne constitui
intr-o mare si puternica echipa. Cu cat suntem mai multi cu atat vom fi mai
creativi si mai puternici. Sa fim uniti ca fratii ! Fiecare dintre noi, cei de fata precum si cei
carora le veti vorbi despre acest eveniment, avem de facut o alegere. Unii pot
ramane indiferenti la tot ce ne-nconjoara si se intampla dar atunci nu vor lasa
nimic in urma lor, drept mostenire. Ceilalti avem oportunitatea de a creea
viata pe care o cautam cu adevarat pentru noi, copiii, parintii si bunicii
nostri. Sa incepem prin a ne cunoaste, a constientiza cine suntem si mai ales
ce putem face. Adevarul brut al propriei constiinte este cel mai greu de acceptat.
Este nevoie de hotarare si de curaj, de transpiratie si de rabdare. Vor fi si
dezamagiri si suparari… Este cea mai mare sarcina dar si obligatie pe care
fiecare dintre noi o poate avea vreodata in acesta viata. Dar este cea mai
plina de satisfactii.
“TREZITI-VA !”- e cuvantul cel mai des
rostit acum 100 de ani. Sa-l reinviem !
Si da, suntem cu totii capabili sa
aducem alaturi de noi mult mai multi rezervisti si civili posesori de livret
militar. De ce? Pentru ca acesta filiala a SCMD, dragii mei, este o stare de
spirit si de unitate. Suntem o echipa ! O echipa pe care unii o declama. Noi o
facem.
Si
suntem diferiti, suntem unicati. De ce? Pentru ca SCMD este singura organizatie
de rezervisti la nivel national in care sunt barbati dar si femei. Sunt
rezervisti, sau urmasi de rezervisti din toate structurile sistemului national
de aparare: MApN, MAI, SRI, SIE, penitenciare. Diferiti pentru ca acum, in aceasta sala, suntem membrii
de sindicat, fosti membrii de sindicat, membrii ai altor organizatii de
rezervisti, simpatizanti sau rezervisti care nu sunt membrii ai nici unei
organizatii de rezervisti.
Sistemele v-au promis intotdeauna cate
ceva.
Eu personal nu v-am promis niciodata nimic.
Eu fac. Nu v-am promis ca veti avea castig de cauza in demersurile in justitie
impotriva sistemelor. Am actionat in nume propriu si v-am indemnat sa veti curaj si sa dati in judecata, pe cat mai
multi dintre voi, atunci cand sunteti nedreptatiti. Ca sa vada sistemele ca existam.
Si luptam. Ca suntem inca vii. Ca avem inca resurse sa ne opunem abuzului.
Chiar daca eu, personal, am pierdut
procesul asta nu inseamna ca am pierdut razboiul. Este doar o batalie pierduta,
care ma indarjeste si mai tare la noi
actiuni impotriva abuzului. Nu v-am promis beneficii materiale. Caci eu insumi
nu am vreun beneficiu material din munca pe care o fac in aceasta filiala si la
nivel national. Nu beneficii de doi bani ma mana in lupta. Am insa beneficii
morale si sufletesti.
Am marele beneficiu sufletesc ca oriunde si
oricand, va reprezint cu onoare si demnitate pe fiecare in parte si pe intregul
grup. Iar despre aceasta filiala 1 SCMD Constanta, se vorbeste peste tot la
nivel national numai la superlativ. Pentru ca dumneavoastra sunteti superlativi.
Mai am un beneficiu de ordin sufletesc,
care se datoreaza dumneavoastra. Ca atunci cand v-am chemat la actiune ati raspuns cu prezenta. Indiferent de
actiune: adunari informative, creative, organizari, mitinguri, excursii. Ati raspuns prezent. Si impreuna am
facut lucruri.
Acum, privind retrospectiv in anii din
urma, fie ca ne place sau nu, constatam, daca suntem obiectivi, ca singurul
care A FACUT, care nu a folosit oprtunitatile pentru a se cocota in parlament,
care si-a pastrat verticalitatea si onoarea militara, este SCMD- ul. Asa ca
dragii mei,
VA PROVOC LA CEA MAI NOBILA MUNCA PENTRU FIECARE
DINTRE CEI PREZENTI, AICI, ACUM!
Sistemele nu cad de la sine. Nu cad de buna
voie. Dar pot fi atentionate serios.
Nu v-ati saturat sa fiti mintiti? Sa fiti
manipulati? Sa fiti amagiti cu promisiuni desarte? Sa fiti pusi mereu pe
drumuri, dupa hartii si hartiute care nu se regasesc in documentele pe care le
primiti ca raspunsuri de la institutii ale sistemelor? Sa fiti umiliti, denigrati
non stop in mass media, dupa ce fiecare dintre voi v-ati dus contractul cu tara
la bun sfarsit? Retineti: nu cu vreun sistem ci cu TARA, adica cu parintii,
copiii, nepotii si bunicii vostri. Ei sunt TARA. Nu v-ati saturat sa fiti
invinovatiti de sisteme ca ati dus bugetul tarii in cap? Nu v-ati saturat sa
fiti vinovatii de serviciu pentru orice merge prost in tara asta?
