vineri, 10 aprilie 2015
miercuri, 1 aprilie 2015
duminică, 29 martie 2015
luni, 16 februarie 2015
Incep aceste randuri, prin a multumi celor care mi-au umplut
efectiv mail-ul cu reactii si pareri, toate positive si incurajatoare pentru
mine si nu numai, pe marginea a ceea ce am postat pe 30.ian.2015, sub titlul
“Zatul de cafea”.
De cand am preluat mandatul
de Presedinte al filialei 1 SCMD Constanta, una din prioritatiile ce mi le-am
asumat, este aceea de a readuce in randurile sindicatului membrii pierduti in
ultimii ani, dar si cooptarea de noi membrii, aceasta activitate insemnand
intalniri cu colegi in Constanta, Medgidia, Cernavoda, Mangalia, Topraisar si
urmeaza si alte localitati. In aceste deplasari, am intalnit colegi
extraordinari care CRED in sindicat si in faptul ca este sansa noastra de a ne
redobandi drepturile pierdute, dar si de a ne implica mai activ in “viata
cetatii” si de a spune UN NU HOTATRAT abuzurilor pe care le-am trait de la
lovitura de stat din ’89 pana in prezent si al bunului mers al lucrurilor in
aceasta tara.
Dar deloc surprinzator, in
aceste deplasari am intalnit si alte doua categorii de asa zis “colegi”. Unii
sunt “manipulatii”, iar cealalta categorie sunt “fripturistii”.
“Manipulatii”, sunt cei care s-au inscris in sindicat atata vreme
cat au avut un interes direct, in sustinerea cauzelor personale in instanta,
dupa care nu au mai platit cotizatiile si se dau drept membrii de sindicat, ei
pierzandu-si acest drept de prin 2010, 2011. Este bine de stiut ca iti poti
asuma apartenenta intr-o organizatie, atat prin impartasirea unor idei commune,
dar si prin plata obligatiilor fata de acea organizatie. A te da un membru al
unei organizatii, in conditiile in care stii bine ca nu ti-ai achitat obligatia
minima de a-ti plati cotizatia, de a participa activ la activitatile acelei
organizatii, este un abuz, care pe mine ma deranjeaza, deoarece astfel de
oameni au facut rau sindicatului, ramanand in interior si prin pareri si multe
vorbe, au tinut organizatia pe loc si au deturnat interesul general pentru care
ne-am organizat. Atfel de personaje, se dau cele mai cunoscatoare in problemele
ce ne preocupa, raspandesc diverse informatii, de regula false preluate din
lumea larga a internetului, stiu cel mai bine ce face conducerea de la
Bucuresti, tipa cel mai tare ca Dogaru si Pricina sa plece, ca s-au imbogatit
de cand se tot afiseaza la televiziuni, stiu ca cei de la Bucuresti “s-au facut
oameni” de cand s-a infiintat sindicatul si ce sa vezi s-a mai incasat si
cotizatie pentru asta. Contra oricarui argument pertinent venit sa iasa din
sfera de “barfa abjecta de provincie”, cum ar fi acela ca aceasta mult hulita
cotizatie lunara, nu ajunge nici macar la costul unui pachet de tigari/zi,
acesti razvratiti pe viata lor, te agaseaza cu greutatile vietii, de parca unii
dintre noi am trai pe alta lume si nu stim cam cum este viata. Tocmai asta ne-a
facut sa manifestam si sa ne revoltam. Tocmai asta ne-a facut sa intreprindem
ceva, pentru a incerca sa nu fim nepasatori la faptul ca unii dintre noi chiar
au murit in momentul in care nedreptatea ne-a lovit, precum Am. Beches, Cdor
Toader, un alt Cdor de la Braila, sau dl. Colonel din Ploiesti, care a murit in
timp ce scria un protest lui Basescu si pentru ca astfel de evenimente sa nu se
mai intample.
