O poezie-protest, conceputa de un ofiter, din Timisoara, pe internet. Textul este dedicat aliantei toxice PDL-UNPR-UDMR, tripleta care si-a propus sa distruga total aceasta tara . Incepem si noi, ca oameni bine informati, sa credem ca indivizii astia sunt tradatori de neam si tara .
Nu-i iertaţi!
Nu-i iertaţi!
o haită de borfaşi, mecanic colorată,
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe Medici şi pe Dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi,spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
Artistului i-aţi pus bir până pe scenă,
Justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor Copiii arşi, în leagăne de îngeri,
Bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta, să pleci…
pe Poliţişti i-aţi dus mai jos în disperare,
pe Mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din Lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare..
nu contra-relativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri.
supusă ritualic aceluiaşi consemn,
îndepărtată crud de mamă şi de tată,
ne-aduce existenţa în sapa lor de lemn…
în fruntea ei, dementul, o javră ordinară
care ne-a sechestrat şi dreptul de-a vorbi,
descreieratul care a semănat în Ţară
doar vrajba dintre noi, în dreptul de-a muri…
nu ne-aţi iertat niciunul, ne-aţi pângărit pe toţi,
pe Medici şi pe Dascăli i-aţi răstignit borând,
adunătură oarbă de venetici şi hoţi...
fugiţi,spre-a nu vă prinde răbdarea explodând…
aţi umilit Ostaşul, tăcut, dar suveran,
Artistului i-aţi pus bir până pe scenă,
Justiţia aţi frânt-o în râvne de maidan,
pe nimeni n-aţi cruţat de jeg şi anatemă…
ne mor Copiii arşi, în leagăne de îngeri,
Bătrânii tac şi plâng, în rezumate seci,
guvernul ne dictează fatalele constrângeri,
e semn că este vremea cu haita ta, să pleci…
pe Poliţişti i-aţi dus mai jos în disperare,
pe Mame le-aţi distrus în fondul lor suprem,
ai pus guvernul ţării elenei la picioare
şi balele oranj în cale i se-aştern…
din Lege aţi făcut cheremul poftei chioare,
iar din legislativ, un jaf şi-o mascaradă,
simţind pe os cuţitul, nimic nu ne mai doare
borfaşi înveşmântaţi în straie de paradă…
ne-aţi asmuţit pe toţi în contra tuturora
spre a vă aduna voi, haita, tot mai strâns,
azi au sosit, istoric, secundele şi ora
să vă-aruncăm din jilţuri, să ne oprim din plâns…
nu bogăţia haitei, nici luxul sau huzurul,
nu desfătarea oarbă-a lichelelor ne doare,
ci aroganţa lor, cinismul şi sperjurul
jucat naţional făr` nicio remuşcare..
nu contra-relativa (!) noastră sărăcie
ne judecă speranţa şi viaţa ne-o apasă,
ci starea ei impusă, de gravă umilire,
pe care-au strecurat-o în fiecare casă…
pe-această-adunătură de hoţi şi de lichele
doar disperarea noastră o va putea opri,
să le-aruncăm cinismul în lanţuri şi zăbrele,
stârpiţi-i fără milă, oriunde-i veţi găsi…
nu îi iertaţi nicicum, revolta socială,
e tot ce ne-a rămas ca şansă de a fi,
lăsaţi blândeţii voastre dreptul la răscoală
şi răsplătiţi borfaşii cu dreptul ... de-a muri.
P.S. Trimiteti aceasta poezie tuturor, acelora care pot sau spera sa schimbe ceva. Cititi-o, la locul de munca, in amfiteatre, in Parlamentul Romaniei, in salile apartenentei Europene, in garnizoanele orizonturilor indepartate, in urgentele garzilor medicale, mangaiati cu ea sufletul national sfartecat si inselat de doua decenii. Faceti cum va dicteaza credinta si constinta.. !
