Diagnosticul politic, economic şi social al României, în concepţia lui Mihai Eminescu

         

Comandor marină (rez) dr. Golea Pompiliu

            Mihai Eminescu continuă să fie actual şi în zilele noastre când în  numele unor concepte discutabile, suntem  conduşi spre un model social economic şi politic discutabil.

          Citindu-l pe Eminescu, ai senzaţia că afirmaţiile sale sunt bazate parcă pe studiul prezentului, ceea ce ne demonstrează perenitatea lor în timp în contextul unei matrici psiho –socio –politice specifice ţării noastre.

          Voi prezenta câteva din ele păstrând parfumul epocii:

„ Înmulţirea claselor consumatoare şi scăderea claselor productive iată răul organic în contra căruia o organizare bună trebuie să –i găsească remedii”.

Iată o caracterizare excelentă a ceea ce trebuie să fie economia. Ce ne spunea referitor la această constatare Mihai Eminescu: „Clasele productive au dat îndărăt; proprietarii mari şi ţăranii au sărăcit; industria de casă şi meşteşugurile s-au stins cu desăvârşire iar clasele improductive, proletarii condeiului, cenuşerii, oamenii ce încurcă două buchii pe hîrtie şi aspiră, au devenit deputaţi şi miniştrii, advocaţii s-au înmulţit, cu asupra de măsură dau tonul, conduc opinia publică, fericesc în fiecare zi naţia pe hârtie”

„ Cea mai superficială socoteală din lume ar dovedi îndestul că puterea productivă a naţiei româneşti n-a  crescut, n-a putut să crească în raport cu groaza de cheltuieli pe care le-au impus formele de civilizaţie străine, introduse cu grămada în ţara noastră”.

„ Industria trebuie să fie a naţiunii... şi păzită de concurenţă iar purtătorul ei comerţul s-o schimbe pe aur, dar aurul punga ce hrăneşte pe industriaş şi îmbracă pe agricultor trebuie să fie în mîinile aceleiaşi naţiuni”.

„ Ca urmare a aşezării geografice (: )  a resurselor naturale şi mai ales ( : ) a celei mai mici densităţi (populaţionale n.n.) România nu a fost niciodată un stat absolut independent”.

„ Legislaţiunea trebuie pusă în aplicarea celei mai înalte idei de drept, pusă în raport cu trebuinţele poporului astfel încât explicarea ori aplicarea drepturilor prin lege să nu compromită spiritul acestora”.

„ Indiferent cum a fost; puterea tutelară s-a comportat la fel: agreând şi colaborând cu un anumit tip de român şi ţinând la distanţă sau ordonând represiune pe alt tip de român”.... „ Tipul de român repudiat de toate puterile tutelare este naţionalistul cu convingeri imposibil de corupt şi patriotul refractar la operaţii transacţionale. Aceste însuşiri de  intelect şi caracter sunt considerate a fi periculoase şi deci o vinovăţie cu care nu se colaborează şi care se pedepseşte dacă iese din anonimat”.

„ Exact invers, tipul de român agreat de toate puterile străine care au tutelat România, fără convingeri politice, călducel în comportament şi adaptabil la colaborări, cameleon în politică, transacţionist în afaceri ( : ) oportunist în relaţii şi întotdeauna de partea puterii şi cu utilitate pentru putere”.

„ Astfel statul român nu mai este un produs al geniului rasei române ci  test franţuzesc aplicat asupra unui popor ce nu îl înţelege şi nu îl va înţelege niciodată”....

” Peste tot aceiaşi idee: să dau străinilor ce îmi cer cât pentru români puţin îmi pasă”.

„ De când lumea nu s-a văzut ca un popor să stea politiceşte sus şi economiceşte jos: amundouă ordinele de lucru stau într-o strânsă legătură: civilizaţia economică e muma celei politice”.

