DE PRIN ZIARE ADUNATE

Din ziarele constantene la 31 August 2010 :
OBSERVATOR .Cititi un articol interesant despre S.C.M.D. sindicalisti si armata.

Militarii protestează pentru a-şi păstra drepturile

 „Suntem obligaţi să fim de acord şi să semnăm diminuarea propriilor pensii. Dacă refuzăm să ni se recalculeze pensiile, de la 1 ianuarie vom primi pensia calculată în funcţie de solda minimă. Asta înseamnă o reducere şi mai drastică a veniturilor noastre. Oricum, deşi spun că recalcularea pensiilor va fi gata în cinci luni, acest lucru este imposibil. În 2007, 43.000 de militari au făcut cereri de recalculare, iar în 2010 erau rezolvate doar 70% dintre acestea. Acum vor avea de recalculat peste 68.000 de cereri“, a declarat col. (r) Remus Macovei, preşedintele Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate - Filiala Constanţa.

Ziarul Telegraf din 31.08.2010

TRIST SI ADEVARAT

Trec prin momente grele de viaţă. Otrava pamfletului meu se mută încet-încet la mine în pahar. Voi împlini, în curând, 67 de ani. Mă tem că am uitat să mă bucur de aniversarea zilei mele de naştere. Mă adresez vouă, Ioana, Andrei şi Ana-Maria, pentru că, sentimentul care m-a cuprins în ultimele săptămâni şi asupra căruia n-am insistat în discuţiile noastre, n-ar trebui să vă ia prin surprindere.

Din dragostea mistuitoare pe care v-o port, din convingerea că nu va trece mult, după plecare mea, şi oamenii vor înţelege pe de-a-ntregul cine am fost cu adevărat, vă avertizez că, de acum încolo, cu mine se poate întâmpla orice. Nu e vorba doar despre un tratament negativ special, care mi se aplică de multă vreme. E vorba despre nenorocirea incredibilă prin care trece această ţară, de soarta căreia eu nu mă pot despărţi. Ştiţi prea bine că zilele acestea mi-am luat curajul de a-mi face analizele medicale esenţiale. Concluzia nu e veselă. În orice caz, tratamentul pe care eu însumi simţeam că trebuie să mi-l aplic şi pe care, după aceste analize, mi-l confirmă şi medicii, mă obligă la retragere, discreţie, resemnare.

Desigur, sunt un om viu şi, cu excepţia momentelor de disperare pe care le traversez, la întretăierea dintre nenorocirea poporului din care fac parte şi suferinţa fiinţei care sunt, mi-e încă dragă viaţa şi, în principiu, am încă multe de făcut pentru cel mai drag copil pe care mi l-a dat Dumnezeu, adolescenta Ana-Maria Păunescu. Scrisoarea mea către voi nu e o cedare, ci o alarmă. Trăiesc în condiţii tot mai grele şi mai umilitoare, mi s-au luat şi mi se iau, în permanenţă, drepturi, nu ştiu din ce voi putea plăti, la toamnă, obligaţiile fireşti. Ani şi ani am tot sesizat pe proprietarii televiziunilor particulare din România, dar şi televiziunea publică, asupra situaţiei mele, ca om care ştie să facă televiziune şi este oprit de la acest exerciţiu.

Visul duşmanilor s-a împlinit: nu mai pot ieşi din casă, cum aş fi putut până ieri. Să fie liniştiţi, eu devin un caz clasat pentru domniile lor. Dacă lui Dan Voiculescu şi lui Sorin Vântu ar trebui să le mulţumesc pentru momentele excepţionale pe care mi le-au oferit, surprinzătoare mi s-a părut atitudinea lui Radu Moraru, om talentat şi doritor de atitudini mai puţin previzibile, care, de câteva luni, a uitat şi ce promisese, şi să răspundă la telefon. Acum, la această răspântie, n-am mai mult de spus contemporanilor mei decât că ar fi păcat să ne despărţim supăraţi.

Dragii mei copii, problema cea mai mare este prăbuşirea ţării. O emisiune de televiziune vine şi trece. La urma urmei, nu e nicio obligaţie, pentru nimeni, să ofere spaţiu de emisie nimănui. Cum aş putea eu să uit sprijinul pe care mi l-a acordat Sorin Ovidiu Vântu, pentru ca să poată apărea Cartea Cărţilor de Poezie?

Îmi vin în minte, acum, momente de graţie ale vieţii mele. Aşa cum nu pot uita cumplita batjocură la care am fost supus, în cele două regimuri politice pe care le-am traversat, în anii '50-'60, pentru că eram fiul unui anti-comunist, puşcăriaş politic în anii '85-'90, pentru că aş fi condus revista şi cenaclul nemulţumiţilor din partid, iar după 1989, pentru că aş fi fost prea comunist. Au fost nopţi şi zile în care mai aproape îmi era moartea decât viaţa. Totuşi, niciodată n-am fost atât de deprimat şi de însingurat ca în aceşti ultimi ani. Fac parte dintr-un partid politic care n-a simţit niciodată nevoia să se intereseze de situaţia mea reală şi să încerce să-mi fie folositor. N-am intrat în găşti, n-am primit recompense pentru apartenenţa la găşti.

Am crezut şi cred că numele meu trebuia să îmbogăţească partidul în care m-am înscris de bunăvoie. Acum, însă, nici pentru ambiţii de mărire nu mai e timp. Esenţial pentru mine e să trăiesc şi să-mi văd ţara ridicându-se. Căci nefericirea programată în care trăieşte poporul român mi se pare din ce în ce mai ofensatoare şi mai nejustificată.

