Mecanismul European de Stabilitate Financiară şi sfada între palate

Comandor marină rez dr. Golea Pompiliu

Motto:

„ Atitudinea ta părtinitoare faţă de popoarele Occidentului, ale căror defecte nu le distingi prea clar, este efectul distanţei de eroare de optică sau nostalgie a inaccesibilului... Faptul că privitor îndepărtat –ai asupra ei o viziune fantasmagorică e cât se poate de firesc: cum eu o cunosc îndeaproape, este datoria mea să risipesc iluziile pe care ţi le-ar putea întreţine. ..E prea puţin spus că nedreptăţile abundă în această societate; e chiar chintesenţă a nedreptăţii.

De bunurile pe care le etalează, de opulenţa cu care se împăunează –delicii şi belşug de suprafaţă se bucură doar trântorii, profitorii, experţii în mârşăvie, ticăloşii mai mari sau mai mici.

Sub lustrul aparent se ascunde o lume a dezolării, de ale cărei detalii am să te cruţ”.

(Emil Cioran către Constantin Noica în Istorie şi Utopie , Bucureşti, 1992 p. 15-16 )

În timp ce în lume se desfăşoară un război multimensional, la noi a început o nouă sfadă între preşedinte şi premier în ciclul cu care ne-am obişnuit - "Panem et circenses". Este vorba de reducerea CAS-ului la angajator cu 5 puncte procentuale  în speranţa că va creşte gradul de ocupare –un demers corect aşteptat de toţi oamenii de afaceri din ţara asta. Dar drumul spre iad e pavat cu bune intenţii!

Am urmărit transcriptul discuţiei şi am văzut doar duelul între două persoane cu funcţii importante în stat, asistate de o tânără de calitate dar fără experienţă practică în hăţişul junglei finanţiste dâmboviţene.

Domnul preşedinte - cu părere de rău o spun dar trebuie să obiectivez- a fost mai bine pregătit pentru acest duel decât mai tânărul său premier, care efectiv a devenit certăreţ. Tânăra ministră cu calităţi incontestabile de intelectual nu a putut să-l ajute. Dar întrebarea este cui bono? O luptă de orgolii şi cam atât!

Acum să trecem la probleme mai pământeşti.

Din discuţie a reieşit că este nevoie de 5-7 miliarde lei pentru acoperirea deficitului de pensii. Aspect care a fost anunţat încă de acum două săptămâni de marile organizaţii sindicale.

Şi mai este nevoie de încă „ vreo şase miliarde” pentru MTO (SIC!). Întrebat ulterior de presă ce este MTO tânărul premier a început să se poarte ca un şcolar prins cu lecţia neînvăţată.

Dar ce este MTO? Mergînd cu documentarea mai departe, am găsit semnificaţia! Este un indicator care permite cuantificarea echilibrului structural a unei ţări la un moment dat. Face parte din programul de Convergenţă din cadrul Pactului de Stabilitate şi de Creştere parafat de guvernul Boc în urmă cu doi ani aproape într-un semiblat în perioada de proteste de anvergură.

Şi este bine să cunoaştem măcar în al 14-lea ceas,  noi toţi românii obişnuiţi ce este cu acesta şi ce influenţe are asupra vieţii noastre.

ESM – Tratatul de Instituire a Mecanismului European de Stabilitate Financiară este filozofia europeană care ne blochează sursele pentru finanţarea creşterii şi dezvoltării. Şi permite finanţarea selectivă a unor actori şi mari corporaţii europene.

Este bine să prezentăm câteva din prevederile sale mai importante:

·        Capitalul social iniţial a fost de 700 miliarde euro;

·        (Statele) –Membrele ESM se angajează în mod irevocabil şi necondiţionat să plătească la cerere orice solicitare de capital făcută către ele...care urmează să fie plătită în decurs de şapte zile de la primirea solicitării;

·        Consiliul guvernatorilor poate decide să modifice capitalul social autorizat;

·        ESM trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu pentru a fi parte la procedurile legale;

·        Proprietatea, fondurile şi activele ESM se bucură de imunitate în faţa oricărei forme de procedură judiciară (SIC!);

·        Proprietate, finanţarea şi activele ESM trebuie să fie imune la percheziţie, rechiziţie, confiscare, expropiere sau orice altă formă de sechestru, luare sau blocare prin acţiuni ale executivului,  judiciare, administrative sau legislative;

·        Guvernatorii  viceguvernatorii şi directorii săi se bucură de imunitate de jurisdicţie cu privire la acţiunile lor şi se bucură de înviolabilitate în ceea ce priveşte actele şi documentele lor oficiale.

Ce rezultă de aici?

Guvernele sunt obligate să se supună necondiţionat cererilor acestei

autorităţi care ne poate acuza dar care nu poate fi acuzată la rândul ei de guvernele naţionale. Iată de ce domnul Ponta care a fost cam imprudent la începutul carierei sale de prim ministru, venit romantic pe valul popular  nu prea poate comenta!

         Domnul preşedinte politician cu experienţă are în schimb câmp larg de acţiune. Bun prieten cu decidenţii europeni!

         În 25 martie 2011, guvernul român a aprobat proiectul de lege privind ratificarea Deciziei Consiliului European de modificare a tratatului privind Funcţionarea Uniuni Europene cu privire la acest mecanism. Cine era premier? Domnul Emil Boc!

         Şi atenţie! A mai apărut un document addenda! Pactul euro Plus – un pact care se adesează celor care doresc să realizeze un plus dincolo de angajamentele şi mecanismele existente.