Ce nu stiu acesti
stimabili colegi, este faptul ca absolut tot ceea ce s-a intamplat in sensul
reparatiilor ce ni se cuvin in planul pensiilor, a avut cu punct de plecare, MITINGUL SI MARSUL DIN MARTIE 2011,
miting care i-a determinat pe guvernantii de atunci sa nu ne lase cu ce
primisem in ianuarie 2011 drept pensie. La fel nu trebuie uitat ca am mai facut
mitinguri si marsuri in Bucuresti, la care provincia s-a mobilizat exemplar, in
comparatie cu rezervistii din capitala. De ce readuc in discutie aceste
evenimente? Simplu, pentru ca toate aceste actiuni le-am finantat din
cotizatiile noastre, toate actiunile in justitie, le-am sustinut atat din
cotizatii, cat si din propriul buzunar si ca desi unii politicieni ce se
constituisera in USL si de abia asteptau sa ajunga la “cascaval’ nu au miscat
nimic in sprijinul nostru si a demersurilor noastre, chiar daca stiau bine ca
actiuni ca ale noastre, le urgentau lor atingerea obiectivelor proprii.
In ce priveste problema
plecarii lui Dogaru si Pricina, eu le spun acestor membrii de sindicat care nu
si-au platit cotizatia la zi, gasindu-si prin dorinta ca cei doi sa plece un
motiv, le spun ca sunt niste imbecili, care habar nu au ce inseamna procesul
elaborarii unei legi, nu au habar pe unde trebuie mers si cu cine trebuie
vorbit pentru sustinerea problemelor noastre, cine trebuie sa isi puna
semnatura si pe ce, pentru ca legea respectiva sa nu aibe probleme de
constitutionalitate si multe altele de care acesti “spalati pe creiere” habar
nu au. Nu mai vorbesc de faptul ca atat Dogaru cat si Pricina, ca oameni care
au lucrat la un moment dat in Parlament, stiu pe unde sa umble prin Casa
Poporului, caci, pentru cei care nu au vazut-o decat la televizor, este o
problema reala cu orientarea, cand ajungi acolo, de la poarta pe unde poti
intra, pana la sala “X”. Asa ca asa cum sunt Dogaru si Pricina, ca fiecare
dintre noi, cu plusuri si cu minusuri, oricum stiu mai multe decat noi, sau
oricare de prin CD al sindicatului, incat sa aiba statutul de a ne reprezenta,
atat in procesul de negociere si de iesire a Legii care ne intereseaza, cat si
de a ne reprezenta la posturile de televiziune. De ce este nevoie si de iesire
in mass media? Pai mai spalatilor pe creiere, orice afirmatie in media ca se
lucreaza la o lege a pensiilor militare de stat, in care unii spun ca se vor
mari, altii ca vor ramane la fel, sau fiecare dupa cum ii vina sa afirme, la
multi telespectatori se va face, precum am si vazut, asocierea intre marirea
bugetului apararii cu marirea pensiilor noastre, lucru absolut fals. Ori asta
trebuie contracarat de cineva si de aceea este nevoie ca atat Col. Dr. Dogaru,
cat si Col. Dr. Pricina trebuie sa fie la televiziuni sa spuna ce si cum, fie
ca va convine voua, fie ca nu.
Pe langa “ manipulati”, am
mai descoperit o categorie de “colegi” si anume, “fripturistii”. Acestia si-au infiintat diverse asociatii, ligi si
alte ONG-uri, pe care le-au declarat la primarii, “de utilitate publica” si
care pe langa cotizatii cu mult mai mici decat ale noastre, atrag fonduri de la comunitatile locale,
ceea ce pentru voi, cei cu creierele spalate, inseamna bani de la noi toti,
pentru ca acesti sefi de ONG-uri sa huzureasca fara a face absolut nimic, decat
sa ocupe birouri spatioase, super dotate atat cu mobilier misto, scule
electronice, bauturi de toate felurile. Pentru ce toate acestea? Pentru ceea ce
am mai spus: ca sa stie ca mai “comanda” ceva; sa mai obtina cate o stea pe
epoletul de reservist; sa se opuna normalizarii pensiilor militarilor; si nu in
ultimul rand, sa aiba catre unde sa plece de acasa de gura nevestelor. Acesti
oameni ne-au discreditat si continua sa ne discrediteze pe cei din sindicat, dupa
ce multi dintre ei au pensii foarte mari si nu au nici un interes sa se revina
la o normalitate acceptabila. Acesti oameni, ii manipuleaza pe “manipulatii”,
care atunci cand le-a fost greu nu s-au dus la un astfel de ONG sa incerce sa
isi resolve in justitie problemele cu avalansa de decizii ce le-am primit din
2011, ci au venit la sindicat. Acesti sefi de ONG-uri se lauda peste tot ca au
membrii cu sutele si cu miile, dar daca organizeaza vreun eveniment, tot din
bani de la buget o fac si daca o fac, o fac pentru o gasca a apropiatilor, masa
mare de rezervisti fiind in continuare ignorata.
