Preşedintele nostru, statul de drept şi tendinţe europene

                           

                             Comandor marină (rez)  dr. Golea Pompiliu

         

Nu puteam să nu răspund prompt la cerinţa comandantului nostru suprem, referitoare la necesitatea educării noastre oameni simpli sau clasa politică, în spiritul statului de drept. Şi are dreptate. Cu reamintirea marcată de deferenţă, a faptului că şi domnia sa face parte din clasa politică pe care o critică într-o anumită măsură în mod corect,  voi încerca să prezint câteva caracteristici de bază ale statului de drept –noţiune pe care o declamăm prea des, riscând să o trimitem  în derizoriu. Asta ca să reamintesc de  „teoria formelor fără fond” a lui Maiorescu

Ideea statului de drept, a fost conturată de-a lungul secolelor începând cu teoriile lui Platon, Augustin, Toma d¢ Aquino şi ajungând la iluminişti şi teoreticieni moderni ca Maurice Duverger, Raymond Aron şi alţii.

Montesquieu este cel care teoretizează pentru prima dată necesitatea puterii de stat, care să garanteze drepturi legale, dând expresie certitudinii fiinţei umane de a se afla în siguranţă. Într-o formulare devenită celebră acesta sugerează ideea statului de drept: „ Nimeni să nu fie constrâns să faca lucrurile la care legea nu-l obligă şi el să nu le facă pe cele pe care legea i le îngăduie” .

Principiile fundamentale care stau la baza statului de drept sunt: suveranitatea poporului, separaţia puterilor în stat, sisteme de guvernământ democratice, pluraliste, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.

Statul de drept poate fi numai un stat democratic în care suveranitatea poporului este reală, iar singurul izvor de legitimitate al puterii este exprimarea liberă, prin alegeri a voinţei populare fără vicieri de orice natură.

Separaţia puterilor în stat se bazează pe ideea că în stat există trei puteri –legislativă, executivă, judecătorească iar sistemul de conducere se aşează pe egalitatea şi independenţa acestora, adică pe echilibrul lor.

Ele se controlează una pe cealalta şi în consecinţă nici una dintre ele nu poate subordona activitatea celorlalte.  

Independenţa fiecărei puteri faţă de celelalte şi poziţia lor nu înseamnă că ele pot acţiona fără a se lua în considerare şi a se corela reciproc, deoarece în această situaţie statul ar reprezenta un sistem dezarticulat incoerent şi chiar haotic.

Ori funcţia esenţială esenţială a statului este aceea de a imprima şi asigura funcţionarea coerentă a mecanismului social, în care elementele componente să se integreze armonios. Această integrare se realizează prin intermediul legii dar şi educaţiei generale, aceste elemente stând la baza organizării şi funcţionării organelor statului, disciplinând raporturile sociale, indiferent dacă  acestea se stabilesc între organele statului sau între acestea şi cetăţeni.

Eficienţa acestui mecanism se realizează numai prin respectul legii (redactate comprehensibil) de către toţi participanţii la viaţa socială.

Oameni politici (din respect evit termenul eufemistic de politician) , organizaţii şi oameni simpli. 

Dacă legile sunt  ignorate, statul de drept începe să fie violat.

Fără a divaga prea mult, putem conchide că statul de drept presupune:

·        Un parlament responsabil care să respecte voinţa populară; aici poate intra printre altele, interdicţia seducerii prin mijloace la limita legii a parlamentarilor în scopul migrării de la un partid la altul, nesocotind mandatul cetăţenilor;

·        Un guvern responsabil în faţa parlamentului, expresie a voinţei populare şi care să-şi îndeplinească obligaţiile faţă de popor; primul  ministru trebuie să fie ales din  rândul majorităţii parlamentare, nu la dorinţa preşedintelui ţării; aparat guvernamental  numai politic la vârf dar susţinut la nivele inferioare de specialişti pe diferite domenii a căror calitate principală este profesionalismul şi nu culoarea politică;

·        O justiţie care să se supună unor legi comprehensibile, evitîndu-se  subterfugiile legislative care generează neîncredere populară;

·        Un preşedinte, factor de echilibru între puterile statului; nu preşedinte jucător, nu şef al statului ci pur şi simplu preşedinte echidistant politic, cu charismă morală, profesională şi ştiinţifică;