„ Dacă în timpul când ni se pronunţă domnia virtuţii cineva ar  fi prezis ceea ce are să se întâmple peste câţiva ani, desigur că ar fi fost declarat mincinos”.

„ Să fi zis cumva că cei ce promiteau economii, vor spori bugetul cu 40%, că cei ce combat funcţionarismul vor spori numărul posturilor cu sutele, că cei ce sunt pentru independenţa alegătorilor vor face pe funcţionari să atârne atât de mult pe autorităţile supreme încât unii oameni să voteze comenzii din Bucureşti. Că se vor da 17 milioane pe drumul de fier Cernavoda –Chiustenge ( Constanţa –n.n.) care nu vor face nici cinci şi că patru milioane  din preţul de cumpărare se va împărţi între membrii autorităţilor. Că se va constata că o seamă de judecători şi administratori din România sunt tovarăşi de câştig cu bandiţii din codru. Dacă cineva ar fi prezis toate astea lumea ar fi râs de dânsul şi totuşi nu numai acestea ci multe altele s-au întâmplat şi se întâmplă zilnic fără ca opiniunea politică să se mai poată vota”.

Comentariile sunt de prisos. Toţi cei care ne considerăm societate civilă aia bună dorită şi de domnul preşedinte Băsescu să medităm şi să acţionăm ca nişte veritabili cetăţeni în acord cu statul de drept.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Deşi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodată).

Procurorii români, Biblia şi jurământul

     Începînd cu 1938 în România şi-au produs efectul trei dictaturi, toate avînd un punct comun, aservirea justiţiei de către atotputernicii conducători. În această perioadă au avut loc  o serie de evenimente ruşinoase pentru orice naţiune care se doreşte civilizată. Voi enumera doar cîteva mai semnificative.

-          În noaptea de 29/30 noiembrie, din ordinul lui Carol al II-lea,  conducătorii legionari sunt asasinaţi prin sugrumare pe timpul transportului de la închisoarea Rîmnicu Sărat la Jilava. Cu sprijinul reprezentanţilor justiţiei asasinatul politic se transformă  în împuşcarea celor 14 deţinuţi, urmare a încercării de a fugi de sub escortă.

-          În septembrie 1939, după asasinarea primului ministru Armand Călinescu, de către legionari, din ordinul lui Carol al II–lea,  generalii Gheorghe Argeşeanu şi Gabriel Marinescu coordonează comiterea unor crime care nu au nimic  comun cu ordinea de drept (executarea publică a asasinilor  şi lăsarea cadavrelor acestora în stradă; în fiecare judeţ sunt executaţi 3 legionari fără nici o judecată; executarea unui număr important de legionari aflaţi în lagăre, spitale, şcoli).

-          După venirea legionarilor la putere, toţi cei vinovaţi de aceste crime (demnitari, generali, ofiţeri şi subofiţeri din M.Ap.N. şi  M.I. ), sunt arestaţi şi încarceraţi la Jilava, iar în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 sunt asasinaţi de un comado legionar. Nimeni nu va fi anchetat, nimeni nu va fi  arestat.

-          Ca urmare a eşuării rebeliunii legionare, aproximativ 8.000 dintre aceştia sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Cercetarea celor care au fost implicaţi în  asasinatele de la Jilava, s-a desfăşurat în perioada martie – iulie 1941. Pe 22 iulie 1941 s-au pronunţat sentinţele: 20 condamnări la moarte, 6 condamnări la muncă silnică pe viaţă, 6 condamnări la 10 ani închisoare, iar 6 achitaţi.

-          La 7 septembrie 1941, generalul Nicolae Rădescu, aflat în rezervă, trimite o scrisoare de protest ambasadorului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, ca urmare a unui discurs ţinut de acesta la Sala „Aro” în faţa coloniei germane din Capitală şi în care condamna românii care erau împotriva participării României la acţiunile militare împotriva URSS, dincolo de Nistru. Ca urmarea a acestei scrisori, generalul Nicolae  Rădescu a fost arestat şi internat în lagărul de internaţi  politici de la Tîrgu Jiu, din ordinal mareşalului Ion Antonescu. Va rămîne aici în perioada 22 octombrie 1941- 22 septembrie 1942.