Si ca ecuatia sa fie
completa, mai exista POLITICIENII,
care vrem ori nu, ne hotarasc soarta si care dupa cate vedem in media, ceea ce
ieri doar intuiam, ca numai de noi sau de oricare cetatean al acestei tari, nu
ii pasa, in momentul in care ajung la “cascaval”. Iar daca acum, cand la estul
tarii se intampla ce se intampla, manifesta lentoare si exces de birocratie,
poate si rea vointa in adoptarea legii care ne intereseaza, este momentul sa ne unim mai mult ca
oricand si de pe platforma oferita de sindicat sa actionam etapizat, pentru
obtinerea drepturilor abuziv luate de guvernarea PDL-ista, dar si pentru normalizare societatii, PAS CU PAS.
Sa ne implicam activ in “viata cetatii” caci numai asa se poate schimba ceva in
tara asta, fata de care inca suntem sub juramant.
Si inainte de a incheia va
sugerez sa ne imaginam un scenario, din pacate posibil, ce poate fi adus in
discutiile viitoare. Sa presupunem ca in est situatia capata amploare, ca in
Transnistria se reactiveaza armata stationata acolo si conflictul este la
granita cu Romania. Daca se va pune
problema de concentrare de miltari, care vor fi cei chemati? Tineri… ioc, caci
am avut grija sa scoatem serviciul militar obligatoriu. Generalii si coloneii
care acum pastoresc diverse ONG-uri “de utilitate publica”, cred ca nu vor fi
concentrati, caci asa cum stiu drumul ca sa mai obtina o stea pe epoletul de
pensionar, sau au stiut drumul sa isi mareasca pensia pentru a intari in
teritoriu “ glasul stabilitatii politice” din Parlament ( va rog sa va aduceti aminte ca la adunare
la Hunedoara, Dl. Oprea a afirmat cu subiect si predicat ca si-a…“ militarizat
partidul”) vor sti si drumurile care le va facilita “fentarea” unei astfel de
nenorociri. Totusi multi dintre noi este posibil sa primeasca o astfel de chemare de concentrare. Iar daca va
fi momentul sa te manifesti in vreun fel fata de o astfel de decizie, sau de
alta care te va afecta in mod direct si sever- caci ai mai trait experienta, ce
vei face stimate coleg?
Vedeti la ce trebuie sa ne
gandim cu totii stimati colegi? Ori pentru asta TREBUIE SA FIE FIECARE DINTRE NOI RESPONSABIL SI SA ISI ASUME CLAR
POZITIA. ORI STA DE O PARTE SI ASTA ESTE. ORI INTRA IN TEREN SI JOACA, IAR
JOCUL SA SE FACA SI PE BANII LUI, SUB FORMA DE COTIZATIE, NU PE BANI DE LA BUGETUL DE STAT, SUB
PRETEXTUL “INTERESULUI PUBLIC”. Fiecare dintre noi, trebuie sa inteleaga,
ca vremea pomenilor s-a terminat demult si ca o persoana responsabila nu
“lupta” pentru drepturile lui pe bani de la buget, ca suntem militari cu
demnitate care nu avem nevoie de mila, sau bunavointa nimanui. Vrem doar RESPECT SI SA NI SE DEA DREPTURILE CE NI SE
CUVIN, INTR-O FORMA CARE A REZISTAT DE LA CUZA. Cei care nu intra in teren
sa joace in echipa, sunt “chibiti” si cu totii stim care este rostul chibitului
in orice joc. Dar din pacate, se pare ca suntem la faza jocurilor pe viata si
pe moarte, iar asta impune luarea unei pozitii si incetarea vaicarelilor.