·        Statornicirea unui sistem democratic pluralist veritabil care să asigure şi să garanteze libera competiţie politică a diferitelor organizaţii şi partide; votul nominal sub orice formă îl consider nociv deoarece viciază voinţa diferitelor segmente ale alegătorilor;

·        Adoptarea de măsuri care să asigure conservarea şi creşterea avuţiei naţionale; actuala recesiune economică aduce sub fundalul unor condiţionări pentru împrumuturi externe (în bună parte nefezabile), pericolul  înstrăinării activelor tangibile (naturale şi create prin muncă) şi a deteriorării calităţii  activelor intangibile (umane, organizaţionale şi relaţionale) fapt care va influenţa creşterea economică sustenabilă;

·        Repartiţia echitabilă şi eficientă a veniturilor asigurând un nivel de trai decent fiecărui cetăţean (statul social); se constată în acest moment derapaje de la acest concept, şi culmea, venind ca o sugestie chiar din zona nucleului dur al UE; mergem în consecinţă spre o societate fundamentată pe darwinism social;

·        Libera circulaţie a informaţiilor; în aparenţă avem informaţie liberă, dar deteriorarea mecanismelor de procesare cognitivă ale cetăţeanului sub impactul evoluţiilor economice,  instituţionale şi educaţionale duce la ignoranţă, turpitudine  şi de aici la comportamente neconforme, cu statul de drept;

·        Dreptul la opinie exprimată civilizat fără pericolul ca sub forme mascate să se sancţioneze delictul de opinie;

·        Securitatea juridică a cetăţeanului; rezolvarea cu celeritate şi bună practică, pe calea justiţiei a încălcării drepturilor sociale şi economice ale acestora.

În consecinţă statul de drept poate fi definit ca fiind acel tip de stat care proclamând egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, conferă expresie concretă principiului supremaţiei dreptului, a legii, a respectării stricte a acesteia, adică a legalităţii.

Nu am pretenţia ca cetăţean obişnuit că am prezentat exhaustiv conţinutul statului de drept. Dar sunt convins că  cele prezentate, sunt suficiente pentru noi cei mai mulţi din societatea aia civilă care gândeşte şi acţionează legal  pentru oprirea derapajelor antidemocratice.

Eu sunt convins că sunt în asentimentul domnului preşedinte. În limbaj marinăresc, în siajul domniei sale.

Mă pune pe gânduri şi unele semnale negative venite chiar inima UE.

O carte apărută recent în Germania şi pe care mi-a semnalat-o un prieten. 

Cartea poartă titlul  „Naşa” (The Godmother) şi este scrisă de publicista Gertrud Höhler. În circa trei sute de pagini, autoarea o descrie pe doamna Angela Merkel ca o personalitate care promovează măsuri ce limitează parlamentul şi promovează valori de esenţă est –germană.

Aceste observaţii erau lansate la numai o zi de Deutsche Welle.

Doamna Merkel, poreclită “Mutti” (Mami) în cercurile politice, devine o “naşă” în cartea lui Höhler. Ea stabileşte o “variantă tăcută a puterii autoritare pe care Germania o are încă de experimentat”, cum ar fi furtul de idei de la rivali politici, nivelarea sistemului de partid la o stare eclectică şi tratarea neglijentă a normelor legale, standardelor etice, Parlamentului şi Constituţiei – de multe ori mustrată de Curtea Constituţională Federală

( putem face o paralelă cu demersurile Curţii Constituţionale a României ? )

Pe scurt, ea indică un declin al moralei politice, scrie Deutsche Welle.

Avem similitudini în România?

Rămâne să analizăm fiecare cu aparatul său de procesare cognitivă şi să tragem concluziile de rigoare. Repet personale, nu induse de media sau de lobişti. De ori unde!

Şi să salutăm chemarea domnului preşedinte, la respectarea statului de drept.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Deşi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodată).

Şi în acest an am cinstit memoria eroilor români căzuţi la Turtucaia

 La invitaţia Primăriei Tutrakan, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor filiala Constanţa a organizat deplasarea a  50 persoane la festivităţile prilejuite de aniversarea a 96 de ani de la batălia de la Turtucaia. Au participat reprezentanţi ai Sindicatului Cadrelor Militare  Disponibilizate, ai Asociaţiilor Cadrelor în Rezervă şi în retragere din M.Ap.N.şi MAI şi ai Forumului German, din  localităţileConstanţa, Techirghiol, Lumina,Oituz, Corbu, M. Kogălniceanu şi Grădina.