-           Procurori care au dispus arestarea tuturor persoanelor care au acţionat împotriva conducătorului statului, Ion Antonescu, vor fi implicaţi în judecarea acestuia şi a principalilor săi colaboratori şi condamnarea lor la moarte în 1946.

-          După 23 august 1944 se vor desfăşura o serie de procese care se vor finaliza cu distrugerea elitei politice, intelectuale şi militare româneşti. În perioada 1944-1964, în urma unor înscenări judiciare, personalităţi importante au fost condamnate la ani grei de închisoare, multe dintre ele murind în sinistrele penitenciare de la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Rîmnicu Sărat, Piteşti sau în coloniile de la Canal. Aportul procurorilor la distrugerea elitelor româneşti a fost  esenţial.

-          Implicarea procurorilor în reuşita colectivizării agriculturii, 1949-1962, este evidentă, abuzurile comise în această perioadă relativ recentă, fiind încă vii în memoria victimelor, de regulă oamenii gospodari de la sate care au refuzat să intre în cocoperativele de producţie.

-          Procurorii comunişti au jucat un rol important în înăbuşirii revoltei muncitoreşti de la Braşov în noiembrie 1987.

-          În perioada 16 - 22  decembrie 1989, procurorii comunişti sunt cei care anchetează, în mod deosebit la Timişoara şi Bucureşti, pe cei care au îndrăznit să se ridice  împotriva lui Ceauşescu.

-          După 22 decembrie 1989 aceiaşi procurori, se implică în asasinatul politic din 25 decembrie 1989 şi în arestarea, anchetarea şi condamnarea foştilor conducători comunişti. Deşi aceste procese sunt jenante, prin organizare, desfăşurare şi sentinţele pronunţate, toţi procurorii implicaţi sunt promovaţi şi avansaţi.

-          Urmează procesele legate de aflarea adevărului despre revoluţie şi mineriade, în care procurorii au făcut tot ceea ce era posibil pentru tergiversarea acestora, astfel că nici astăzi, la peste 20 ani de la aceste evenimente, adevăraţii vinovaţi nu sunt încă sancţionaţi pentru crimele comise în această perioadă.

Procurorii români care şi-au  desfăşurat activitatea în perioada 1938-1989 au scuza că în condiţii de dictatură nu puteau acţiona altfel. În perioada tulbure de după decembrie 1989 au scuza vidului legislativ şi a implicării politicului, mai mult sau mai puţin făţişă, în actul de justiţie.

       La  integrarea în NATO şi în UE, România s-a angajat fără echivoc că va respecta toate normele specifice acestor organisme. Printre ele se numără şi asigurarea independenţei justiţiei. Din păcate, în perioada imediata  suspendării preşedintelui României şi în mod deosebit după desfăşurarea referendumului din 29 iulie 2012, am constatat că în Romînia, independenţa justiţiei este un deziderat greu de realizat.

       Curtea Constituţională formată din reprezentanţi numiţi pe criterii politice, unii dintre ei ajunşi în funcţie pe căi care numai  democratice nu pot fi numite, vezi cazul Minea, nu a putut  lua o decizie în problema referendumului.

       Procurorii Parchetului  General s-au autosesizat şi au ridicat listele electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă.  În mod normal primii care ar fi trebuit cercetaţi erau  membrii Autorităţii Electorale Permanente, care de ani de zile nu au actualizat  listele  electorale, fapta lor încadrîndu-se la neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu, dacă s-ar fi dovedit că au făcut acest lucru cu bună ştiinţă, din ordin politic.  Inactivitatea membrilor acestui organism a adus grave prejudicii stabilităţii României şi imagini acesteia în lume.