Printre prevederile  acestuia se numără:

·        Eliminarea sistemului de indexare a salariilor cu rata inflaţiei – încă nu este aplicat direct; prin setarea corespunzătoare a inflaţiei este însă  realizabil;

·        Recunoaşterea reciprocă a diplomelor pentru a creşte mobilitatea forţei de muncă – e lesne de înţeles exigenţa cu care privesc organismele europene procesele controversate din educaţie;

·        Încercarea de a crea o bază comună pentru calculul impozitului pe profit – încă nu este realizată;

·        Ajustarea sistemului de pensii la dinamica demografică – se observă în ridicarea vârstei de pensionare;

·        Obligaţia fiecărui stat să înştiinţeze să instituie un mecanism de alertă privind creşterea datoriei publice în constituţie – va fi o prevedere în  modificările la constituţie ce vor fi votate o dată cu preşedintele României; perdeaua de fum este dată de bătălia pentru preşedinţie; nu prea auzim discuţii despre constituţie;

·        Stabilirea unui regim naţional de management al crizei în sistemul bancar –este deja realizat.

Marea Britanie, Suedia, Ungaria, Cehia s-au opus. România a fost disciplinată.

         Comisia Europeană poate impune statelor membre ţinte bugetare şi în caz contrar urmează sancţiuni. Prin urmare am instituit MTO – obiective bugetare pe termen mediu. Tema pe care domnul preşedinte a lansat-o de cîteva ori în discuţie- “ vreo şase miliarde” . Deci trebuie din start să nu ne atingem de 6 miliarde de lei din creştere economică pentru compensarea reducerii CAS –ului sau alte nevoi!

         Alte surse! O fi creşterea impozitelor pe proprietate! De asta pomenea domnul preşedinte! Pai cu asta l-a dat pe domnul Ponta, hrană la  votanţi! Îl vor executa la vot oamenii obişnuiţi? Poate fără discernământ! Nu ştiu! Iată cum se joacă în zona dâmboviţeană!

         Deci în conformitate cu programul de Convergenţă 2014-2017,  Guvernul şi-a asumat pentru raportarea  la Bruxelles din luna mai anul curent, un deficit structural al bugetului general consolidat pe 2015 de 1%. Atenţie acesta nu include cofinanţarea pentru proiectele europene.

         Bugetul operaţional va trebui să aibă în 2014 circa 2,2% iar în 2015 sub valoarea acestuia. Deci se reduc posibilităţile de găsire de surse suplimentare de finanţare! Pe aici s-au învârtit, dincolo de vorbe, discuţiile între cei doi protagonişti asistaţi de tânăra ministră. Care cu tot respectul pentru valoarea ei intelectuală,  este  practic o neofită în peisajul dâmboviţean. Ne-a servit teorii savante pe care le ştiam cu toţii şi atât! Şi nu de la Harvard!

         Şi iată că bunele intenţii sunt blocate de restricţiile bugetare ale Uniunii Europene care se pregăteşte din nou de lupta cu recesiunea!

         În România transnaţionalele fac bani frumoşi şi îi transferă în ţările domniilor lor! Ponderea în PIB a capitalului este de 60% şi 40% munca!

Invers ca în vest! Atunci de unde consum în ţara noastră. Ne alegem cu impozite modeste în urma activităţi firmelor străine în România şi cu un grad de ocupare modestă.

Însă noi alergăm disperaţi, după datornici uneori imaginari şi creăm confuzii printre contribuabilii români de bună credinţă! Pe care îi mai punem să plătească eronat şi de două ori acelaşi impozit! Dacă nu ai documente scrise eşti terminat!

Şi aşa unii funcţionari nu vor să le recunoască,  şi te trimit de la Ana la Caiafa! În mai anul curent a fost o adevărată telenovelă la administraţiile fiscale! Deh! A greşit programul!

         Deci domnul preşedinte l-a întrebat corect pe domnul premier de unde bani pentru reducerea CAS –ului la angajator!

La rândul său domnul Ponta s-a dovedit a fi nepregătit! Nu avea ce să spună!

Şi după cum a spus ulterior,  nici nu putea să spună ce am spus eu! Asta ca un joc de aliteraţii!

Dar nici unul nu a spus că filozofia dezvoltării urmată de aproape un sfert de secol este greşită. Ea a creat vorba lui Malraux – monştrii! Singuri ne tăiem sursele de finanţare şi ne condamnăm la subdezvoltare!

Dacă nu vom schimba optica dezvoltării, suntem sortiţi falimentului!

De aceea avem nevoie de oameni politici (nu politicieni) de factura lui Maniu sau Brătienilor din perioada interbelică! Nu oameni puşi pe sfadă!

Servitori ai naţiunii!

Indiferent de culoarea politică!  

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodată).

Pensiile speciale sunt pe un drum fara intoarcere

09/07/2014   Actualitate militara, Legislatie, Rezervisti

Personalul din aviaţie şi grefierii ar putea primi indemnizaţie de recunoaştere a muncii lor, revenirea la pensii speciale nefiind agreată de către CE şi FMI şi, în plus, ar putea însemna deschiderea unei cutii a Pandorei, a declarat marţi, premierul Victor Ponta intr-o conferinta de presa la Ministerul Muncii.

Ministrul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice,Rovana Plumb, a declarat marţi că în Parlament există un proiect de lege privind acordarea de indemnizaţii pentru recunoaşterea muncii depuse pentru personalul navigant şi pentru grefieri.

“Am discutat cu reprezentanţii personalului navigant, o parte doresc revenirea la pensiile de serviciu, o parte vor indemnizaţiile pentru recunoaşterea muncii pe care au depus-o. Urmează să ne mai întâlnim cu ei să discutăm.

