La mulţi ani cercetaşi!

În anul 2006, din iniţiativa decanului de vârstă al cecetaşilor dobrogeni, col.(r) Paul Vladislav, s-a organizat pentru prima dată manifestări festive dedicate Zilei Cercetaşului. De atunci în fiecare an, foştii cercetaşi, acum în rezervă sau retragere, au marcat această sărbătoare de suflet prin activităţi organizate la Topraisar, Basarabi, Corbu, Medgidia sau Mihail Kogălniceanu. 

                                                                                   Anul acesta,  în organizarea col.(r) Traicu Nicuşor,  adunarea festivă s-a desfăşurat la Constanţa, în cazarma Brigăzii 9 Mecanizată. Gazda,  gen.bg.dr. Vasile Hermeneanu, el însuşi fost cercetaş, i-a felicitat de ziua lor pe cei  aproximativ 60 de cercetaşi, veniţi din Bucureşti, Iaşi,Tulcea, Medgidia,Topraisar şi Mihail Kogălniceanu şi i-a invitat să viziteze un stand pregătit de cercetaşii Batalionului 341 Infanterie. 

                                                                                                 Cu mare plăcere au fost vizitate atelierele de  supravieţuire şi pregătirea hranei cu mijloace improvizate, care le-au amintit “bătrânilor”cercetaşi de aplicaţiile şi taberele pe care le-au organizat sau la care au participat.

Cercetaşi Batalionului 341Infanterie, care pe parcursul a două sau trei misiuni în Irak şi Afganistan , au purtat cu mândrie semnul Rozei Vînturilor şi emblema cercetaşilor”Audi,vidi, sile”, au prezentat tehnica nouă folosită cu ocazia acestor misiuni, dar şi problemele cu care s-au confruntat.

                                                                              S-a vizitat apoi sectorul cercetaşilor,organizat în Muzeul  Militar  Naţional Regele  “Ferdinand” filiala Constanţa, unicat în domeniu, realizat prin grija dr. Costin Scurtu. Cu această ocazie, unii participanţi au donat muzeului  noi fotografii, tocmai pentru a se putea completa cu aceste  mărturi, activitatea deosebit de complexă desfăşurată de cercetaşii dobrogeni.

                                                                             Masa festivă a început cu felicitările şi tradiţionala urare :”La mulţ ani cercetaşi!”adresată participanţilor de către gen.lt. Mihai Chiriac, cel care în anul 1963 a înfiinţat Batalionul 185 Cercetare.  A urmat partea de suflet a adunării,  cea în care au fost rememorate , în mod deosebit momentele care au marcat decisiv carierele celor care au fost şi sunt consideraţi elita armatei române. La loc de cinste s-au aflat întâmplările din poligoanele Cincu, Babadag şi Mălina, din taberele de instrucţie la munte şi la Dunăre, aplicaţiile şi tragerile de luptă. A fost deasemenea un bun prilej de a se completa datele despre unii colegi care  din diferite motive nu au putut fi prezenţi.

Preşedintele SCMD Filiala Constanţa

Col .(r) Remus Macovei

ELEVII CONSTĂNŢENI AU CINSTIT CUM SE CUVINE EROII CĂZUŢI ACUM 96 DE ANI ÎN BĂTĂLIA DE LA TOPRAISAR

       

Movila Muratan este dispusă la aproximativ 7km. sud-sud-est de localitatea Topraisar. În zona aceasta acum 96 de ani a vut loc o cruntă confruntare între trupele germane conduse de mareşalul August von Mackensen şi trupele române conduse de colonelul Constantin Scărişoreanu. Dacă din punct de vedere al efectivelor situaţia era aproximativ egală, din punct de vedere al înzestrării lucrurile erau total diferite. Germanii erau înzestraţi cu armament modern, erau sprijiniţi de mitraliere, tunuri grele  şi aviaţie. Mackensen concentrase aici toată artileria grea germană şi bulgară de pe frontul dobrogean. Mai aveau avantajul experienţei acumulate pe câmpurile de luptă pe parcursul a peste doi ani de război.  Românii, în marea lor majoritate ţărani dobrogeni, erau înarmaţi cu puşti, multe dintre  ele învechite, iar puţinele mitraliere franceze, primite în ultima perioadă,  nu funcţionau corespunzător. Aveau experienţa a două luni de luptă, ocazie cu care la Bazargic şi Amzacea au demonstrat totuşi frumoase calităţi de luptători. Românii mai aveau avantajul faptului că ocupau poziţii de luptă amenajate din timp.  Înainte cu cîteva momente de începerea luptei militarii din brigada comandată de col. Stan Poetaş au solicitat aducerea în tranşee a drapelului de luptă şi în timp ce fanfara intona “Deşteaptă-te române!”, au jurat că nu vor părăsi sub nicio formă această poziţie.