Presedintele Filialei 1 SCMD Constanta
Cdor. (Rz.) Ilie Truta
vineri, 30 ianuarie 2015
Zaţul de cafea
Câţi dintre noi nu şi-au făcut
cafeaua atunci când şi-au dorit să soarbă o licoare neagră, caldă şi dulce…după
gust? Încep cu această întrebare retorică, deoarece am convingerea că mulţi
dintre noi, habar nu au cum să folosească aragazul, darămite să mai ştie unde
este cafeaua, zahărul, ibricul…prea complicat, aşa că au lăsat, o activitate simplă
în seama sotiilor, iar când au fost în activitate, în seama secretarelor.
Acestei categorii de foşti militari mă
adresez, căci atâta timp cât nu au făcut în viata lor o banală cafea, nu au de
unde sti că în procesul complicat al fierberii, apare zaţul, care sta acolo la
suparafaţă şi parcă nu mai vrea să DISPARĂ, să se DISOCIEZE în masa compactă a
fluidului care CLOCOTEŞTE.
Astfel de vremuri, am trăit în
intreaga carieră militară, dar iată că de acest fenomen de SUFOCARE, nu ne este
dat să scăpăm nici măcar acum, când suntem în rezervă şi avem, fiecare dintre
noi probleme de toate felurile. Am avut parte de şefi care prin incompetenţă
ne-au “condus” către nicăieri; şefi care din opulentă şi teamă de eşaloane
superioare au tăcut şi au acceptat prostia şi micimea, complăcandu-se în acest statut
de Mitici ai armatei; nu au avut niciodată o viziune, vreo initiativă, sau vreo
deschidere către nou, unii dintre ei fugind de calculatoare că dracu de tămâie,
dar erau ŞEFI; erau ZAŢUL DE CAFEA căruia
nu i-a păsat ce se intamplă cu cei din subordinea lor, chiar dacă acei oameni,
de a căror soartă RASPUNDEAU, clocoteau de frustări şi nemulţumiri suportate de
la conditiile în care isi desfăşurau activitatea, până la modul deficitar de
dotare, de instruire, de hrănire, de cazare sau de echipare; care niciodată de când
au ajuns ŞEFI nu au mai scris ceva, conceput ceva, lăsând această activitate
ingrată pentru ei, pe seama coloneilor, sau chiar a căpitanilor sau locotenenţilor.
Dar ce să vezi? Nici acum nu putem
scăpa de astfel de specimene, care ne-au făcut şi continuă să ne facă de râs şi
care ne ştirbesc prestigiul de oameni care am făcut serviciul militar sub tricolor
cu ONOARE ŞI RĂSPUNDERE, cu DĂRUIRE ŞI ABNEGAŢIE. Ȋnscrişi pe drumul integrării
în NATO, atunci când partenerii au impus reducerea numarului de militari din
sistem, aceşti MITICI, s-au folosit de incompetenţă şi slăbiciunile clasei
politice care ne tot conduce de 25 de ani şi s-au fofilat în sistem, până s-a
plictisit lumea de ei şi i-au trimis acasă. Nu au fost în stare să renunţe la a
comanda şi ei ceva, de regulă câte o secretară sau cate un birou călduţ prin
vreun eşalon superior, lăsând restructurarea sistemului de apărare al ţării la
voia întâmplării. Situaţia lor conta, numărul de stele de pe epolet şi bani cât
mai mulţi în buzunar în ziua soldei, apartament prin centru, cât mai
ultracentral, dacă se poate chiar două aparteamente, că de , la bătrâneţe ne-a
venit dorul de divorţ şi multe altele în care CIOCOISMUL a acţionat în mod
liber şi fără nici un control. Nu au plecat în mod natural la vârsta de
pensionare şi astfel s-au produs dezechilibre în sistem, FRACTURÂND cursul
firesc al ficăruia dintre cei de sub ZAŢUL DE CAFEA, în cariera militară, fiind
scoşi din sistem înainte de vreme.