Indemnizaţiile vor fi între 3.000 şi 4.000 de lei net. Am discutat cu Ministerul de Finanţe şi se suportă această indemnizaţie, la care se adaugă, în urma discuţiilor cu Ministerul Justiţiei, indemnizaţiile de recunoaştere a muncii prestate de către personalul auxiliar din zona judecătorească, care au avut pensii de serviciu şi pentru reparare le vom da această indemnizaţie. Această indemnizaţie este pentru o perioadă de tranziţie, până când bugetul ne va permite să trecem pe zona de pensii speciale. Acesta a fost mesajul pe care l-am transmis”, a declarat Rovana Plumb.

Prim-ministrul Victor Ponta a arătat însă că revenirea la pensiile speciale este puţin probabilă, deoarece Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional nu sunt de acord cu acest lucru.

“O să vă zic eu mai direct care este problema. Domnul Boc le-a tăiat pensiile şi la militari, şi la diplomaţi, şi la personalul aviator, şi la grefieri.

La militari şi la diplomaţi, noi nu am revenit la pensiile speciale pentru că asta e un red line pentru Comisia Europeană şi FMI, pentru că nu sunt de acord să revenim la pensii speciale. Am acordat nişte indemnizaţii prin care recunoaştem rolul lor. La fel vrem să facem la avitori şi la grefieri”, a spus premierul.

Ponta a precizat că s-a recurs la acordarea unei indemnizaţii pentru că nu este posibilă revenirea la pensii speciale.

“Sper să înţeleagă şi să trecem prin Parlament în septembrie. Altfel, dacă revenim la pensiile speciale, cred că deschidem o cutie a Pandorei, pentru că sunt foarte mulţi care vor pensii speciale şi, în al doilea rând, lăsăm şi anumite abuzuri, pentru că în ultimele trei luni se făceau salarii de sute de milioane. Ideea este de a păstra un echilibru între ceea ce dăm înapoi şi între ceea ce se cere”, a mai spus Ponta.

Mediafax

PS

Care este poziţia oficială a SCMD faţă de această abordare a Guvernului Ponta?

“BOMBELE “LUI PONTA

  

      În timpul vizitei efectuate la baza Kandahar cu ocazia începerii retragerii trupelor româneşti din Afganistan, primul ministru al României,domnul Victor Ponta, a făcut publice câteva intenţii personale deosebit de interesante,care pot fi catalogate ca nişte adevărate  “bombe”, pentru militarii români.

Domnul  Victor Ponta, în timpul conferinţei de presă susţinută cu această ocazie, a făcut următoarea afirmaţie, cel puţin hazardată  :”Toată partea  care ţine de dotarea armatei României, drepturile militarilor noştri, protecţia familiilor lor, construcţia de locuinţe – ţin de guvern, nu de comandantul suprem”.În primul rând ,noţiunea de comandant suprem nu se mai regăseşte în Constituţia României din 2003,  art.92(1) consemnând faptul că “Preşedintele României este comandantul forţelor armate şi îndeplineşte funcţia de preşedinte al Consiliului Suprem de Apărare a Ţării”. Din păcate trebuie să îi reamintesc domnului prim ministru, jurist de meserie,  conţinutul art.119 care stipulează următoarele: ” Consiliul Suprem de Apărare  a Ţării organizează şi coordonează unitar activităţile care privesc apărarea ţării”. Unitar, domnule prim ministru, nu cum vă dictează interesele personale sau de grup!  Legea fundamentală a României mai prevede la art.107(1) faptul că “Primul ministru conduce guvernul şi coordonează activitatea membrilor acestuia, respectând atribuţiunile ce le revin”.  Afirmaţiile eronate ale domnului Victor Ponta, prim - ministru României, frizând încălcarea conştientă a Constituţiei României, au fost făcute cu scopul ca  militarii români să înţeleagă că doar el, Victor Ponta, este  în măsură să rezolve problemele cu care aceştia se confruntă. În schimbul acestui “favor” aceştia sunt obligaţii să îi acorde voturile  care să îi asigure accesul la funcţia de preşedinte al României.

Tot pe timpul conferinţei de presă domnul Victor Ponta a afirmat că economiile de aproximativ 30% la bugetul apărării, urmare a retragerii trupelor din Afganistan, vor fi folosite pentru”mai buna pregătire  şi recompensare a  militarilor”. Din nou domnul Victor Ponta, prim - ministru României , este în eroare. Într-o impardonabilă eroare! Să nu fi aflat domnul prim - ministru că tehnica armatei române este operativă doar în procent de 40%? Să nu fi ştiut domnul Victor Ponta faptul că cei 23 de morţi şi cei 129 de răniţi din Afganistan sunt consecinţa  dotării tehnice necorespunzătoare a trupelor române? Să nu fi sesizat domnul Victor Ponta, prim - ministru României, că tehnica blindată cu care a fost transportat la buncăr, pe timpul “alarmei”, era americană? Să nu fi fost informat,  măcar de către Gabriel Oprea,  că această tehnică este împrumutată de la americani, doar pentru îndeplinirea misiunilor în Afganistan? Împrumutată, domnule prim - ministru! Ar fi grav, să nu cunoască faptul că, excepţionalii militari români, la întoarcerea în ţară vor utiliza anticele TAB – uri, ARO -  uri şi DAC  - uri . Domnule prim - ministru, majoritatea fondurilor economisite trebuie utilizate pentru înzestrarea corespunzătoare a armatei române! Sunteţi obligat să faceţi acest lucru pentru a nu fi blestemat de generaţiile viitoare! Sunteţi obligat să  utilizaţi eficient fondurile apărării naţionale, chir dacă avioanele, fregatele, transportoarele nu aduc voturi, domnule Victor Ponta!