        Bătălia a fost deosebit de crâncenă şi pentru prima dată în Dobrogea , trupele germane au fost silite să se îngroape la teren la doar 300m de poziţiile române. Între 19 şi 21 octombrie, la Movila Muratan,  sute de militari germani şi români vor face suprema jertfă. În ziua de 23 octombrie 1916, începând cu ora 13.30 , militarii români care apărau Topraisarul, au primit ordin să se retragă, având în vedere faptul că pe restul frontului , celelalte mari unităţi române şi ruse fuseseră înfrânte.

        În anul 1917 germanii, vremelnicii ocupanţi ai Dobrogei, vor ridica un monument, chiar pe Movila Muratan, menit să cinstească memoria celor peste 400 militari germani morţi în această zonă.

       După revenirea  Dobrogei la România, în anul 1922, a existat o iniţiativă pentru ridicarea unui monument şi pentru militarii români căzuţi la Movila Muratan, dar lipsa fondurilor şi în mod deosebit indiferenţa autorităţilor, au făcut ca acest lucru să nu fie posibil .

        Imediat după revoluţie, directorul Toplacer S.A. Topraisar, domnul Dumitru Florea, ca un bun român, are ideea construirii  unui astfel de monument şi face demersurile necesare realizării lui. Este sprijinit de doamna Aurelia Lăpuşan, care întocmeşte documentaţia şi obţine toate autorizaţiile necesare realizării  monumentului. Deosebit de utiă va fi contribuţia lt. col. Sandu Crintea, comandantul Regimentului 34 Mecanizat, care asigură meseriaşii şi forţa de muncă necesară. La 1 decembrie 1991, după 75 de ani, a răsunat din nou la Movila Muratan, “Deşteaptă-te române!”, cu ocazia inaugurării monumentului eroilor români jertfiţi în bătălia Topraisarului.

       Sâmbătă, 20 octombrie 2012, Asociaţia Naţională Cultul Eroilor filiala Constanţa, în colaborare cu Primăria Topraisar, a organizat un ceremonial militar şi religios la Movila Muratan. Garda de onoare a fost asigurată de militarii Batalionului 341 Infanterie. După slujba de pomenire oficiată de preotul comunei, s-au depus coroane de flori la ambele monumente.

        La căminul Cultural din Biruinţa, elevilor de la Liceul „Emil Racoviţa” din Techirghiol, Grupul Şcolar Cobadin, Şcoala Gimnazială “Ion Borcea” din Agigea şi Grupul Şcolar  Topraisar, participanţi la acest eveniment, le-au fost prezentate pe larg aspecte legate de desfăşurare confruntării militare de acum 96 de ani. S-a subliniat necesitatea cunoaşterii sacrificiilor făcute de înaintaşii noştri şi  obligaţia de a cinsti aşa cum se cuvine aceşti eroi. Nu în ultimul rând s-a evidenţiat necesitatea  găsiri unor soluţii pentru ca aceste două monumente, unicat în Dobrogea,  să fie puse în valoare.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor filiala Constanţa

Col.(r) Remus Macovei

Manipulare versus educaţie

         

                           Comandor marină (rez)  dr. Golea Pompiliu

Motto

1.      Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate ;

2.      Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii;

3.      Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii;

4.      Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său;

5.      Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte ;

6.      Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor;

7.      Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare;

8.      Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă, corectă şi obiectivă;

9.      Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei;

10.  Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
            (Avram Noam Chomsky reputat lingvist american, profesor emerit la

                  Massachusetts Institute of Technology)

Perioada postbelică a României a adus o dată cu tarele sistemului comunist (e

drept cu binecuvântarea conducătorilor politici ai aliaţiilor occidentali) necesitatea dictaturii dezvoltării. E drept într-o formă nefirească pentru poporul nostru ataşat valorilor occidentale! Dar asta a fost! La scara istoriei o luăm ca atare!  Cu sprijinul Băncii Mondiale (cu care specialiştii acelei vremi au ştiut să negocieze pe picior de egalitate) au fost create capacităţi productive (cu eficienţă este adevărat diferenţiată)  care au permis o dezvoltare economico –socială relativă a ţării noastre. Cu tot dogmatismul specific perioadei comuniste s-a format o elita intelectuală tehnică şi umanistă, profund naţională care şi astăzi se dovedeşte a fi deranjant de utilă în societatea noastră aflată în derivă. Era o ţară care în pofida faptului că făcea parte din lagărul comunist genera  respect în lume. Aveam respectul Americii, Israelului şi lumii arabe! Şi oprobiul Moscovei!  