       Procurorii, din considerente care ne scapă, au decis altfel şi au declanşat o acţiune fulger pentru depistarea eventualelor fraude electorale la referendumul din 29 iulie 2012, uitînd  faptul că la alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009, cînd reclamaţiile şi suspiciunile de fraude au fost mult mai multe şi mai veridice,  nu au avut nici cea mai mică reacţie. Procurorii de la 181 parchete din 15 judeţe şi DNA, care după părerea majorităţii specialiştilor nu au competenţe în acest domeniu, s-au implicat în această acţiune de o amploare fără precedent.

                                                                                                                                            Ceea ce au uitat procurorii participanţi, sau o mare parte dintre ei, este jurămîntul pe care l-au depus la începerea  carierei : ”Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” 

                                                                                                                                                                   Pe parcursul ultimilor zile, parcă în dispreţul total al acestui jurămînt, mii de cetăţeni, în special din zonele rurale, majoritatea dintre ei în vîrstă şi cu grave afecţiuni medicale, sunt anchetaţi de-a valma, cu încăcarea flagrantă a prevederilor legale. Pentru simplul motiv că au participat la vot, cetăţenii sunt obligaţi pe marginea şanţului, în curţile locuinţelor personale să dea detalii  despre votare, uneori să declare inclusiv  cum au votat. Unii  sunt luaţi cu dubele jandarmilior şi duşi să depună mărturie în alte localităţi, alţi primesc citaţii , unele completate la faţa locului, să se prezinte pentru audieri în alte localităţi, pe cheltuiala lor. Uneori sunt întrerupte slujbele religioase, pentru ca audierea martorilor să se poată desfăşura în timpul avut la dispoziţie de procurori. Toţi cetăţenii sunt obligaţi să jure cu mîna pe Biblie, că vor spune adevărul, uitînd domnii procurori că România este un stat laic şi acest lucru este inadmisibil. Undeva în Olt, procurorii au fost siliţi  de cetăţeni să părăsescă localitatea, cetăţenii implicaţi find  ameninţaţi de o persoană din conducerea CSM, cu perioade importante de puşcărie.                                              

 Nicăieri în Europa nu s-a mai desfăşurat o acţiune atît de abuzivă şi reprezentanţii Parchetului General şi ai DNA vor avea mari probleme să o justifice. Sunt de acord ca sancţionarea tuturor  persoanelor implicate în fraudarea oricăror alegeri să se facă cu maximă severitate, dar acest lucru trebuie să se facă strict cu respectarea prevederilor legale. Iar  procurorii să acţioneze cu onoare şi nu la comenzi politice.

       Toate aceste întîmplări, cu procurori care încalcă fără nici o reţinere prevederile legale, dar şi jurămîntul  depus, mă duc cu gîndul la un trecut nu prea îndepărtat, evocat  la începutul acestui material, cînd procurorii executau întocmai ordinele primite de la conducătorii politici, fără a răspunde pentru efectele acţiunilor lor. Astăzi, noi românii, deveniţi între timp cetăţeni europeni, trăind într-o ţară care se vrea democratică, avem tot dreptul să protestăm şi să cerem încetarea unor astfel de practici care au produs  multe suferinţăe românilor. Iar cei care nu respectă normele statului de drept vor trebui să  răspundă în faţa justiţiei, care într-o perioadă sperăm cît mai scurtă, va deveni independentă şi va apăra interesele tuturor românilor.                              

       Şi ar mai fi necesar un lucru. Politicienii noştri  să înţeleagă cît de păgubos este sistemul semnalat, încă din 1894, de Barbu Ştefănescu Delavrancea, pe timpul unui dicurs parlamentar:   "Sa nu veniti  cu sistemul urmator : dar d-voastra n-ati facut in cutare ocaziune cutare greseala si in cutare rand cutare pacat? Cu modul acesta consacrati urmatorul sistem: greşalele mele iţi dă d-tale dreptul să comiţi păcate. Păcatele d-tale imi dă mie dreptul de a comite nelegiuiri şi nelegiuirile mele îţi dă dreptul d-tale de a comite crime. Acest ruginit mod de a cugeta si de a simţi,este contrariu legilor, civilizaţiunei şi umanităţii." Şi să-i pună capăt!