Este demnă de laudă intenţia exprimată de domnul Victor Ponta pentru asigurarea unui trai decent pentru militari, la întoarcerea în ţară, care nu vor mai beneficia de veniturile avute în teatru de operaţii. De fapt acesta este obligat de perevederile  Constituţiei art.47(1) să ia măsuri de creştere economică şi de protecţie socială, de natură să asigure tuturor cetăţenilor un nivel de trai decent.  Modul în care  se pare că domnul Victor Ponta  doreşte să acţioneze pentru realizarea acestui deziderat în domeniul militar  naşte câteva controverse.

 În primul rând,  domnul Victor Ponta promite pielea ursului din pădure! Creşterile vor avea loc în 2015, atunci când vor scădea cheltuielile pentru misiunile internaţionale. Care va fi situaţia domnului Victor Ponta atunci nu se ştie, poate să fie noul preşedinte al României, prim - ministru sau un fost politician, funcţie de rezultatul luptelor  politice în curs  de desfăşurare.

În al doilea rând, nerespectarea promisiunilor electorale făcute  rezerviştilor militari de  către Victor Ponta , ca de altfel şi de însoţitorii acestuia din Kandahar, Gabriel Oprea şi Mircea Duşa, ar trebui să îngrijoreze pe cei care speră că promisiunile acestor politicieni se vor realiza. În 2012, în plină campanie electorală, cînd domnul Victor Ponta avea nevoie acută de voturile militarilor,  promitea  că va înlătura în regim de urgenţă abuzurile săvârşite de regimul portocaliu, asigurând  rezerviştii  militari că în regim de urgenţa se va reveni la pensii militare şi va fi anulată interdicţia cumulului  pensiei cu salariu. Mai mult , la  4 martie 2013, rezerviştii militari erau asiguraţi că începând cu 1 ianuarie 2014 va intra în vigoare  noua lege a pensiilor militare. Lucru care nu s-a realizat. În schimb s-a realizat o escrocherie politico - financiară, specifică domnului Victor Ponta, adoptându-se Legea 241/2013, prin care se realiza o aşa zisă reîntregire a  pensiile militare diminuate abuziv în perioada guvernării portocalii.Prin această lege pentru  aproximativ 26.500 de rezervişti  pensiile vor rămâne  îngheţate pentru mulţi ani,  iar sumele reţinute abuziv în perioada 2012 – 2013, nu vor fi rambursate.

În al treilea rând, modul în care domnul Victor Ponta promite implementarea măsurilor pentru asigurarea unui trai decent al militarilor, ar trebui să îngrijoreze. După modelul patentat de Gabriel Oprea, în cazul rezerviştilor militari, se va ajunge la grave discriminări.  Domnul Victor Ponta, face o  afirmaţie care ar trebui să dea frisoane tuturor celor care  simt ceva pentru Armata Română:”Trebuie să creştem veniturile pentru militarii noştri, pentru unităţile care s-au pregătit şi care au fost în prima linie în ultimii ani”. Concluzia care se poate trage este că celor aproximativ 25.000 de militari , care pe parcursul a 12 ani  au acţionat în Afganistan, le vor creşte veniturile salariale. Probabil şi celor 8.500 de militari care pe parcursul a 6 ani au acţionat în Irak.  Dar cu ceilalţi militari, până la 75.000, ce se întâmplă? Înţeleg că ei devin militari de mâna a doua, la fel ca şi unităţile militare care nu au fost angrenate în acţiunile din Irak şi Afganistan. Şi ca atare vor avea trepte de salarizare  diferite faţă de cei care au fost în teatrele de operaţii. În urma măsurilor preconizate de domnul Victor Ponta militarii vor fi împărţiţi, din punct de vedere al nivelului de trai, în mai multe categorii. Acesta este ultimul lucru de care are nevoie Armata Română, domnule Victor Ponta! Dacă domnii Ponta, Oprea şi Duşa vor reuşi să creeze unităţi privilegiate şi categorii de militari privilegiaţi, Armata Română este într-un mare pericol. Acela a dispariţiei înfrăţirii între militari, între unităţi militare, între categorii de forţe. Dispariţia camaraderiei militare este pericolul care rezultă din aplicarea pompieristică a unor măsuri populiste cu un pronunţat caracter electoral.

Din cele expuse sunt convins că domnul Victor Ponta , nu cunoaşte faptul că există o legislaţie pentru acordarea titlului de “veteran militar” şi “veteran”  pentru  militarii , respectiv civili, care au acţionat în teatrele de operaţii, prin care se asigură  acestora nişte drepturi  suplimentare. La fel cum este sigur că acesta nu cunoaşte  când a avut loc ultima creştere a veniturilor militarilor!

Aprecierile mai mult decât elogioase ale vicepreşedintelui american  Joe Biden la adresa militarilor români ”Sunteţi cea mai grozavă generaţie de luptători”  sunt binemeritate de militarii români care au acţionat în Afganistan, îndeplinind 1.900 de misiuni, pe parcursul cărora au fost capturaţi 11 insurgenţi şi au fost descoperite 19 capcane. Cu certitudine avem la ora actuală militari profesionişti, care pot desfăşura în condiţii optime acţiuni specifice teatrelor de operaţii. Însă  ameninţările din imediata apropiere a României trebuie să determine amplificarea eforturilor pentru pregătirea militarilor români , astfel încât aceştia  să poată  desfăşurarea acţiuni specifice războiului modern, care sunt total diferite de cerinţele teatrelor de operaţii din Irak şi Afaganistan.Creşterea capacităţii de acţiune a Armatei Române presupune o acţiune unitară a tuturor factorilor de decizie şi de execuţie din  toate strcturile  sistemului naţional de apărare. Şi mai presupune ceva – excluderea influenţei nefaste a factorului politic asupra numirilor în funcţii. Promovarea militarilor trebuie să se facă numai ţinând cont de competenţa şi experienţa profesională dobândită pe treptele ierarhiei militare.