Evenimentul a fost deschids  de o slujbă religioasă. Au urmat discursurile primarului din Tutrakan şi a Prefecturii din Silistra. Delegaţia constănţeană a depus o coroană de flori, alăturînduse  reprezentanţilor  armatei  bulgare şi ai tuturor primăriilor care au eroi căzuţi în această bătălie, precum şi ai unor asociaţii patriotice. Dacă garda de onoare  formată din militarii activi a fost la limita unei reprezentări oficiale, asistenţa a fost impresionată de grupurile de păstrare a tradiţiilor, echipaţi în ţinutele armatei bulgare din primul război mondial.
                                                                                                                                                                               În finalul festivităţilor participanţii s-au adunat în jurul monumentului central, care are inscripţionate, în bulgară, germană, turcă şi română, cuvintele:”Onoare şi admiraţie celor ce au ştiut să moară vitejeşte pentru ţara lor “ Noi românii ne-am plecat frunţile în memoria ostaşilor  care în 1916 au fost  trimişi   să înfrunte  cu baioneta şi cu pieptul gol, avioanele, tunurile şi mitralierele bulgarilor, nemţilor şi turcilor. Ne-am adus aminte de jertfa lor, dar şi de convingerea celor care au scăpat cu viaţă, din aprigele confruntări ale anului 1916:”Ne-au ucis, ne-au dus la moarte sigură cei mari şi nepricepuţi”.Şi fără să vrem ne-am gîndit la situaţia actuală  critică a armatei române!

Menţionăm că în Bulgaria comemorarea acestei  istorice bătălii se serbează în fiecare an, în prima duminică din luna septembrie, evenimentul  fiind transformat într-o  adevărată sărbătoare populară. Indiferent de recesiune şi constrîngerile bugetare bulgarii sunt prezenţi în număr mare pentru a cinsti aşa cum se cuvine memoria eroilor căzuţi pe aceste meleaguri în 1916.                                                                                                 

Demn de remarcat este şi faptul că reprezentanţii autorităţilor locale, sub îndrumarea reprezentanţilor Muzeului de istorie Naţională din Tutrakan, îngrijesc exemplar Complexul Memorial “Cimitirul militar 1916” aflat la Sumenţî, locul celei mai sîngeroase confruntări din cadrul bătălie de la Turtucaia. Astfel autorităţile locale înţeleg să respecte vitejia şi onoarea militară a celor peste 20.000 militari- bulgari, români, germani şi turci – care în acest cimitir îşi duc somnul de veci împreună.

 Împreună cu autorităţile locale, românii prezenţi au stabilit amplificarea acţiunilor comune pentru cinstirea memoriei  eroilor atît în Bulgaria, cît şi în România.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor filiala Constanţa

Col.(r) Remus Macovei

Diagnosticul politic, economic şi social al României, în concepţia lui Mihai Eminescu

         

Comandor marină (rez) dr. Golea Pompiliu

            Mihai Eminescu continuă să fie actual şi în zilele noastre când în  numele unor concepte discutabile, suntem  conduşi spre un model social economic şi politic discutabil.

          Citindu-l pe Eminescu, ai senzaţia că afirmaţiile sale sunt bazate parcă pe studiul prezentului, ceea ce ne demonstrează perenitatea lor în timp în contextul unei matrici psiho –socio –politice specifice ţării noastre.

          Voi prezenta câteva din ele păstrând parfumul epocii:

„ Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive iată răul organic în contra căruia o organizare bună trebuie să –i găsească remedii”.

Iată o caracterizare excelentă a ceea ce trebuie să fie economia. Ce ne spunea referitor la această constatare Mihai Eminescu: „Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuşerii, oamenii ce încurcă două buchii pe hîrtie şi aspiră, au devenit deputaţi şi miniştrii, advocaţii s-au înmulţit, cu asupra de măsură dau tonul, conduc opinia publică, fericesc în fiecare zi naţia pe hârtie”

„ Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi îndestul că puterea productivă a naţiei româneşti n-a  crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străine, introduse cu grămada în ţara noastră”.

„ Industria trebuie să fie a naţiunii... şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei comerţul s-o schimbe pe aur, dar aurul punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor trebuie să fie în mîinile aceleiaşi naţiuni”.

„ Ca urmare a aşezării geografice (: )  a resurselor naturale şi mai ales ( : ) a celei mai mici densităţi (populaţionale n.n.) România nu a fost niciodată un stat absolut independent”.

