Autor: Comandor marină (rez) dr. Golea Pompiliu
Titlul
mă obligă la o scurtă explicaţie. În 2009 eu nu am votat pentru domnul Traian
Băsescu. Dar pentru că domnia sa a fost ales discutabil sau nu (este o problemă
a cercetărilor postume) m-am supus majorităţii şi în mod firesc a trebuit să
recunosc că este şi Preşedintele meu. Domnia sa a devenit preşedintele tuturor
românilor, şi a celor care l-au ales şi a celor care nu l-au votat. Având
responsabilităţi pentru toţi românii. Aşa că nu trebuie să se supere că mai
creăm câte o agoră să ii reamintim că este „servitorul naţiunii”, asta ca să îl
parafrazez pe omul politic Ion Raţiu! Domnul cu papion Dumnezeu să îl odihnească!
Ştim că preşedintele este întotdeauna fascinat de oamenii cu papion!
Domnul preşedinte ne spune că
ultimele manifestaţii i-au creat sentimentul că pentru o parte din români s-a
creat o falie între Preşedinte şi o parte din naţiune. Să nu se supere domnul
preşedinte, dar societatea civilă, aia câtă o mai fi prin ţara asta şi de bună
calitate pe care o doreşte, i-a dat numeroase semnale elegante. Fără zgomotul
străzii. Din păcate, şi nu pot să înţeleg de ce, domnia sa nu a receptat
oportun şi corect mesajul acestora.
Domnul preşedinte ne spune că situaţia
în care ne aflăm îi este clară. Sunt convins că acum îi este clară. Dar să
facem apel la istoria apropiată. Domnia sa este preşedinte din 2004.
A primit din partea românilor,
atunci inclusiv din partea mea un credit uriaş de încredere.
Trebuia să vadă, că mergem pe o
politică economică dictată de Consensul de la Washington. Aceea de liberalizare
a contului curent. Adică pe înţelesul nostru, de pătrundere a fondurilor
destinate consumului şi mai puţin producţiei. Până în 2008 timp de doi ani a
avut un prim ministru apropiat convingerilor sale. Pe domnul Boc.
Guvernatorul
Băncii Naţionale, domnul Mugur Isărescu atrăgea atenţia asupra creditului cu
buletinul. În 2007 un economist de marcă mondială pe nume Nouriel Roubini
născut aici aproape de noi,
la Istambul, atrăgea atenţia asupra crizei ce avea să vină. Chiar şi eu un
component modest al societăţii civile, atrăgeam atenţia în 2007, asupra cererii
excesive care punea presiune pe contul curent. Premisă a crizei! Ne mai lipsea
doar impulsul extern! A venit în 2008! De peste ocean!
Domnia
sa, era atunci în vogă şi prin populismul (doctrină apărută în Rusia prin 1870
şi promovată prin America Latină) care astăzi îl reneagă era simpatizat de
popor.
Preşedintele
conducea ţara, mergând în agora Universităţii unde se consulta cu cetăţenii.
Politicienii erau cei răi!
Combătea
chiar şi personalităţile care îi atrăgeau atenţia asupra a ceea ce urmează.
În
2008 domnia sa permitea introducerea pensiei minime şi critica guvernul
Tericeanu, pe apus de mandat, că nu permite creşterea salariilor profesorilor.
Spunea
domnia sa că bani nu sunt problema, ci doar opţiunea! Mai susţine astăzi
această teză?
Să urmărim câţiva indicatori în
perioada 2008-2011
Anul
|
Deficit bugetar
|
Datorie publică
|
|
%PIB
|
(milid) lei
|
% PIB
|
|
2008
|
4,80
|
24,19
|
21,80
|
2009
|
7,20
|
35,38
|
29,29
|
2010
|
6,58
|
33,78
|
32,00
|
2011
|
4,35
|
25,81
|
38,00
|
Sursa: INSSE
Ce
ne spun aceşti indicatori?
Că în condiţiile în care economia
s-a contractat, în 2009 şi 2010, deficitul bugetar a crescut. Şi asta şi pe
fondul restructurărilor şi tăierilor de salarii, creşterii gradului de
impozitare precum şi al scandalurilor privind utilizarea dedicată a unor bani
de la bugete către entităţi privilegiate. Presa a fost plină de scandaluri. Nu
mai vorbim şi de evoluţiile datoriei publice în această perioadă, banii nefiind
folosiţi transparent iar împrumuturile făcute fără acordul parlamentului.
Şi în raport cu aceste evoluţii pe
care le-am surprins sintetic în cifre (care nu relevă direct suferinţele omului
obişnuit) retorica domnului preşedinte apare cel puţin ciudată: „ Aş vrea ca
românii să înţeleagă că îmi este extrem de clară situaţia în care se află.
Ştiu că măsuri precum creşterea TVA-ului, reducerea salariilor în sectorul
bugetar, restructurarea sectorului bugetar, introducerea contribuţiei pentru
sănătate la pensiile peste 750 de lei i-au făcut să iasă în stradă ca urmare a
traiului greu”.