În concluzie domnul Victor Ponta trebuie să înţeleagă faptul că nu are dreptul, din dorinţa de a căpăta capital politic , să contribuie la crerea unor perturbări majore ale structurilor sistemului naţional de apărare!

Col.(r) Remus Macovei

VESTE BUNA !

Interdicţia cumulării pensiei cu salariul, eliminată în Comisia de Muncă din Senat

Publicat pe 17 iunie 2014

Comisia de Muncă din Senat a abrogat, marţi, prevederea instituită în 2009, de Guvernul Boc, prin care bugetarilor le era interzisă cumularea pensiei cu salariul, potrivit antena3.ro. Senatul este cameră decizională. Interzicerea cumulului pensie-salariu a fost una dintre primele măsuri ale Cabinetului Boc, care a încercat să impună măsura printr-o Ordonanţa de Urgenţa. La sesizarea Avocatului Poporului, Curtea Constituţională a decis însă că actul normativ nu respectă Legea fundamentală.

Maria Tudor, A.M.PRESS

BLESTEMUL MILITARILOR ROMÂNI

Motto

                  ”Dacă Patria mă va trimite sub pământ şi acolo mă voi duce pentru ea”

                                                                                                            Gen. Nicolae Dăscălescu

      Ziua Rezervistului Militar  a constituit o excelentă ocazie pentru  politicienii români de a emite  aprecieri elogioase la adresa militarilor în rezervă. Preşedintele Traian Băsescu  consemnează valorile pe care aceştia  le-au afirmat pe parcursul a decenii la rând, pe timpul îndeplinirii cu abnegaţie a îndatoririlor  de cetăţeni şi ostaşi ai României: “ataşamentul faţă de ţară, dârzenia, disciplina, simţul datoriei şi al onoarei militare”.[1] La rândul său, ministrul apărăririi naţionale, domnul Mircea Duşa arată că: ”Întotdeauna, armata în rezervă a fost preţuită şi apreciată nu doar de către militarii activi, ci de către întreaga societate.”[2] Să fi uitat aceşti politicieni  dezonorantele acţiuni  pe care  vremelnicii conducători ai României,  de după 1945, le-au desfăşurat împotriva celor mai oneşti cetăţeni, vinovaţi doar pentru că şi-au respectat întocmai legământul făcut cu ţara, odată cu depunerea jurământului militar? Vajnicii militari români, indiferent dacă au făcut parte din armata regală, armata populară sau din armata de profesionişti, au fost condamnaţi, umiliţi şi batjocoriţi  în funcţie de interesele unei clase politice tot mereu indiferentă la problemele miltarilor. Acţiunile iresponsabile ale clasei politice au reprezentat “blestemul militarilor români”. Acesta  este un adevăr de necontestat!        A.   Armata regală

În perioada interbelică conform articolului 88 al Constituţiei din 1923 Regele era capul armatei. Toţi militarii  jurau credinţă Regelui  şi “supunere legilor şi îndatoririlor militare, în toate ocaziunile în timp de pace, ca şi în războiu.”[3]

La declararea mobilizării din anul 1940, România avea  sub arme : 15.383 ofiţeri activi şi 16.611 de rezervă, 26.153 subofiţeri activişi 7.601 de rezervă, 1.195. 366 de soldaţi şi gradaţi.[4] Toţi aceşti militari erau pregăţiţi să respecte prevederile jurământului militar, chiar dacă pentru apărarea intereselor României ar fi fost nevoiţi să îşi sacrifice şi viaţa. De remarcat ar fi şi faptul că în  Codul de Justiţie militară erau prevăzute sancţiuni deosebit de aspre împotriva celor care nu îşi îndeplineau îndatoririle militare în timp de război (vezi Carte IV – Crime, delicate şi pedepsele lor)[5].

După trei ani, zece luni şi douăzeci de zile de război  Armata Regală a Românie, care a pierdut un număr de 794.562 militari (92.620 morţi, 333.966 răniţi 367.966 dispăruţi), se va confrunta cu o situaţie inedită.[6] Ocupantul sovietic, cu sprijinul cozilor de topor locale ,  va trece la aplicarea directivei lui Stalin:” Acolo unde calcă Armata Roşie se impune şi sistemul social comunist”[7]. Unul din obstacolele majore în realizarea obiectivelor social -  politice dorite de sovietici era reprezentat  de Armata Regală, al cărui corp de comandă, format din generali şi ofiţeri cu o pregătire profesională impecabilă şi cu cariere militare impresionante, era devotat  Regelui Mihai, căruia  militarii  îi juraseră  credinţă . Elita Armatei Române Regale, formată la 25 octombrie 1944, conform statisticilor oficiale  din 19.642  generali şi ofiţeri,[8] va fi distrusă treptat printr-o multitudine de procedee.