Ce a rezultat? Brambureala generală iscată
de un ACOPERIT, care într-o zi de 10 mai, cu un rânjet, ostentativ anunţa tăierea
pensiilor, declanşând întregul calvar în care încă ne aflăm şi în prezent.
Aceste rânduri le scriu, în urma
unei noi MANIPULĂRI, de care am aflat cu totul întâmplător şi prin care eram înştiinţat
să particip săptămâna viitoare la o mare întrunire la senatul României, la care
urmează să participle aproape întregul Guvern al României. Domnilor generali şi
colonei care vă simţiţi frustaţi că nu mai conduceti NIMIC, împăcaţi-vă cu
statutul de pensioner şi TERMINA-TI-O CU MANIPULAREA ÎN MEDIUL VIRTUAL ŞI PE
ORIUNDE VĂ VINE DUMNEAVOASTRĂ. Nu mai instigaţi la ură unii împotriva celorlalţi.
Mâncati-vă pensia ce o aveţi – cu siguranţă mult mai mare decât a mea, faceti
ce face un pensioner, iesiţi cu nepoţii la plimbare, duceţi-vă la pescuit,
plimbaţi-vă prin parc, dar nu mai inflamaţi în nici un mod situaţia, care este
deja inflamată destul. Nu vă mai aprindeţi că nu se ştie din ce motive, nu aţi
fost chemaţi la o activitate, care cu siguranţă nu ar fi avut loc niciodată, dacă
atunci când ati fost în activitate, ati fi fost responsabili şi ati fi făcut ce
trebuia să faceţi.
Aşa cum aţi fost ca activi, oameni şterşi
intr-un sistem în care rigoarea şi seriozitatea sunt capital, aşa sunteţi şi
acum, căci nu v-am văzut la mitingurile la care SCMD a mobilizat membrii din ţară,
ce să vezi? de la Botoşani, de la Constanţa, de oriunde din ţara asta, dar
bucureşteni mai deloc. Unde eraţi atunci când noi strigam cu curaj şi la vedere
“Jos Băsescu”, “Jos Boc” de se cutremurau geamurile pe traseul de deplasare al
coloanei; unde eraţi când prin zăpadă şi
frig mărşăluiam prin Bucureşti, sau la peste 30 de grade la umbră, ne
manifestam la vedere în Piaţa Victoriei. Cine sunteţi voi să vă erijaţi în luptători
pentru prezumtiva Lege a pensiilor militare de stat?
La infiinţarea USL, nu aţi înţeles că
era momentul potrivit de a ne introduce pe listele de consilieri sau de
parlamentari, oameni credibili dintre ai nostri, dar ati rămas ascunşi de nemulţumirea
generală, pe la colţuri fiind în realitate ba a lu’ X, de la PDLişti, ba a lu’
Y de la PSDişti, ba a lu’ Z de la mai ştiu eu ce partid fantomatic din România,
urmărindu-vă interesele personale, materializate în pensii cât mai mari şi
stele cât mai multe. S-a ratat momentul istoric de a avea oameni din sistem
care să ne reprezinte interesele, acolo unde se votează şi sunteţi responsabili
pentru asta, aşa că, în condiţiile date, acceptaţi, măcar în ultimul ceas, că
nu reprezentaţi pe nimeni şi lăsaţi SCMD-ul să îşi ducă lupta până la capăt, nu
numai pentru o lege pe care o aşteptăm cu toţii cei mulţi, dar şi împotriva a ceea
ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, după câte vedeţi şi voi în ultimul timp,
dragi generali, la televizor.
Lăsaţi dragi generali cafeaua să
fiarbă în mod natural, iar voi, ZAŢUL DE CAFEA, renunţaţi la mania grandorii şi
alăturaţi-vă celor mulţi din SCMD şi inţelegeţi măcar în ultimul ceas că numai
UNIŢI putem fi puternici.
Preşedintele
Filalei 1 SCMD Constanţa
C-dor
(Rz) Ilie Truţă
Abonați-vă la:
Postări (Atom)