Eu da. Si asa cum am mai afirmat cu alte
ocazii, ”masa critica” de nemultumiti este in continua crestere.
Va cer implicare a fiecaruia dintre voi la
nobila munca de a arata si altora calea.
De a-i indruma spre sindicat. De ce? Pentru ca este SINGURUL CARE A FACUT, FACE
SI VA FACE IN CONTINUARE efortul de a fi bine si corect pentru noi si pentru
tara.
Va provoc sa vorbiti cu curaj despre toate
acestea ce le-ati aflat astazi, in cercurile voastre de prieteni si de
cunoscuti. Civili sau rezervisti, Pentru ca in sindicat poate fi oricine e
posesor de livret militar. Va provoc sa faceti ca aceasta filiala sa creasca
numeric, pentru ca nu uitati. Sistemele te iau in seama doar daca si numeric
insemni ceva. Va provoc ca la urmatorul miting sa nu fim doar un aurocar
din Constanta, ci 6, sau de ce nu 10
autocare...caci, intotdeauna, filiala Constanta, voi dragii mei, ATI DAT ORA
EXACTA in SCMD. Chiar daca unora nu le convine acest adevar. Si trebuie sa o
dati in continuare. Chiar daca unora nu le convine aceasta stare de fapt.
Va provoc pe fiecare dintre voi sa
actionati acum, cand inca nu este prea tarziu pentru voi si familiile voastre,
pentru tara. Tara fata de care suntem inca sub juramant de credinta, cu pretul
vietii. Pentru ca nu cumva mai tarziu, copiii si nepotii vostri sa va condamne
ca ati ramas in marea muta a acestei natii. Ca v-ati complacut in berici fara
numar cu vecinii. In plimbat cateii prin parc, fara de numar. Ca stati la
caldura, cand o viata intreaga v-ati servit tara, iar acum tara are nevoie de
fiecare dintre noi. Aratati iubirea fata de nepoti si nepoate prin actiune si
implicare, nu numai prin plimbarea cu caruciorul prin parcurile imbacsite de
gainati ale Constantei.
VA PROVOC LA ACTIUNE PE FIECARE DINTRE VOI !
Pentru ca atunci cand masa critica se va
constitui, noi sa fim acolo, pentru ca niciodata si nimeni sa nu mai
indrazneasca vreodata sa se atinga de bratul inarmat al acestui neam...activ,
sau in rezerva.
Cu respect
Mereu in slujba dumneavastra
Vicepresedinte responsabil zona SE in CD al SCMD
Presdedintele Filialei 1 SCMD Constanta
Cdor rz Ilie Truta
vineri, 2 februarie 2018
STIMATE
SI STIMATI MEMBRII DE SINDICAT AI
FILALEI
1 SCMD CONSTANȚA
Vă
informez ca pe data de 17 februarie
2018, orele 11.00 la Casa de Cultura a Sindicatelor Constanta, sala mica (
la parter ), are loc Adunarea trimestriala cu membrii Filalei 1 SCMD Constanta
si a simpatizantilor filialei.
Sunt
invitati sa participe si rezervisti membrii ai altor ONG-uri de rezervisti din
judetul Constanta, sau rezervisti care inca nu sunt membrii ai nici unei
organizatii de rezervisti.
Pe
toti va informez ca vom dezbate probleme de actualitate legate de situatia nostra
ca rezervisti, perspectiva oferita de cei care ne hotarasc destinele si ce
demersuri a intreprins si va intreprinde in continuare SCMD.
Pentru
aceasta va rog ca fiecare dintre dumneavoastra sa vorbeasca cu cat mai multi
rezervisti, membrii sau nemembrii ai filialei noastre, pe care sa ii convingeti
sa vina sa se informeze asupra pericolelor ce ni se pregatesc.
De
asemenea vom fi pregatiti sa:
-
Incasam cotizatia
pentru anul 2018;
-
Incasam 75 lei/ tacam
pentru cei care vor sa isi surpinda sotiile, prietenele sau fiicele, cu o
participare la Ziua Femeii, pe care o organizam pentru rezerviste, urmase de
rezervisti si sotiile rezervistilor, pe data de 08 martie 2018 la restaurantul
”Zorile” din Constanta;
-
Vom dezbate si posibilitatea de socializare a
”baietilor” pe data de 09 martie 2018. Cost estimat 60 lei/ tacam cu transport
asigurat in conditiile unui autocar plin;
-
Primim propuneri pentru
Programul de activitati al filialei pentru anul 2018, al carui Proiect il vom
prezenta pe data de 17 februarie, in cadrul adunarii.
Cu
respect,
Vicepresedinte Responsabil Zona SE in CD al SCMD
Presedintele Filialei 1 SCMD Constanta
Cdor.rz. Ilie Truta
Abonați-vă la:
Postări (Atom)