Iniţial a fost adoptată o legislaţie care a permis arestarea celor “vinovaţi de crime de război sau împotriva umanităţii, precum şi de  dezastrul ţării şi al armatei”[9]Ulterior această legislaţie a fost completată cu reglementări care permiteau “arestarea celor care se opuneau clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare, celor care primejduiau sau îngreunau construirea socialismului, ori defăimau puterea de stat sau organele sale sau celor care puteau deveni eventuali duşmani ai noii orânduiri.”[10] În baza acestei legislaţii 161 de generali şi mii de ofiţeri vor fi condamnaţi. În închisorile comuniste sau în lagărele de muncă de la Canal aceştia au fost supuşi unui regim de exterminare şi unor umilinţe greu de închipuit. Generalul Nicolae Dăscălescu a povestit unor membri ai familiei, la eliberarea  din închisoare,  despre directorul  închisorii Jilava , un anume Maromet, semianalfabet, fost paznic într-o grădină publică, numit de noile autorităţi director al penitenciarului  Jilava,  care avea o adevărată ”slăbiciune” pentru generalii şi foştii ofiţeri decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazul”,  punându-i  adeseori  pe aceştia “să care hârdaiele -  closet pe care trebuiau  să le verse în gropile de deasupra fortului”[11].În anul  1952, tot la penitenciarul  Jilava, pe timpul vizitei ministrului Justiţiei, deţinuţii, în mare majoritate foşti  generali, sunt puşi să defileze  prin faţa acestuia  în pielea goală.[12]

Sub pretextul trecerii armatei la regimul de pace prin repetate deblocări, licenţieri şi reduceri de personal vor fi îndepărtaţi abuziv  din armată marea majoritate a generalilor şi ofiţerilor care participaseră la cel de al doilea război mondial. Astfel până în 1955 din cei 19.642  de ofiţeri mai rămâseseră în activitate aproximativ700.[13] Ei au fost înlocuiţi cu  aproximativ 35.000 de ofiţeri cu origine socială sănătoasă, devotaţi partidului, formaţi  în cele 26 de şcoli de ofiţeri, unde au urmat cursuri cu o durată cuprinsă între câteva luni şi un an. 60% dintre aceştia erau absolvenţi a doar 4 clase.[14]

Motivele îndepărtării din armată au fost  următoarele : convingerile moral-politice şi religioase ale cadrului militar ori apartenenţa politică a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv;  statutul social rezultat din ocupaţia soţiei cadrului militar sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv;  starea materială a cadrului militar, a soţiei sau a rudelor acestora, până la gradul al IV-lea inclusiv;  existenţa în străinătate a unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv;  deţinerea de către rudele cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, a unor funcţii importante la nivel de demnitar, înainte de instaurarea regimului comunist;  existenţa unor rude ale cadrului militar sau ale soţiei acestuia, până la gradul al IV-lea inclusiv, care au fost condamnate sau arestate;  efectuarea de studii sau specializări, de către cadrul militar, în alte ţări decât Uniunea Sovietică;  refuzul de a se înscrie în Partidul Comunist Român;  atitudini sau manifestări considerate ostile regimului comunist;  considerente etnice. [15]

Celor arestaţi le era confiscată averea, iar pensionarilor militari şi celor deblocaţi le-au fost tăiate abuziv pensiile militare, astfel că foştii generali şi ofiţeri ajunseseră muritori de foame, unii dintre ei fiind siliţi , pentru a supravieţui , să lucreze ca văcsuitori de pantofi, vânzători ambulanti de ziare, salahori, zidari, spoitori, portari, şoferi, etc.[16]

După 1965 o parte din generalii şi ofiţerii condamnaţi au fost reabilitaţi, anii de umilinţe, suferinţe şi numeroasele boli cu care aceştia se aleseseră în închisorile comuniste, reprezentând pentru autorităţi  regretabile erori. Pentru ceilalţi militari care au fost îndepărtaţi abuziv din armată în perioada 23 august 1944—31 decembrie 1961 s-a adoptat, mult prea târziu,  Legea 226/2011 prin care supravieţuitorilor  abuzurilor   regimului comunist le sunt acordate reparaţii morale şi materiale.

Niciunul din cei vinovaţi de suferinţele miilor de generali şi ofiţeri , vinovaţi doar pentru că  şi-au respectat  jurământul faţă de Rege şi Ţară,  nu a  fost tras la răspundere pentru abuzurile comise în această perioadă.

       B.     Armata populară

Conform prevederilor Constituţiei  din anul 1952, “ Republica Populară Română este un stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate(art. 1)”.[17] Misiunea  forţelor armate ale Republicii Populare Române  “era de a sta de strajă hotarelor ţării, suveranităţii şi independenţei poporului român, securităţii sale şi păcii”.[18] Începând cu 1949  conţinutul jurământului militar era următorul:”Eu, … cetăţean al Republicii Populare Române, intrând în rândurile Armatei, jur să fiu devotat poporului muncitor, Patriei mele şi Guvernului Republicii Populare Române. Jur să fiu gata oricând, la ordinul Guvernului, să lupt pentru apărarea patriei mele, Republica Populară Română, să lupt cu toată dârzenia şi priceperea, neprecupeţind sângele şi viaţa mea, pentru dobândirea victoriei depline asupra duşmanilor. Dacă voi călca jurământul meu, să mă lovească pedeapsa aspră a legii Republicii Populare Române şi să-mi atrag ura şi dispreţul oamenilor muncii. ”[19]

Potrivit prevederilor art. 1 al  Constituţiei din anul 1965” România este republică socialistă. Republica Socialistă România este stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate, suveran, independent şi unitar.”[20]  Forţele armate ale R.S.R. au misiunea “să apere independeţa, suveranitatea şi integritatea teritorială a patriei, precum şi cuceririle revoluţionare ale întregului popor.”[21]

 Conţinutul noului jurământ militar este următorul: "Pentru îndeplinirea datoriei sacre, de apărare a patriei, înscrisă în Constituţie, eu.... Cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândul forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste. Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atât în timp de pace, cât şi în timp de război. Jur să nu-mi precupeţesc sângele şi viaţa pentru a apăra pământul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului. Dacă voi călca juramântul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România."[22]

Deosebit de interesant este faptul că ambele Constituţii, cea din anul 1952 (art.92)  şi  cea din 1965(art.41) aveau o prevedere comună: “călcarea jurământului militar constituie una din cele mai grave crime faţă de popor şi este pedepsită cu toată asprimea.”