Preşedinte SCMD Filiala Constanţa

      Col.(r) Remus Macovei

O poveste cu reflecţii postume pentru România Argentina şi FMI

Comandor marină rez dr. Golea Pompiliu

          Motto:

„Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei...  Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, parlamentarii... Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală" . ( Octavian Goga -1916).

Dincolo de rezervele personale parţiale pentru  citat, explicabile în contextul epocii,  pe fond, afirmaţia  marelui poet şi om politic vine peste veacuri să ne atragă  atenţia că avem nevoie de o clasă politică cu gândire în primul rând naţională.

O clasă politică măcar primenită asta ca să îl parafrazez pe  Pareto!

Globalizarea se manifestă azi,  din păcate prin globalism trivial,  fenomen care distruge valori naţionale şi culturi permeabile. Naţionalismele mari distrug naţionalismele mici, căci fără supărare asta e realitatea, oferindu-le celor din categoria a doua produse artificiale şi extrem de efemere în numele progresului.

Această mică reflecţie amară desigur subiectivă, generată de turpitudinile prin care trece ţara noastră în acest moment m- a determinat să reamintesc,  o poveste plină de învăţăminte  – Argentina acum vreo 13 ani.

Criza care a determinat acestă ţară să ajungă un experiment al FMI a a  început în anii ׳ 80.

Ţara a cheltuit sume imense pentru proiecte care nu au produs nimic viabil.

Parcă nu e nimic nou sub soare nici pentru noi!

Războiul pentru Malvine şi preluarea de către statul argentinian a datoriei private a dus la irosirea multor resurse financiare! Ceva asemănător şi la noi, dar din fericire fără război!  Spre informarea cititorului, datoria privată a Romaniei are o pondere importantă în totalul datoriei externe de circa 100 miliarde euro.

Numai pomenirea celor  12 miliarde euro împrumutaţi din 2009 e suficientă ca exemplu!

Băncile private străine au beneficiat de o infuzie de capital plătită de noi toţi!

După negocierea de la Viena din toamna lui 2008 !

Domnul preşedinte Băsescu ne asigura că banii sunt doar o centură de siguranţă!

Azi avem de plătit 4.500 euro de locuitor şi efectele pozitive nu se văd încă.

Moneda argentiniană era foarte legată de dolarul american – 1 euro =1 peso rată fixă.Acest demers s-a suprapus peste criza asiatică şi rusească din anii ׳ 90.

Dolarul era considerat cea mai puternică monedă din lume, investitorii considerându-l cea mai sigură monedă. Dolarul era supraevaluat şi peso la fel. O reflecţie peste timp ne ridică următoarea întrebare?

Oare este bine să facem dintr-un leu puternic dincolo de un show politic un fetiş?

Deşi la prima vedere are avantajele sale efemere!

Revenind la povestea Argentinei , neavând şansa de a se regla prin cursul de schimb, exporturile argentiniene au scăzut dramatic, importurile crescând spectaculos!

Iar o paralelă! Vedem azi inflaţia de mall-uri în România cu produse importate preponderent din Uniunea Europeană. De unde cumpărăm masiv! Asociaţiile de agricultori români ţipă precum Moise în pustiu!

Argentina a ajuns la un deficit comercial de 400 miliarde dolari .

Deznodământul însă întârzia să se producă! Mai urma panica investitorilor care şi-au pierdut încrederea în peso. Exista deja percepţia că valoarea sa nu era susţinută de economie. Urmarea- Argentina a crescut cererea de credite. Ca să-şi menţină moneda stabilă, autorităţile argentiniene au apelat la credite. De la FMI şi alţi creditori.