            Criza sistemului comunist începând cu anii ¢80 ai mileniului trecut  a declanşat pe bună dreptate o serie de atitudini şi mişcări de protest şi în ţara noastră în contextul celor din ţările aservite sub o formă sau alta Moscovei. Ele au fost încurajate şi de cercuri din lumea liberă. În consens cu realitatea vremurilor ele au fost legitime. Finalul – mişcările din decembrie 1990, chiar dacă cadrul general internaţional şi intern rămâne încă o temă de cercetare pentru specialişti. Dacă mai există interesul....!

            În ţara noastră au început să fie vehiculate conceptele cultivate corect în lumea civilizată: democraţie, pluralism politic, stat de drept, economie de piaţă, cerere şi ofertă! Forme fără fond –să ne amintim de Criticele lui Titu Maiorescu!

            În anii 1990 -1996 alături de multe elemente toxice, a pătruns şi o literatură social politică şi economică de calitate care a permis aculturalizarea celor doritori de a se educa în spiritul valorior democratice. Putem cita maxima mentorului economiei de piaţă chineze Deng Xiaoping: „ Am deschis larg ferestrele către soare să intre aer proaspăt şi o dată cu el au intrat şi muştele”.... şi adaug eu care au infestat societatea noastră aflată în confuzie.

Am dezarticulat o economie, distrugând legăturile dintre unităţile  economice şi sociale. Contrar atitudinii noastre, polonezii au operat chirugical înlocuind capitalul de stat cu cel privat  cu condiţia păstrării valorii productive. Şi sunt singurii care în perioada 2008 -2010 au avut creştere economică în Europa!  

Şi-au continuat schimburile economice omnidirecţionale excluzând dependenţa totală de Uniunea Europeană. Nu au fost excluşi, pentru că fraţii Kaczynski şi-au manifestat în primul rând ataşamentul la valorile naţionale şi apoi la cele europene.

Noi avem un grad de dependenţă faţă de schimburile cu Uniunea Europeană de circa 80% ceea ce ne face vulnerabili la crizele lor!

            În ţara noastră au început pe fondul unor înverşunate lupte politice, distragerea poporului de la problemele reale de la valorile etice: educaţia pentru muncă, apartenenţa la valorile naţionale în contextul respectării valorilor europene. Şi altele!

A început un ciudat proces de privatizare cu distrugeri şi înstrăinări dubioase de active. Ba nu ne vindeam ţara ba ne-o vindeam! Concepte ieftine servind interese clientelare! Căci activele fie că sunt proprietate privată fie publică trebuie să aibă un singur scop să genereze valoare adăugată. Care agregată la nivel naţional ne dă ceea ce ştim cu toţii –PIB-ul! Ne-am deplasat atenţia către subiecte minore, cu impact emoţional. Aşa am creat o anomie a valorilor în societate.

            Am adus nu în rare situaţii, prin comportamentul nostru, la putere conducători  oameni cu falsă charismă pe care i-am declarat salvatori ai naţiunii. Au apărut servitori voluntari - vorba lui Boetius care au susţinut pe unii şi pe alţii pasional, Am uitat să le amintim că domniile lor sunt servitorii naţiunii – aşa cum zicea răposatul Ion Raţiu!

Aşa au apărut cratopluţii – acele categorii de politicieni care folosindu-se de putere au acaparat active economice ce le-au permis creşterea şi folosirea discreţionară a puterii. Să îl recitim pe Orwel cu  Ferma Animalelor ca să vedem natura umană!

            Occidentul ne-a privit  la început cu multă curiozitate, apoi cu uimire şi în final cu dezaprobare. Şi ulterior amestecat! Unii cu dorinţa sinceră de a ne integra în marea comunitate europeană! Alţii au văzut în luptele noastre intestine, oportunităţi pentru afaceri. Şi de ce nu, indirect chiar pentru reabilitarea economiilor lor prin folosirea de resurse ieftine. Unii politicieni şi-au cumpărat protecţia prin cedarea interesului naţional!

            După o deşănţată politică consumatoristă fără fundament economic, sub camuflajul capitalului speculativ străin şi aici mă refer la cel intra-firmă, după gogoaşa pieţei imobiliare, am ajuns la îndatorare, culmea, preponderent privată. Adică noi plătim azi peste 4.500 euro pe cap de locuitor pentru datoriile şi prosperitatea unora! Şi banii nu s-au regăsit în dezvoltare. Şi aşa am plonjat în criza discutabilă de la nivel mondial!

Şi astăzi căutăm conducători mesianici pentru salvarea noastră. Uitând ca avem nevoie de conducători responsabili dedicaţi poporului şi nu unor concepte abstracte precum austeritatea, deficit structural şi altele!

            Conceptul de austeritate implică o discuţie! Fernand Braudel  spunea că nu poţi să consum mai mult decât ceea ce îţi oferă capacităţile tale productive. Dar unde sunt capacităţile productive? Unde s-au volatilizat?