Odată cu “democratizarea armatei”, prin introducerea aparatului politic, armata devine un instrument docil, supus conducerii politice. 

În perioada în care trupele sovietice erau prezente în România, militarii români erau pregătiţi   în special pentru îndeplinirea misiunilor ce le reveneau în cadrul  Tratatului  de la Varşovia, sub comandă sovietică.

 În perioada imediat următoare  influenţa sovietică în armată va fi  diminuată. După 1968  s-a elaborate o legislaţie şi s-a creat un sistem naţional de apărare, care avea ca principal scop apărarea României împotriva oricărui agresor extern. Sistemul naţional de apărare era susţinut de o industrie de apărarea capabilă să producă majoritatea categoriilor de armament şi tehnică de luptă.  România  participă la Tratatul de la Varşovia,  trupele române  în caz de război urmând a acţiona  numai sub comandament naţional.

Militarii armatei populare, dat fiind faptul că România nu a fost implicată în conflicte militare, au avut şansa de a nu lupta în niciun război. În august 1968 militarii români, în urma măsurilor de ridicare a capacităţii de luptă a armatei,  s-au aflat concentraţi  în raioane de luptă, fiind în măsură, culmea,  să îşi sacrifice viaţa pentru apărarea ţării, împotriva aliaţilor din Tratatul de la Varşovia.

În decembrie 1989 militarii  români au fost puşi într-o situaţie ingrată. Juraseră  să execute întocmai ordinele comandantului suprem, care depăşit de evenimente, ordonase  înăbuşirea manifestaţiilor  prin forţă. În acelaşi timp juraseră credinţă  nestrămutată poporului român,  care se revoltase împotriva comandantului suprem. Generalii români, în frunte cu  Vasile Milea, au transformat , din păcate , armata română în principala forţă de represiune. Militarii de la eşaloanele mici, cei care au fost trimişi să acţioneze în stradă împotriva manifestanţilor, vor înţelege că  altul este locul  şi rolul  lor şi vor fraterniza cu aceştia. După 22 decembrie 1989,  fără aportul militarilor români, noile autorităţi nu s-ar fi putut instala.

În această perioadă, urmare a reducerilor de efective, în 1955 sunt îndepărtaţi din armată 2.234 de ofiţeri, iar în 1956  alţi  2.114. Pentru aceştia,  prin Hotărâre a Consiliului de Miniştri, au fost aprobate norme privind drepturile care le erau acordate şi modul de plasare în câmpul muncii[23]. Odată trecuţi în rezervă, ofiţerii  s-au confruntat cu abuzurile  celor destinaţi să aplice aceste prevederi legale. Şi în acest caz cei vinovaţi de aceste fapte nu vor fi sancţionaţi.

        C.  Armata de profesionişti

Potrivit Constituţiei din 1991, revizuită în 2003,  România a devenit “stat de drept, democratic şi social”(art.1), iar  “Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, a independenţei şi a unităţii statului, a întegrităţii teritoriale a ţării şi a democraţiei constituţionale”(art.118).[24]După 1990 au fost adoptate trei variante de jurământ militar, conţinutul celui în vigoare astăzi fiind următorul:”Eu... jur credinţă patriei mele România. Jur să îmi apăr ţara chiar cu preţul vieţii. Jur să respect Constituţia, legile ţării şi regulamentele militare. Aşa să îmi ajute Dumnezeu!”[25]

În urma unui îndelungat proces de restructurare şi modernizare s-a urmărit construcţia  unei armate de mici dimensiuni, flexibilă, mobilă, formată exclusiv din militari profesionişti.Efectivele au fost reduse în 1995 de la 320.000 la 230.000, în 2005 – la 140.000 (112.000 militari şi 28.000 de civili),  astăzi armata română fiind  formată din 75.000 militari şi 15.000 civili. În acestă perioadă apare o nouă categorie de militari, disponibilizaţii, cei care în urmara restructurării sunt trecuţi în rezervă, la vârste cuprinse între 40 şi 55 de ani. Numai în cadrul Forţelor Terestre,  în anii 2004 şi 2005 , au fost disponibilizaţi 5.000 de ofiţeri pe an.[26] Concomitent cu luarea unor măsuri coercitive - nu s-a mai acceptat rămânerea ofiţerilor pe funcţii inferioare gradului, trecerea în poziţia  “la dispoziţie” a celor care doreau să rămână în armată, odată cu anularea sporurilor, ceea ce avea consecinţe financiare serioase la trecerea în rezervă – s-a elaborat şi adoptat în C.S.A.T.  o strategie pe termen mediu şi lung pentru rezolvarea acestei spinoase probleme. S-au acordat, urmare a aprobării unor legi şi ordonanţe de guvern, pensii corespunzătoare vechimii şi funcţiilor îndeplinite, cumulul pensiei cu salariul era permis şi s-a promis un ambiţios plan de  reconversie profesională pentru militarii  disponibilizaţi. În scurt timp toate s-au dovedit simple promisiuni. Începând cu anul 2009, sub conducerea preşedintelui Traian Băsescu  şi a membrilor guvernului Boc, sa dezlănţuit campania împotriva  “ salariilor şi pensiilor nesimţite”. Printr-o campanie mediatică abjectă, ale cărei idei directoare au fost: “militarii din perioada comunistă nu au fost militari, ci doar activişti comunişti”, “ militarii români nu s-au ocupat decât cu strânsul recoltelor”, “militarii sunt doar nişte puturoşi care stau cu mâna întinsă”, politicienii români au indus opiniei publice dispreţul faţă de militarii din perioada comunistă, care nu-şi justifică nicicum pensiile primite.În contrast cu aceştia au fost prezentaţi militarii profeşionişti care îşi riscă viaţa în teatrele de operaţi din afara teritoriului naţional. Ca urmare a acestei campanii  pensiile militare  de serviciu au fost desfiinţate, fiind înlocuite cu pensii recalculate în baza principiului contributivităţii,  iar celelalte oportunităţi aprobate în perioada anterioară au fost anulate. Cei care au jurat să-şi apere ţara chiar cu preţul vieţii, cei care au crezut în onestitatea conducătorilor politici,  au fost din nou minţiţi, umiliţi şi batjocoriţi. Din nou militarii români au căzut pradă cinismului, duplicităţii şi incompetenţei clasei politice.