O ţară în situaţia Argentinei dacă ia împrumut în continuare numai pentru a-şi menţine valoarea monedei stabilă fără măsuri active se sinucide economic!

În 2002 economistul Mark Welsbrot, director la Centrul pentru Economie şi Cercetări ale Politicilor din Washington în plină glorie a politicilor ultraliberale , aprecia demersul argentinian şi acceptarea de către FMI a împrumutului , o greşeală.

Argentina a acumulat o datorie externă imensă mai ales privată imposibil de plătit. Urmarea! FMI a cerut o clauză- „Deficit zero”.

Ne spune ceva acest lucru? Sigur că da! Pactul fiscal european!

Condiţionalităţile FMI pentru noi împrumuturi! Le ştim cu toţii!  Care sunt pentru stabilizarea monedei! Nu dezvoltare!

Naiv gândind, în cazul ţării noastre, eu aş fi văzut  ca grija paternalistă a FMI pentru returnarea banilor împrumutaţi  să fie acompaniată de fonduri pentru dezvoltare de la Banca Mondială sau Fonduri structurale Europene pentru dezvoltare, obligând dacă vreţi guvernele să fie responsabile! Dacă tot trebuie să cedăm din suveranitate! Că aşa e moda la Paris! Vorba Chiriţei lui Alecsandri!  Dar ce spun eu acum e doar o utopie şi o uşoară ironie!

Teama oamenilor din Argentina pentru pierderea economiilor a dus la formarea de cozi imense pentru scoaterea banilor din bănci! Schimbaţi în dolari şi expediaţi afară din ţară!

Evident că s-a ajuns la o situaţie periculoasă pentru bănci. Guvernul a hotărât îngheţarea tuturor conturilor pentru un an de zile permiţând numai scoaterea din bănci a unor sume limitate.

Oamenii au ieşit pe străzi protestând violent împotriva băncilor străine  şi multinaţionalelor! S- a declarat stare de urgenţă. Au murit oameni!

Guvernul a căzut şi preşedintele Fernando de la Rua a demisionat.

Vicepreşedintele Carlos Alvarez şi-a dat şi el demisia în 2000, preşedintele Senatului Ramon Puerta preluând puterea.

Argentina a intrat în incapacitate de plată pentru o datorie de circa 130 miliarde dolari.

Guvernul a venit cu altă idee! Să dea drumul la curs să varieze liber!

Cu o economie slăbită, moneda argentiniană a luat-o din nou razna!

Următoarea idee! A fost introdusă o nouă monedă –argentino la un curs oficial de 1,4 dolari. Autorităţile bancare au impus şi schimbarea tuturor banilor în noua monedă.

Evident alte proteste. Ulterior argentino a fost lăsat să fluctueze liber. Din nou în mod natural deprecierea determinând o inflaţie imensă de 80%.

Ţara era dependentă de importuri! Iar o paralelă! Noi avem o dependenţă de produsele din Uniunea Europeană de circa 80%! Pieţele în afara comunităţii sunt firave!

Nu am ştiut să negociem cu chinezii! Delegaţia noastră în care erau şi niste doamne încântătoare azi pe tuşă la refacere s-a îmbrăcat în alb! Culoarea doliului la ei!

A urmat o stabilizare şi în sfârşit sub o conducere responsabilă, exporturile argentiene favorizate de o monedă depreciată au dus la creşteri economice remarcabile între 2003-2008! În 2003 creşterea economică era de 8,8% în 2007 de 8,7%.

Este adevărat că Argentina a beneficiat şi de trendul crescător al ciclului economic mondial.

În 2005 ţara şi-a plătit datoriile către FMI cu trei ani în avans faţă de cum era programat.

Să ne amintim cine era şeful misiunii care a negociat împrumutul în Argentina!

Ghici ghicitoarea mea!  Domnul Jeffrey Franks persoana simpatică domnului preşedinte pentru show-ul cu pantoful gaurit! Şi gustul petrecerilor româneşti pe Valea Prahovei în compania domnului Blejnar!

            Concepte vehiculate în această perioadă de marasm economic pentru Argentina de tip „revoluţia productivităţii” „ reforma statului” miracolul privatizării cu orice preţ a companiilor de stat parcă le auzim şi azi! Nu e aşa?  Sub alte forme desigur!

În acest moment Argentina este o ţară normală care a învăţat lecţia istoriei !

Cu o clasă politică responsabilă şi cu sentimentul apartenenţei la valorile naţionale. Şi probabil şi cu o populaţie mult mai educată ! Dumnezeu i-a dat încercări pe care a trebuit să le treaca!

Avem multe de învăţat  din lecţia argentiniană.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate  ori, adevarul nu piere niciodată).

Ziua marinei a fost sărbătorită cu fast la Constanţa

Cu ocazia împlinirii a 110 ani de la prima sărbătoare a Zilei Marinei, Statul Major al Forţelor Navale a organizat în zile de 14 şi 15 august 2012 o serie de manifestări tradiţionale în care  momentele  sobre au alternat cu cele atractive si pitoresti.
                                                                                               Marţi, 14 august 2012, începînd cu ora 08.30, la Monumentul Crucea marinarilor, situat pe faleza de la Cazino,  s-a desfăşurat un ceremonial militar şi religios pentru cinstirea memoriei eroilor marinari. Au participat şefii categoriilor de forţe din armata română, parlamentari, oficialităţi locale, localnici şi turişti aflaţi pe litoral.

                                                                                                                                                     

Slujba religioasă a fost oficiată de un sobor de preoţi condus de IPS Teodosie.  A urmat depunerea de coroane de flori, mai bine organizată ca anul trecut, delegaţia Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate, condusă de col.(r) Dănulescu Cătălin,  participînd alături de celelalte delegaţii la cinstirea memoriei înaintaşilor marinari.

                                                                                                                      

În ziua de 15 august 2012 începînd cu ora 10.00 s-a desfăşurat, pe esplanada din faţa Comandamentului Flotei, în prezenţa ministrului apărării naţionale gen. lt. Corneliu Dobriţoiu, festivităţile care au cuprins: sosirea zeului Neptun, exerciţii demonstrative, defilarea navei şcoală “Mircea”, demonstraţii de arte marţiale, jocuri marinăreşti, evoluţii aeriene ale avioanelor de la Regional Air Services Tuzla, ale elicopterelor Puma Naval apartinind UM 02040 Tuzla, precum şi elicopterelor si avioanelor apartinind Statului Major al Fortelor Aeriene.
                                                                                                            

Ca un element inedit al acestei sărbători, pr.dr. Naie Oprişan,de la Academia Navală, a interpretat  pentru ultima oară pe zeul Neptun. A făcut acest lucru din anul 2002, devenind un simbol al acestor sărbători marinăreşeti.                                                                                                                        

Din păcate pe timpul desfăşurării exerciţiului demonstrative unul din miliatrii aparţinînd Batalionului de Infanterie Marină s-a accidentat uşor.

Preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate filiala Constanţa

Col.(r) Remus Macovei

Ziua Marinei 2012

COMEMORAREA EROILOR ÎN LOCALITATEA DOBROGEANĂ OITUZ

 În aprilie 1923, 40 familii de ceangăi, de religie romano-catolică, din localiatatea Luizi Călugăra, judeţul Bacău, urmaşi ai celor care au luptat şi s-au jertfit în primul război mondial, au fost împropietăriţi în Dobrogea, unde au înfiinţat localitatea Oituz. Între cele două localităţi s-a pastrat o permanentă  legătură care a permis păstrarea tradiţiilor strămoşeşti de către cei din Oituzul dobrogean.

Una din personalităţile reprezentative a comunei Luizi Călugăra este Andrei Lupu, primul militar român căzut în războiul de independenţă. În noaptea de 13/14 august 1877 acesta, aflat într-o misiune de pază, a fost ucis în urma unui schimb de focuri  cu o patrulă turcească. Pentru ai cinsti memoria, numele lui este inscripţionat pe cele două monumente ale  eroilor ridicate în localitatea Luizi Călugăra, iar şcoala din localitaea Osebiţi, începînd din anul 2003 îi poartă numele.                                                                                        

 Filialele  judeţene ale Asociaţie Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”din Bacău şi Constanţa, cu sprijinul primăriilor din Lumina, judeţul Constanţa şi Luizi Călugăra, judeţul Bacău au hotărît ca începînd cu anul 2010 să desfăşoare Proiectul” Andrei Lupu”care îşi propune ca scop principal dezvoltarea sentimentelor patriotice, mai ales în rîndul tineretului, faţă de trecutul istoric al locurilor natale şi respectului pentru eroii neamului românesc. La acest proiect  participă şi primăriile din comunele Cumpăna şi Mihail Kogălniceanu.                                                                                                                                                

 Marţi, 14 august 2012,la Căminul Cultural din localitatea Oituz a avut loc comemorarea a 135 ani de la moartea eroică, pe cîmpul de luptă de la Nicopole, a lui Andrei Lupu. La această activitate au participat:

-          Din judeţul Bacău - col.(r)  Paul Timofte, preşedintele  Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor,   dr. Vilică Munteanu, directorul Arhivelor Naţionale Bacău, conf. univ.dr. Ioan Dănilă de la Universitatea „Vasile Alecsandri” Bacău, 50 elevi de la Şcoala Andrei Lupu din localitaea Osebiţi, comuna Luizi Călugăra.

-          Din Judeţul Constanţa- deputatul Gheorghe Dragomir, col.(r)  Remus Macovei, preşedintele  Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor,  prof. dr. Virgil Coman, director la Arhivele Naţionale Constanţa,  prof. dr.Valentin Ciorbea, Universitatea “Ovidius”, conferenţiarul dr. Ioan Damaschin, Universitatea Şaguna, prof. dr. Traian Brătianu,  reprezentant al Asociaţiei “Pro Basarabia şi Bucovina”, monseniorul Ştefan Ghenţa şi părintele paroh Petru Mihăică, reprezentanţi ai primăriilor din Cumpăna şi Mihail Kogălniceanu, elevi de la Şcoala generală din Oituz şi numeroşi locuitori ai localităţii.

În alocuţiunile susţinute au fost prezentate aspecte inedite  referitoare la înfăptuirea reformei agrare din 1921, contribuţia locuitorilor din Luizi Călugăra la primul război mondial,  înfiinţarea localităţii Oituz, păstrarea portului şi obiceiurilor specifice comunităţii religioase catolice.                                                               

 Membrii unei delegaţii din Ungaria, care a însoţit delegaţia băcăuană,  au fost plăcut surprinşi  de modul în care  comunitatea locală din Oituz îşi păstrăstrează tradiţiile.                                                                                         

 Momentul cel mai emoţionant al acestei acţiuni a fost prilejuit de prezentarea scenetei “Naşterea şi botezul satului Oituz” , de către elevii de la Şcoala din Oituz, îmbrăcaţi în portul popular tradiţional, în care au fost  evocate  momentele importante ale luării deciziei referitoare la împropietărirea ceangăilor moldoveni în Dobrogea. La rîndul lor elevii din Luizi Călugăra au încîntat asistenţa cu o suită de cîntece şi dansuri populare specifice zonei.

În final, primarul comunei Lumina, domnul Dumitru Chiru, a anunţat demararea acţiuni de construire a unui monument dedicat  eroilor din Oituz, a cărui inaugurare va avea loc, probabil,  la 1 decembrie 2012.

Preşedintele Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor”Regina Maria”filiala Constanţa

Col.(r) Remus Macovei