Observaţie
corectă, dar care scoate în evidenţă contrastul cu opulenţa unor grupuri ce
s-au îmbogăţit în timp de criză în timp ce clamau austeritatea.
Domnul
premier Emil Boc susţine pe bună dreptate că a asigurat stabilitatea economică.
În
traducere liberă, prin austeritate la cei mulţi şi generozitate la cei aleşi.
Nu pot să nu recunosc că domnul
preşedinte are dreptate când susţine necesitatea unei noi legi pentru sănătate.
Dar, deşi tema este corectă, elaborarea ei prin conţinutul proiectului de lege
a viciat profund scopul. Cum adică, eu am dat până acum zeci de mii de lei noi
la sanatate, care nu au fost folositi pentru că nu am fost bolnav sau nu am
folosit sistemul gratuităţilor, speriat de mecanismele birocratice, iar acei
bani sunt consideraţi doar o sursă de maximizare a profitului pentru firme din
domeniu. Şi mai şi plătesc în plus? Nu
pot să îmi cunosc concret nici măcar pachetul de servicii de care beneficiez?
Dar alţi oameni cu un grad de aculturalizare mai scăzut la aceste schimbări ce
vor face? Vor dispare pe cale naturală?
Sigur că o propagandă de un anumit tip mă va putea considera un filistin sau un
ignorant în cunoaşterea mecanismelor de aplicare ale acestei legi! Nu vorbesc de scandalurile cu
achiziţiile de mobilier şi alte ustensile medicale în care au fost implicaţi demnitari din sfera puterii
Cazul
Teleorman e unul dintre ele. Am citit proiectul de lege. Dar nu am văzut
transparenţă în comunicare.
Mai susţine domnia sa că „ în
momentul de faţă ne aflăm în criză. Evoluţiile interne din ultimii ani au
suprapus peste criză şi măsuri extrem de puternice de modernizare a
statutului”.
Şi face referire la „legile
controversate sau nu bine primite de către cei cărora li se adresau”. Apreciez
francheţea domnului preşedinte! Da, extrem de controversate şi în dezacord
total sau parţial cu principiile din Uniunea Europeană.
Domnul Traian Băsescu ne-a vorbit de
câteva ori în mod ezoteric despre Mecanismul European de Stabilitate financiară
(ESM) şi Pactul Euro Plus. Adresat zonei euro. Dar nu interzis şi altor ţări
din zona non-euro. Puterea a aderat la
idee!
Fără
a se consulta societatea civilă! Mecanismul a fost refuzat politicos de Marea Britanie,
Suedia, Ungaria şi Cehia. Ştiu oamenii oare ce implică aderarea la aceste
tratate? Să enumerăm câteva din ele: eliminarea sistemului de indexare a
salariilor cu rata inflaţiei; recunoaşterea reciprocă a diplomelor pentru a
creşte mobilitatea forţei de muncă; încercarea de a creea o bază comună pentru
calculul impozitului pe profit; ajustarea sistemului de pensii la dinamica
demografică (de exemplu creşterea vârstei de pensionare şi variabilitatea
punctului de pensie în funcţie de venituri); obligaţia ca fiecare stat să
instituie un mecanism de alertă privind creşterea datoriei publice în
constituţie; stabilirea unui regim naţional de management al crizei în sistemul
bancar.
Toate
aceste idei sunt interesante, dar nu ar fi oare corect să fie discutate şi cu
poporul?
Cu această masă de inepţi, vorba unui
intelectual rasat demis de curând meritat, dar după un puseu puternic al domnului premier!
Putem vorbi, având în vedere chiar
prevederile acestui pact că nu mai avem nevoie de stat social? „Legea educaţiei care a împins către reformarea unui sistem extrem
de mare şi care nu a fost profund reformat niciodată de la revoluţie încoace”
– tot din discursul domnului preşedinte ce a indus? Să dăm numai două exemple:
numărul mare de copii dintr-o clasa deoarece s-au desfinţat alte şcoli;
politizarea şcolilor. Unde a fost dialogul cu specialiştii din domeniu la fel
ca şi în cazul sănătăţii?
Spune domnul preşedinte şi cu alte
prilejuri că trebuie să fixăm un deficit structural de 0,5% din PIB. Şi iar îi dau
dreptate! Să mergem mai departe! Componenta structurală presupune luarea în
considerare a ciclului economic! Unde a fost domnia sa în perioada de boom
economic a Romaniei! Când nu trebuia să permită risipirea banului public!
Dar
în 2009 şi 2010, unde se observă din tabelul de mai sus că a ajuns deficitul
bugetar? Şi dacă ne amintim bine,
în 2010 a început tema austerităţii şi reformei!
