Despre echitate si moralitate
de Edward Pastia- Ziarul Finaciar
Am văzut mai deunăzi, la televizor, un uriaş analist financiar care vorbea cu mult patos despre echitatea în sistemul de pensii, referindu-se la cadrele militare. Pentru el asta însemna să aduci pensiile mari la nivelul celor mici. Mai mult, asta, în viziunea sa, înseamnă şi reformă. Dacă un formator de opinie a ajuns să emită astfel de absurdităţi, ce să ne mai mirăm de marasmul în care se zbate societatea românească. Despre ce fel de echitate vorbim când proslăvim sisteme comuniste (şi greşite pe deasupra) care nu au nicio acoperire economică, socială sau morală? Am ajuns să credem că normalitatea constă în nimicnicia colectivă? Am ajuns să distrugem categorii sociale speciale (pentru că da, asta sunt militarii) numai pentru că ne place cum sună, în numele unei societăţi capitaliste fără noimă, fără reguli? Oameni care toată viaţa au muncit în condiţii deosebite (de la săpat canale până la program de lucru 24 de ore din 24), inundaţii, munci de tot felul (prea grele pentru civilii care urlă a colectivizare acum) şi care nu au avut voie să-şi dezvolte alte surse de venit vor fi răsplătiţi cu mizerii şi resturi?
Vi se pare moral, echitabil? Vă sună a reformă? Am ajuns într-un asemenea hal încât se minte cu neruşinare la cel mai înalt nivel - nu militarii au cerut la începutul anilor 2000 să iasă la pensie, au fost pur şi simplu aruncaţi în stradă de o altă reformă... cea a NATO.
Ne place sau nu, vom avea întotdeauna nevoie de armată fie că ne vom lupta cu ruşii, iranienii, americanii sau extratereştrii. Natura noastră violentă va cere mereu o contraforţă. Indivizi precum cei care vorbesc aiurea la televizor nu ştiu ce înseamnă asta. Nu cunosc privaţiunile soldaţilor şi, cu atât mai puţin, pe ale familiilor acestora. Nu ştiu ce înseamnă să lupţi prin Irak, Afganistan, Somalia, Angola ori Bosnia. Habar nu au ce valoare are gradul pentru un militar, cum devine aceasta mica lui avere. Uneori singura. În schimb, ştim să-i catalogăm drept tonomate pe cei câţiva oameni care mai au curajul să le povestească dramele, să le apere cauza. Ne pricepem grozav de mult să aruncăm cu noroi în poliţişti, medici, învăţători, muncitori de tot felul, să-i învrăjbim spre distracţia potentaţilor vremii.
În 21 de ani nu am construit nicio societate capitalistă, nu am pus bazele democraţiei. Ne-am bătut joc de tot ce înseamnă valoare, am calcat în picioare orice urmă de bun-simţ. În curând vom culege exact ceea ce am semănat; dar în niciun caz echitate şi moralitate.
Ne place sau nu, vom avea întotdeauna nevoie de armată fie că ne vom lupta cu ruşii, iranienii, americanii sau extratereştrii. Natura noastră violentă va cere mereu o contraforţă. Indivizi precum cei care vorbesc aiurea la televizor nu ştiu ce înseamnă asta. Nu cunosc privaţiunile soldaţilor şi, cu atât mai puţin, pe ale familiilor acestora. Nu ştiu ce înseamnă să lupţi prin Irak, Afganistan, Somalia, Angola ori Bosnia. Habar nu au ce valoare are gradul pentru un militar, cum devine aceasta mica lui avere. Uneori singura. În schimb, ştim să-i catalogăm drept tonomate pe cei câţiva oameni care mai au curajul să le povestească dramele, să le apere cauza. Ne pricepem grozav de mult să aruncăm cu noroi în poliţişti, medici, învăţători, muncitori de tot felul, să-i învrăjbim spre distracţia potentaţilor vremii.
În 21 de ani nu am construit nicio societate capitalistă, nu am pus bazele democraţiei. Ne-am bătut joc de tot ce înseamnă valoare, am calcat în picioare orice urmă de bun-simţ. În curând vom culege exact ceea ce am semănat; dar în niciun caz echitate şi moralitate.