O  parte a  efectelor “experimentului Boc ” vor fi anulate începând din octombrie  2013 sub impactul   protestelor vehemente şi  a zecilor de mii de procese declanşate de rezervişti militari. Niciunul din cei care în această perioadă au comis ilegalităţi şi abuzuri grosolane nu va răspunde în faţa legii, justiţia subordonată politic având misiunea de a acoperi aceste acţiuni.

Astăzi,  militarii români profesionişti, aflaţi şi ei  sub puterea jurământului militar,   sunt consideraţi “ca cea mai bună generaţie de luptători” pe care a produs-o România. [27] Garantează cineva că asupra lor nu se va abate  mai devreme sau mai târziu “blestemul militarilor români”?

Col.(r) Remus Macovei

---

[1] Mesajul preşedintelui Românie, domnul Traian Băsescu, transmis cun ocazia sărbătorii Zilei Rezervistului Militar,Comunicat de presă, 31 mai 2012

[2] Mesajul ministrului apărării naţionale cu ocazia Zilei rezervistului militar, 30 mai 2014, Comunicat de presă al M.Ap.N.

[3] Remus Macovei  - Condamnările generalilor, Ed. Dacoromână, Bucureşti, 2012, pag.118.

[4] xxx – Statul Major General - 1859 – 2004 - Istorie şi transformmare, Ed. CTEA, Bucureşti, 2004, pag.161

[5] Remus Macovei – Legalitate acţiunilor armatei în situaţii de criză internă, Ed. Muntenia, Constanţa, 2002, pag.122 - 131

[6] Cornel I.Scafeş, Horia Vl. Şerbănescu, Ioan I. Scafeş, Cornel Andonie, Ioan Dănilă, Romeo Avram – Armata Română- 1941-1945, Ed. Rai, Bucureşti, 1996, pag. 96

[7] xxx -“Opresiunea cultelor religioase din România în timpul dictaturii comuniste” Comunicări prezentate la Simpozionul “Experimentul Piteşti - reeducarea prin tortură”, Ediţia a II-a, Secţiunea a II-a, Piteşti, 4-6 octombrie 2002, Fundaţia Culturală Memoria, filiala Argeş, Piteşti, 2003; pg. 18-29

[8] Mirela Corlăţean – Elita militară, o epurare perfectă, cotidianu.ro, 12 octombrie 2006

[9] Dr. Alesandru Duţu, Florica Dobre – Drama generalilor români (1945-1964), Ed. Enciclopedică, Bucureşti, 1997, pag.11

[10] Col.Petre Otu – Armata în vizorul biroului politic (1945 - 1960), Revista Document nr. 3(11)/2000, pag. 54-59.

[11] Nicolae Dăscălescu – Nicolae Dăscălescu, generalul soldat, Ed. Militară, Bucureşti, 1995, pag.201.

[12] Ibidem, pag.203

[13] Mirela Corlăţean – op.citate

[14] Florin Şperlea  - De la Armata Regală la Armata Populară. Sovietizarea Armatei Române(1948 - 1955)

[15] Legea 226/2011, art.3

[16] Dan Cernavodeanu – Dramatica situaţie a membrilor armatei regale în anii comunismului, Conferinţă ţinută la Cluj(3 mai 1996) la Simpozionul “Armata română în comunism”, organizat de Fundaţia Culturală Memoria – filiala Cluj

[17] Constituţia Republicii Populare Române, Buletinul Oficial nr.1/27septembrie 1952

[18] Ibidem

[19] Florin Şperlea – op. Citate, pag. 116

[20] Constituţia Republicii Socialiste Române,  text republicat în Buletinul Oficial nr. 65 din 29 octombrie 1986

[21] Legea nr. 14/1972, art.26, Buletinul Oficial nr. 160/29 decembrie 1972.

[22] Remus Macovei – Condamnările generalilor, pag.118

[23] xxx – Statul Major General, 1859 – 2004. Istorie şi transformare, Ed. Ctea, Bucureşti, 2004, pag.219 -220

[24] Constituţia României, Monitorul Oficial nr.767 din 31 octombrie 2003

[25] Legea nr. 446/2006 privind pregătirea populaţiei pentru apărare, Monitori’ul Oficial nr. 990/12 decembrie 2006

[26] Gen.dr. Ioan Sorin – Aspecte de parcurs în drumul spre NATO, Gândirea Militară Romnânescă nr. 2/2014, pag.21

[27] Răzvan Marica – Active News, Declaraţie Joe Biden, 20 mai 2014