Brusc
după ce puterea actuala s-a consolidat! Dar dacă vorbim de deficit structural
se mai impune o întrebare! Unde este preocuparea pentru utilizarea corectă a
factorilor de producţie interni şi a oportunităţilor în exterior! Cu multă
retardaţie după un cuvânt marinăresc, domnul preşedinte şi-a amintit de: absorţia fondurilor europene, accelerarea
programului de autostrăzi (sperăm într-o altă viziune, prin respectarea
standardelor de cost elaborate chiar de putere), dezvoltarea agriculturii (unde
sunt subvenţiile?); dezvoltarea industriei alimentare care să valorifice
producţia agricolă din mediul rural (sunt de fapt complexele agrozootehnice din
perioada defunctului dictator Ceauşescu).
Ne
spune domnul preşedinte despre necesitatea relansării sectorului minier! Se referă
desigur şi la Roşia Montana! Şi eu sunt printre cei care doresc redeschiderea
acestui obiectiv.
Dar
pe coordonate corecte. Ii recomandăm domnului preşedinte să studieze cazul
Hurtei din Sardinia! Unde se arată ce înseamnă o abordare simplistă a
problematicii. Domnia sa ştie foarte clar ce înseamna transparenţă decizională
şi dezvoltare durabilă. Şi peste toate, mai ştie sigur că acolo sunt bogăţii
poate mai mari decât aurul! Wolfram şi uraniu! Specialiştii în geologie îl pot
ajuta! Şi ar fi bine, ca aceste resurse să fie valorificate în ţară. Pentru
asta poate ar fi mai bine creşterea redevenţelor la 20% şi nu participarea la
un profit diluat prin costuri ascunse. Şi mai ştie domnia sa că trebuie
internalizate externalităţile negative! Adică pe româneşte firma dominantă să
asigure plata tuturor cheltuielilor pe termen lung cu înlăturarea tuturor urmărilor
poluării. Dar ce spune contractul?
Aşa
ca să îl cităm pe domnul preşedinte se pot creea surse pentru a alimenta
bugetul de stat cu veniturile necesare pentru a susţine sănătatea, educaţia,
armata, ordinea publică ş.a.m.d.” La aşa mai departe trebuie incluse şi
pensiile. Ii reamintim domnului preşedinte că în 2010 peste 50% din deficitul
de la pensii se datorează pierderii a peste 560 mii de locuri de muncă; 15%
datorită introducerii Pilonului II de pensii! 5% ni se datorează noua
militarilor în rezervă pentru că nu ne-a lăsat acolo unde ne era locul ca în
toată lumea: in bugetul de stat şi în conformitate cu legea pensiilor militare!
De asta acum se umblă cu fel şi fel de
malversaţiuni punând pe drumurile tribunalelor pensionarii militari în loc să
îi integreze în activităţile social–economice unde sigur ar obţine
performanţă! SUA şi nu numai aşa fac!
Am evitat să mă pronunţ pe probleme
de constituţionalitate, de legi constituţionale de flexibilizarea Constituţiei
aşa ca în cazul pieţei muncii unde a fost uitată şi cealaltă componentă –
securitatea muncii (în occident conceptul se numeşte flexisecuritate).
Totuşi ca cetăţean obişnuit nu pot
să nu fac câteva remarci! Aşa cum a fost concepută de echipa Iorgovan, acum
două decenii constituţia a dovedit că are multe fisuri pe care oameni abili
le-au folosit cu pricepere în favoarea lor (traseismul politic e numai unul
dintre ele).
La
britanici funcţionează, datorită educaţiei oamenilor politici, o constituţie
nescrisă, valabilă de peste 600 de ani! La noi ne mai trebuie una revizuită!
Pentru a ne asigura o altă abordare
a influenţei de putere! Şi dacă vorbim de parlament bicameral sau unicameral ar
trebui să mai vedem ceva! Cum se fac la noi emoţional referendumurile!
Folosindu-ne de eliberarea frustrărilor inhibate fără o prealabilă discutare
naţională. De ce naiba or mai fi născocit aia din Europa, Comisia de la Veneţia?
În consecinţă, dacă este să dorim o
purificare, este necesară o altă abordare a democraţiei! Consultare populară,
apel la specialişti şi de ce nu elite noi!
Vilfredo Pareto a identificat o lege
a distribuţiei inegale a bogăţiei; 80% pentru cei puţini şi 20% pentru
cei mulţi! Ar merita să fie analizată şi azi având aceleaşi tendinţe.
Tot Pareto mai spunea că poporul
conduce prin elite dar elitele se mai primenesc!
Eu vreau să cred naiv că domnul
preşedinte a înţeles în ceasul al 13–lea că societatea românească s-a
schimbat! Şi pentru a înţelege ce înseamna societatea civilă de bună calitate
îi reamintesc: acel segment al populaţiei care, fără a se implica în acapararea
puterii politice, face presiuni asupra puterii să conducă după coordonate
corecte.
Iar
militarii în rezervă, demonizaţi prin
diferite mijoace, s-au înscris în această categorie, pentru că prin gradul lor
de cultură şi educaţie, înţeleg că societatea noastră nu merge într-o direcţie
bună. Aspect confirmat şi de sondajele care arată că populaţia spune acelaşi
lucru. Seamana
cu cifrele lui Pareto.
Veritas laborant
nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate ori, adevarul nu piere niciodata).