„ Legislaţiunea trebuie pusă în aplicarea celei mai înalte idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu compromită spiritul acestora”.

„ Indiferent cum a fost; puterea tutelară s-a comportat la fel: agreând şi colaborând cu un anumit tip de român şi ţinând la distanţă sau ordonând represiune pe alt tip de român”.... „ Tipul de român repudiat de toate puterile tutelare este naţionalistul cu convingeri imposibil de corupt şi patriotul refractar la operaţii transacţionale. Aceste însuşiri de  intelect şi caracter sunt considerate a fi periculoase şi deci o vinovăţie cu care nu se colaborează şi care se pedepseşte dacă iese din anonimat”.

„ Exact invers, tipul de român agreat de toate puterile străine care au tutelat România, fără convingeri politice, călducel în comportament şi adaptabil la colaborări, cameleon în politică, transacţionist în afaceri ( : ) oportunist în relaţii şi întotdeauna de partea puterii şi cu utilitate pentru putere”.

„ Astfel statul român nu mai este un produs al geniului rasei române ci  test franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu îl înţelege şi nu îl va înţelege niciodată”....

” Peste tot aceiaşi idee: să dau străinilor ce îmi cer cât pentru români puţin îmi pasă”.

„ De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos: amundouă ordinele de lucru stau într-o strânsă legătură: civilizaţia economică e muma celei politice”.

„ Dacă în timpul când ni se pronunţă domnia virtuţii cineva ar  fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur că ar fi fost declarat mincinos”.

„ Să fi zis cumva că cei ce promiteau economii, vor spori bugetul cu 40%, că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele, că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionari să atârne atât de mult pe autorităţile supreme încât unii oameni să voteze comenzii din Bucureşti. Că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda –Chiustenge ( Constanţa –n.n.) care nu vor face nici cinci şi că patru milioane  din preţul de cumpărare se va împărţi între membrii autorităţilor. Că se va constata că o seamă de judecători şi administratori din România sunt tovarăşi de câştig cu bandiţii din codru. Dacă cineva ar fi prezis toate astea lumea ar fi râs de dânsul şi totuşi nu numai acestea ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic fără ca opiniunea politică să se mai poată vota”.

Comentariile sunt de prisos. Toţi cei care ne considerăm societate civilă aia bună dorită şi de domnul preşedinte Băsescu să medităm şi să acţionăm ca nişte veritabili cetăţeni în acord cu statul de drept.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Deşi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodată).

Procurorii români, Biblia şi jurământul

     Începînd cu 1938 în România şi-au produs efectul trei dictaturi, toate avînd un punct comun, aservirea justiţiei de către atotputernicii conducători. În această perioadă au avut loc  o serie de evenimente ruşinoase pentru orice naţiune care se doreşte civilizată. Voi enumera doar cîteva mai semnificative.

-          În noaptea de 29/30 noiembrie, din ordinul lui Carol al II-lea,  conducătorii legionari sunt asasinaţi prin sugrumare pe timpul transportului de la închisoarea Rîmnicu Sărat la Jilava. Cu sprijinul reprezentanţilor justiţiei asasinatul politic se transformă  în împuşcarea celor 14 deţinuţi, urmare a încercării de a fugi de sub escortă.

-          În septembrie 1939, după asasinarea primului ministru Armand Călinescu, de către legionari, din ordinul lui Carol al II–lea,  generalii Gheorghe Argeşeanu şi Gabriel Marinescu coordonează comiterea unor crime care nu au nimic  comun cu ordinea de drept (executarea publică a asasinilor  şi lăsarea cadavrelor acestora în stradă; în fiecare judeţ sunt executaţi 3 legionari fără nici o judecată; executarea unui număr important de legionari aflaţi în lagăre, spitale, şcoli).

-          După venirea legionarilor la putere, toţi cei vinovaţi de aceste crime (demnitari, generali, ofiţeri şi subofiţeri din M.Ap.N. şi  M.I. ), sunt arestaţi şi încarceraţi la Jilava, iar în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 sunt asasinaţi de un comado legionar. Nimeni nu va fi anchetat, nimeni nu va fi  arestat.

-          Ca urmare a eşuării rebeliunii legionare, aproximativ 8.000 dintre aceştia sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Cercetarea celor care au fost implicaţi în  asasinatele de la Jilava, s-a desfăşurat în perioada martie – iulie 1941. Pe 22 iulie 1941 s-au pronunţat sentinţele: 20 condamnări la moarte, 6 condamnări la muncă silnică pe viaţă, 6 condamnări la 10 ani închisoare, iar 6 achitaţi.