Profesorul Noam Chomsky spunea că mecanismele propagandei “albe” (oficială, integral asumată de guvern), “gri” (parţial asumată) şi “negre” (niciodată asumată) trebuie să promoveze imaginea unui guvern în permanenţă preocupat pentru ameliorarea condiţiilor tot mai sumbre ale viitorului. Politicile antipopulare dure se vor aplica gradual, pentru a se preveni ori atenua protestele sociale. În acest fel, cel mai mare rău devine suportabil dacă e administrat în porţii anuale, conform unui program anunţat.  (SIC!)

Şi de aici s-a născut un mit: trebuie mai întâi să ne fie rău ca pe urmă să ne fie bine! Generaţiile de ieri sacrificate pe altarul comunismului trebuie să continue jertfa!

Unora să le fie bine încă de acum! Cei care  vor progresul! Şi aş aminti ce spunea reputatul specialist în managementul schimbărilor Charles Handy: „ schimbarea e groaznică pentru cei cărora li se aplică. Şi e progres pentru cei care o aplică. Important este să păstrezi controlul”!  

Avem o predispoziţie ancestrală pentru intoxicări informaţionale! Nu vrem să gândim, sesizând legătura dintre cauze şi efecte! Media tabloidă ne-a îndepărtat de cartea fundamentală făcându-ne extrem de superficiali în gândire!

Ni s-a inoculat sentimentul individualismului uitând că de fapt comunitatea este aceea care aduce valoare adăugată! Şi în cadrul ei, fiecare ne aducem aportul! Ne-au copleşit satisfacţiile ieftine pe fondul erodării învăţământului şi educaţiei! Un prieten care s-a mutat în Canada mi-a spus cum se joacă copiii săi la şcoală! Elevii din şcolile canadiene şi nu numai, sunt puşi să joace responsabilităţi politice: guvern, parlament alte autorităţi! Şi discută, fac polemică constructivă.

Este falsă ideea că şcolile româneşti produc tâmpiţi! Sistemul este vulnerabilizat!

Un profesor universitar, parlamentar din zona portocalie, de altfel un om deosebit, a scăpat o dată porumbelul din gură! Starea învăţământului de azi este consecinţa schimbărilor dese fără discernământ, generate nu de rare ori de orgolii mărunte. De introducerea fără discernâmânt a unor concepte corecte în Uniunea Europeană! Dar schizoidizate la noi! Erodarea învăţământului nu mai permite componenţilor societăţii să problematizeze fenomenele şi procesele din societate lăsându-se pradă emoţiilor şi instinctelor atavice! O parte din media are culpe importante!

Avem încă la îndemână mijloace de informare corecte, serioase dar nu mai avem răbdarea şi antrenamentul de a le parcurge. Pe vremea răposatului le căutam şi le găseam cu greutate, dar cine voia se cultiva. Cu cafea, cu ţigări sub tejgheaua de la librărie, se mai găseau cărţile valoroase declarate caduce de securitate!

Ni se incubă, vorba profesorului Noam Chomsky, „instinctul de turmă”. „Să stimulezi sentimentul individual de culpă, de fatalitate, de neputinţă. Persoanele care nu mai au impulsul de a se revolta, devin o turmă şi sunt uşor de controlat” (SIC!).

În consecinţă quo vadis România?

Vin alegerile din 9 decembrie! Este momentul unei schimbări de atitudine nu numai formale! Politicienii să se reeduce ca oameni politici dedicaţi naţiunii! Căci ei trebuie să înţeleagă că termenul de politican este în realitate un eufemism! Şi noi ca oameni obişnuiţi trebuie să ne schimbăm! Noi suntem de fapt, cei care aducem la putere aleşii noştrii! Şi tot noi trebuie să le cerem socoteală! Sunt servitorii naţiunii!  

Eu sunt optimist! E drept unul prudent! Că o dată cu chiuretajul politic ce mai este de făcut, este momentul schimbării de mentalitate! Pentru toţi!

Şi încă un mic amănunt! Zilele astea, unele din notabilităţile europene venite la congresul popularilor de la Bucureşti, au rostit şi discursuri arogante! Chiar ameninţări voalate asupra celor care vor dori să schimbe prin vot popular anumite personaje politice!

Este o atitudine trivială şi nu o putem accepta! Suntem parteneri în Uniunea Europeană, nu cetăţeni de mâna a doua! Să reţină domniile lor acest aspect! Şi nu sunt veşnici în funcţiile în care au fost aleşi! Şi în Europa mai sunt alternative politice! Alte elite care pot promova o Europă Socială! Şi noi am înţeles asta! Şi gândim european! Dar mai întâi suntem români!

  

            Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodata).