În Armata Română, prin tradiţie, generalii au fost menţinuţi în activitate mai mult decât
ceilalţi militari. Această practică s-a
menţinut inclusiv pe timp de război.
Generalii Constantin Coandă(62 ani), Ion Culcer(63 ani) şi Grigore Crăiniceanu(64 ani) - în primul război mondial şi Gheorghe
Avramescu(61 ani), Nicolae Dăscălescu (61ani) şi
Petre Dumitrescu (62 ani) – în al doilea război mondial, s-au aflat la comanda unor mari unităţi.În perioada comunistă
generali maiori şi generalii locotenenţi erau menţinuţi în activitate până la
65 ani, iar generalii colonei şi de armată nu aveau stabilită o limită de
vârstă.În aceste condiţii generalul Ion Tutoveanu a fost trecut direct în
retragere la vârsta de 67 ani, iar generalul Iacob Teclu la 66 ani. În
decembrie 1989 generali din conducerea
armatei aveau vârste cuprinse între 62
ani- Vasile Milea,
Constantin Olteanu – şi 65 ani – Ion Dândâreanu. După 1990 următorii generali
au trecut în rezervă/retragere astfel: Victor Atanasie Stănculescu-la 63
ani, Nicolae Şchiopu – la 66 ani, Paul Keler şi Vasile Ionel – la 67 ani.
Prin
adoptarea Legii 80/1995 s-a stabilit că trecerea generalilor în rezervă se va face
la vârste mai înaintate decât ale celorlalţi ofiţeri (în acest sens s-au adoptat în timp mai multe variante privind limita de vârstă pentru această categorie de personal).
La 19 martie 2013,urmare a iniţiativei a 24 de senatori şi deputaţi,
este adoptată, de către Senatul României, Legea de completare şi modificare a Legii 80/1995 privind
statutul cadrelor militare. Iniţiatorii legii au încercat să pună de acord
prevederile Legii 80/1995 cu
prevederile Legii 263/2011. Proiectul legii, trimis spre promulgare preşedintelui României, este
retrimis de către acesta Parlamentului
spre reexaminare. În conferinţa
de presă din 21 martie 2013, dar
şi în intervenţia telefonică la o emisiune a RTV, preşedintele României , cu o
vehemenţă nepermisă funcţiei, încearcă să-şi justifice gestul, jignind parlamentari care au adoptat această lege, miniştri
apărarii naţionale şi reprezentanţi ai militarilor în rezervă.
Principala
nemulţumire a preşedintelui este legată
de abrogarea aliniatului 2 , art.86 din Legea 80/1995 care avea următorul conţinut: “Generalii şi amiralii sunt menţinuţi în
activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare până la vârsta de 60
de ani sau sunt trecuţi în rezervă, la cerere, în condiţiile prevederilor
legale în vigoare” cu altul , cu următorul conţinut:” În raport cu
nevoile de încadrare, cadrele militare, altele decât cele prevăzute la alin. 2,
pot fi menţinute în activitate după împlinirea vârstei standard de pensionare
până la vârsta de 60 de ani, cu aprobarea anuală a conducătorului instituţiei”.
Afirmaţiile
preşedintelui, legate de această lege
sunt şocante : “Pot să o
interpretez ca fiind o lege care reflectă ori un act de trădare naţională ori un act ce vădeşte o profundă prostie”.
Niciun şef de stat din Uniunea Europeană nu şi-a permis să aducă o astfel de acuzaţiei organului
legislativ al ţări. Cei 24 de iniţiatori ai legii, ca şi cei 118 senatori care
au aprobat legea, Senatul fiind camera decizională, conform afirmaţiilor
domnului preşedinte, sunt puşi în
dezonorantele poziţii de trădători sau
proşti. În schimb, având în vedere logica domnului preşedinte, cei 169 de
deputaţi care au respins legea , probabil sunt patrioţi sau deştepţi. Părerea
domniei sale. În mod normal imediat după aceste acuzaţii organele specializate ale statului ar fi trebuit să se sesizeze şi
să probeze veridic trădarea
senatorilor, pentru prostie neexistând
încă un organism al statului care
să o dovedească. Sau măcar, având în vedere experienţa de la referendum, să-i pună pe cei
care au aprobat această lege să jure cu
mâna pe Biblie că nu sunt trădători.
Domnul preşedinte afirmă că din cauza acestei
legi Armata Română va fi decapitată, un număr de 41 de generali , din cei
aproximativ 90 existenţi, fiind în
pericol de a fi trecuţi în rezervă
imediat , iar alţi 10 într-o perioadă scurtă de timp.
Analizând
cine a aprobat avansarea la gradul de
general a celor 37 militari care încadrează la ora actuală
funcţiile cele mai importante din
armată - 10 din
conducerea M.Ap.N., 14 de la SMG, 4 de la SMFT, 4 de la SMFA, 5 de la SMFN vom constata următoarele:
- Nu
au primit nicio stea de general de la domnul Traian Băsescu: gen. lt. Ioan
Sorin ( o stea de la
domnul Emil Constantinescu şi 2 stele de la domnul Ion Iliescu ) şi generalii de brigadă Florin
Maciu şi Nelu Bârlă (avansaţi de Crin Antonescu);
- Ceilalţi 34 au primit stelele de general de la domnul Traian
Băsescu astfel: o stea - 23
generali ; două stele - 8 generali – gen.lt. Florică Cârnu,
gen.lt. Valeriu Nicuţ, gen.mr. Maria Lupu,
gen.mr. Ioniţă Ariton , gen.mr. Ioan Sârbu, cam. Nicolae Vâlsan, gen.mr.
Avram Cătănici, gen.mr. Marian Hăpău; 3
stele - 3 generali–
gen.lt.Ştefan Dănilă(2009,2010,2011), viceamiral Aurel Popa(2007, 2009,2010),
gen.lt. Dan Ghica Radu(2007,2009,2010).
Se poate
concluziona , având în vedere această
situaţie, că aceşti generali, cu mici excepţii, sunt oamenii domnului
preşedinte, chiar dacă acesta afirmă că nu cunoaşte decât pe trei dintre
ei. Aceşti generali, conform aprecierilor domnului
preşedinte, sunt cei mai buni pe care i-a avut armata română . Analizând argumentele aduse de domnul preşedinte în favoarea acestora am
constatat o serie de inexactităţi. Acestea aparţin probabil consilierilor.
- Doar 7 din 37 au îndeplinit misiuni în teatre de operaţii:gen. mr. Mircea Savu (Somalia , Angola), gen.lt. Ioan Sorin(Albania),
gen.bg. Ovidiu Ionel Tărpescu(Congo), gen.mr. Alexandru Rus (Angola), gen.lt.
Dan Ghica Radu(Iraq), gen.mr.Gabriel Victor Gabor(Iraq), gen.mr.Victor
Stîmbeanu(Afganistan). În aceste condiţii afirmaţia domnului preşedinte despre aceşti generali este hazardată” Sunt generalii care, unii au fost în Irak, alţii în Afganistan, au
avansat, am avut acea politică, să nu mai facem generali în orice condiţii, ci
să fi trecut prin teatrele de operaţii, pe de o parte”.
- Nici afirmaţia că aceşti generali ”Sunt cei care, la începutul anilor
2000, erau căpitani, maiori, locotenenţi-colonei” nu este exactă. Având
în vedere că majoritatea au vârste între
56 şi 58 ani, rezultă că la vremea respectivă aveau între 43 şi 45 de ani,
exact vârsta la care un ofiţer cu o carieră normală poate
fi avansat colonel fără probleme. Un argument în plus îl
reprezintă şi analiza funcţiilor pe care aceştia erau încadraţi în anul 2000. Generalii din
toate aceste comandamente, cu excepţia SMFA, nu şi-au trecut în biografii anul
obţinerii gradelor. Îndrăznesc să concluzionez că situaţia de la SMFA – unde 3 din 4 generali aveau în anul 2000 gradul de colonel – este similară cu cea
existentă şi la celelate comandamente.
Domnul preşedinte prin afirmaţia
că partidele numesc “ orice politruc în fruntea Ministerului
Apărării” este
într-o eroare profundă. Este o afirmaţie jignitoare la adresa armatei şi chiar dacă conducătorii partidelor politice ar fi încercat aşa ceva, prin calitatea sa de
comandant al forţelor armate, ar fi
trebuit să refuze astfel de numiri. Oare
de ce domnia sa a acceptat ca astfel de persoane să aibă acces
într-o astfel de funcţie? Toţi cei 7 miniştri ai apărării , cu care a colaborat pe timpul celor două mandate – Teodor
Atanasiu, Sorin Frunzăverde, Teodor Meleşcanu, Mihai Stănişoară, Gabriel Oprea,
Corneliu Dobriţoiu şi Mircea Duşa – au fost politruci? Sau doar o parte? Ceea
ce ştiu sigur este că unul era un mafiot reevaluat.
Mai afirmă domnul preşedinte că
modificările prevederilor statutului cadrelor, referitoare la trecerea în rezervă a generalilor” trebuie să se facă în deplin acord
cu corpul generalilor, pentru că sunt generali din generaţia tânără”. De
ce această dicriminare faţă de militari din perioada anterioară? Niciunul
din cei 13.370 de militari trecuţi în rezervă în perioada 2001-2004 nu a
beneficiat de un astfel de tratament. E drept erau doar ofiţeri, maiştri
militari şi subofiţeri, mulţi dintre ei tineri.
Domnul
preşedinte afirmă că apără Armata Română
care astăzi este modernă , de tip NATO ,
aceasta deosebindu-se total de “armata de munci agricole de
dinainate de revoluţie”. Am făcut parte din acea armată şi sunt mândru de
acest lucru. Conducerea politică de atunci ne-a trimis la munci agricole şi pe
şantierele economiei naţionale. Am desfăşurat activităţi nespecifice sistemului
militar, dar ele erau în folosul
României. Odată întorşi în cazarmă ne
reluam pregătirea militară. Aveam la dispoziţie tehnică modernă:
TAB-uri, tancuri, tunuri, rachete antitanc, marea majoritate realizate în ţară.
Armata avea în dotare avioane Mig – 21,23 şi 29, elicoptere, rachete terestre şi
antiaeriene, nave maritime şi fluviale. Operative sau care puteau fi puse în
stare de operativitate rapid, datorită
industriei naţionale de apărare sau
intreprinderilor care asigurau cele
necesare în timp util. În orice moment eram pregătiţi să luptăm cu orice inamic-
americani, ruşi, unguri, etc. Armata modernă ,de care vorbeşte domnul
preşedinte, are doar militari pregătiţi
după standardele NATO. Militari români sunt transportaţi cu avioane în Afganistan unde îşi îndeplinesc misiunile cu tehnica pusă la dispoziţie de
americani. Umilitoare situaţie, nemeritată de aceşti militari profesionişti. După
terminarea misiunii militari sunt îmbarcaţi în avioane, transportaţi în ţară, după care în
unităţi se instruiesc pe tehnica rămasă de la armata comunistă sau pe cea second hand achiziţionată
din depozitele de fiare vechi ale Angliei, Germaniei sau Olandei. Din păcate şi
această tehnică din cauza subfinanţării cronice,
din perioada 2005-2013, este neoperativă. Regretabil este faptul că niciunul
dintre generalii cărora domnul preşedinte le plânge de milă, nu a luat atitudine faţă
de această situaţie critică.
Un singur
ministru, gen.lt.(r) Corneliu Dobriţoiu, a avut curajul să vorbească de
subfinanţarea Armatei Române, de faptul că Strategia de apărare a României nu
corespunde realităţilor, despre neregulile constatate în domeniul avansărilor pe bandă rulantă şi în condiţii de
ilegalitate. Imediat a fost catalogat de
domnul preşedinte ca fiind “moş Teacă”. În aceste condiţii apelativul folosit
de domnul preşedinte capătă valenţe noi, pozitive. Eu sper că numărul celor din categoria “moş Teacă” să crească spre binele Armatei Române.
Am scris
aceste rânduri cu durere în suflet. Durere provocată
de ostilitatea domnului preşedinte
faţă de militarii români. Sper că într-o perioadă cât mai scurtă de timp,
domnul preşedinte să îşi îndrepte atenţia nu numai spre “drama ” celor 51 de generali ci spre
problemele grave cu care militarii români şi Armata Română se confruntă.
Col.(r) Remus Macovei