-          La 7 septembrie 1941, generalul Nicolae Rădescu, aflat în rezervă, trimite o scrisoare de protest ambasadorului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, ca urmare a unui discurs ţinut de acesta la Sala „Aro” în faţa coloniei germane din Capitală şi în care condamna românii care erau împotriva participării României la acţiunile militare împotriva URSS, dincolo de Nistru. Ca urmarea a acestei scrisori, generalul Nicolae  Rădescu a fost arestat şi internat în lagărul de internaţi  politici de la Tîrgu Jiu, din ordinal mareşalului Ion Antonescu. Va rămîne aici în perioada 22 octombrie 1941- 22 septembrie 1942.

-           Procurori care au dispus arestarea tuturor persoanelor care au acţionat împotriva conducătorului statului, Ion Antonescu, vor fi implicaţi în judecarea acestuia şi a principalilor săi colaboratori şi condamnarea lor la moarte în 1946.

-          După 23 august 1944 se vor desfăşura o serie de procese care se vor finaliza cu distrugerea elitei politice, intelectuale şi militare româneşti. În perioada 1944-1964, în urma unor înscenări judiciare, personalităţi importante au fost condamnate la ani grei de închisoare, multe dintre ele murind în sinistrele penitenciare de la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Rîmnicu Sărat, Piteşti sau în coloniile de la Canal. Aportul procurorilor la distrugerea elitelor româneşti a fost  esenţial.

-          Implicarea procurorilor în reuşita colectivizării agriculturii, 1949-1962, este evidentă, abuzurile comise în această perioadă relativ recentă, fiind încă vii în memoria victimelor, de regulă oamenii gospodari de la sate care au refuzat să intre în cocoperativele de producţie.

-          Procurorii comunişti au jucat un rol important în înăbuşirii revoltei muncitoreşti de la Braşov în noiembrie 1987.

-          În perioada 16 - 22  decembrie 1989, procurorii comunişti sunt cei care anchetează, în mod deosebit la Timişoara şi Bucureşti, pe cei care au îndrăznit să se ridice  împotriva lui Ceauşescu.

-          După 22 decembrie 1989 aceiaşi procurori, se implică în asasinatul politic din 25 decembrie 1989 şi în arestarea, anchetarea şi condamnarea foştilor conducători comunişti. Deşi aceste procese sunt jenante, prin organizare, desfăşurare şi sentinţele pronunţate, toţi procurorii implicaţi sunt promovaţi şi avansaţi.

-          Urmează procesele legate de aflarea adevărului despre revoluţie şi mineriade, în care procurorii au făcut tot ceea ce era posibil pentru tergiversarea acestora, astfel că nici astăzi, la peste 20 ani de la aceste evenimente, adevăraţii vinovaţi nu sunt încă sancţionaţi pentru crimele comise în această perioadă.

Procurorii români care şi-au  desfăşurat activitatea în perioada 1938-1989 au scuza că în condiţii de dictatură nu puteau acţiona altfel. În perioada tulbure de după decembrie 1989 au scuza vidului legislativ şi a implicării politicului, mai mult sau mai puţin făţişă, în actul de justiţie.

       La  integrarea în NATO şi în UE, România s-a angajat fără echivoc că va respecta toate normele specifice acestor organisme. Printre ele se numără şi asigurarea independenţei justiţiei. Din păcate, în perioada imediata  suspendării preşedintelui României şi în mod deosebit după desfăşurarea referendumului din 29 iulie 2012, am constatat că în Romînia, independenţa justiţiei este un deziderat greu de realizat.

       Curtea Constituţională formată din reprezentanţi numiţi pe criterii politice, unii dintre ei ajunşi în funcţie pe căi care numai  democratice nu pot fi numite, vezi cazul Minea, nu a putut  lua o decizie în problema referendumului.

       Procurorii Parchetului  General s-au autosesizat şi au ridicat listele electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă.  În mod normal primii care ar fi trebuit cercetaţi erau  membrii Autorităţii Electorale Permanente, care de ani de zile nu au actualizat  listele  electorale, fapta lor încadrîndu-se la neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu, dacă s-ar fi dovedit că au făcut acest lucru cu bună ştiinţă, din ordin politic.  Inactivitatea membrilor acestui organism a adus grave prejudicii stabilităţii României şi imagini acesteia în lume.

       Procurorii, din considerente care ne scapă, au decis altfel şi au declanşat o acţiune fulger pentru depistarea eventualelor fraude electorale la referendumul din 29 iulie 2012, uitînd  faptul că la alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009, cînd reclamaţiile şi suspiciunile de fraude au fost mult mai multe şi mai veridice,  nu au avut nici cea mai mică reacţie. Procurorii de la 181 parchete din 15 judeţe şi DNA, care după părerea majorităţii specialiştilor nu au competenţe în acest domeniu, s-au implicat în această acţiune de o amploare fără precedent.

                                                                                                                                            Ceea ce au uitat procurorii participanţi, sau o mare parte dintre ei, este jurămîntul pe care l-au depus la începerea  carierei : ”Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” 

                                                                                                                                                                   Pe parcursul ultimilor zile, parcă în dispreţul total al acestui jurămînt, mii de cetăţeni, în special din zonele rurale, majoritatea dintre ei în vîrstă şi cu grave afecţiuni medicale, sunt anchetaţi de-a valma, cu încăcarea flagrantă a prevederilor legale. Pentru simplul motiv că au participat la vot, cetăţenii sunt obligaţi pe marginea şanţului, în curţile locuinţelor personale să dea detalii  despre votare, uneori să declare inclusiv  cum au votat. Unii  sunt luaţi cu dubele jandarmilior şi duşi să depună mărturie în alte localităţi, alţi primesc citaţii , unele completate la faţa locului, să se prezinte pentru audieri în alte localităţi, pe cheltuiala lor. Uneori sunt întrerupte slujbele religioase, pentru ca audierea martorilor să se poată desfăşura în timpul avut la dispoziţie de procurori. Toţi cetăţenii sunt obligaţi să jure cu mîna pe Biblie, că vor spune adevărul, uitînd domnii procurori că România este un stat laic şi acest lucru este inadmisibil. Undeva în Olt, procurorii au fost siliţi  de cetăţeni să părăsescă localitatea, cetăţenii implicaţi find  ameninţaţi de o persoană din conducerea CSM, cu perioade importante de puşcărie.                                              

 Nicăieri în Europa nu s-a mai desfăşurat o acţiune atît de abuzivă şi reprezentanţii Parchetului General şi ai DNA vor avea mari probleme să o justifice. Sunt de acord ca sancţionarea tuturor  persoanelor implicate în fraudarea oricăror alegeri să se facă cu maximă severitate, dar acest lucru trebuie să se facă strict cu respectarea prevederilor legale. Iar  procurorii să acţioneze cu onoare şi nu la comenzi politice.

       Toate aceste întîmplări, cu procurori care încalcă fără nici o reţinere prevederile legale, dar şi jurămîntul  depus, mă duc cu gîndul la un trecut nu prea îndepărtat, evocat  la începutul acestui material, cînd procurorii executau întocmai ordinele primite de la conducătorii politici, fără a răspunde pentru efectele acţiunilor lor. Astăzi, noi românii, deveniţi între timp cetăţeni europeni, trăind într-o ţară care se vrea democratică, avem tot dreptul să protestăm şi să cerem încetarea unor astfel de practici care au produs  multe suferinţăe românilor. Iar cei care nu respectă normele statului de drept vor trebui să  răspundă în faţa justiţiei, care într-o perioadă sperăm cît mai scurtă, va deveni independentă şi va apăra interesele tuturor românilor.                              

       Şi ar mai fi necesar un lucru. Politicienii noştri  să înţeleagă cît de păgubos este sistemul semnalat, încă din 1894, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, pe timpul unui dicurs parlamentar:   "Sa nu veniti  cu sistemul urmator : dar d-voastra n-ati facut in cutare ocaziune cutare greseala si in cutare rand cutare pacat? Cu modul acesta consacrati urmatorul sistem: greşalele mele iţi dă d-tale dreptul să comiţi păcate. Păcatele d-tale imi dă mie dreptul de a comite nelegiuiri şi nelegiuirile mele îţi dă dreptul d-tale de a comite crime. Acest ruginit mod de a cugeta si de a simţi,este contrariu legilor, civilizaţiunei şi umanităţii." Şi să-i pună capăt!

Preşedinte SCMD Filiala Constanţa

      Col.(r) Remus Macovei