În vremea lui Ceauşescu mi se făceau reproşuri grave că nu sunt corect şi disciplinat conform cu linia partidului. După moartea lui Ceauşescu am suportat ani şi ani reproşul că l-am lăudat, în anumite ocazii politice. După 20 de ani de la asasinarea lui, Ceauşescu îşi recâştigă un loc de merit în istoria naţională. Destui oameni îl regretă în gura mare. Asupra acestei chestiuni, eu nu mă pot pronunţa în termeni atât de categorici. Eu chiar cred că sistemul trebuia să cadă. Şi nici nu mă pot preface a nu înţelege rolul complex, de bine şi rău, al liderului. Dar acum? Ultimele săptămâni ne pun într-o condiţie umilitoare şi tragică. Poporul român e condamnat la moarte. Liderii portocalii nu mai aud şi nu mai văd nimic, după ce au sărit la beregata salariilor, a pensiilor şi a indemnizaţiilor, au trecut la o redimensionare a balamucului. I se cer poporului român bani, după ce i se iau banii. Oligofrenii îi ameninţă pe cei care nu dau, fireşte, benevol, bani pentru tăşcălăul Băsescu-Boc şi ceilalţi. O râvnă specială dovedesc nemernicii să dărâme instituţia drepturilor de autor. Înapoi în copac, tuturor gorilelor păroase din jungla noastră! Înapoi în preistorie!

Cam asta e situaţia despre care voiam să vă vorbesc: faliment. Cam asta e mişcarea preferată a timpurilor noastre: prăbuşire. În ceea ce mă priveşte, nu cred că mai rezist. De aceea, m-am adresat vouă cu această scrisoare, ca să ştiţi ce e cu mine şi să nu vă surprindă nici una din nenorocirile care s-ar putea abate asupra mea. Va trebui să dăm înfăţişare concretă relaţiei dintre noi şi viitoarei despărţiri dintre noi. Natura, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge. Societatea, în jurul nostru, s-a dezechilibrat şi se autodistruge.

Adrian Paunescu

CONSIDERATII COMPARATIVE privind recalcularea pensiilor militare

Am primit un punct de vedere pe care-l postam sa va aflam parerea

13 ÎNTREBĂRI

PENTRU DOMNUL GABRIEL OPREA, MINISTRUL APĂRĂRII NAŢIONALE

      Sunt unul din miile de militari care şi-au dedicat întrega viaţă slujirii ţării, sub jurământ militar, printr-o muncă plină de greutăţi şi riscuri.
      Dezgustat de conţinutul  demagogic al Comunicatului M.Ap.N din data de 25.08 2010, dar şi de interviul doamnei general de brigadă Maria Lupu, publicat în Observatorul Militar,  un adevărat omagiu adus dumneavoastră şi intervenţiilor dumneavoastră eroice pentru cauza pensionarilor militari, îmi permit să vă adresez următoarele întrebări:

      1. În aprilie 2010, arătaţi că procesul recalculării pensiilor militare ar presupune o perioadă de 15 ani pentru consultarea statelor de solde aflate în diferite arhive şi unităţi militare din ţară. Prin semnarea H.G. 735/2010 şi a Ordinului M.101/23.08.2010 recunoaşteţi că sunteţi un incompetent sau remarcabilul dumneavoastră oportunism politic v-a determinat să vă schimbaţi opinia?
      2. De ce aţi emis Ordinul M.100 la aproximativ o lună după publicarea H.G.735/2010, dacă eraţi atât de preocupat de sprijinirea pensionarilor militari în procesul de recalculare a pensiilor? Dacă aţi fi lucrat cu perspectivă, în cel mult 2-3 zile de la publicarea hotărârii de guvern în Monitorul Oficial, aţi fi emis acest ordin, punând capăt haosului acţional declanşat în întreaga ţară şi  bursei zvonurilor , care a dezorientat complet marea majoritate a pensionarilor militari.
      3. Având în vedere că toate dosarele de pensii se găsesc la sediul Direcţiei Financiar-Contabile din M.Ap.N, iar statele de soldă la unităţi deţinătoare de arhive, la depozitul central sau la depozitele intermediare de arhivă, de ce nu s-a hotărît recalcularea pensiilor prin efortul conjugat al acestor instituţii, fără chemarea pensionarilor militari la Centrele Militare Judeţene?
      4. Sunteţi convins că în cele 4 luni rămase până la finalizarea recalculării, vor putea fi emise decizii pentru aproximativ 80.000 de pensionari militari? Vă amintesc faptul că la trei ani de la începerea acţiunii de rezolvare a cererilor a 40.000 de pensionari, îndreptăţiţi de prevederile Legii 90/2007, aproximativ 30% nu au fost rezolvate.
      5. Ce garanţii aveţi că până  la 01.11.2010, Agenţia pentru Servicii şi Sisteme Informatice Militare va crea baza de date centralizată, pe care o va pune la dispoziţia centrelor militare?
      6. Centrele militare vor avea capacitatea să elibereze, doar în lunile noiembrie şi decembrie, adeverinţele necesare Casei de pensii pentru emiterea deciziilor de recalculare pentru cei 80.000 de pensionari militari?
      7. În Comunicatul M.Ap.N se arăta că Ordinul M.101 este menit să înlăture un circuit birocratic. Nimic mai fals. Exemplific cu situaţia de la Centrul Militar Zonal Constanţa. De aproximativ 3 săptămâni pensionarii militari s-au prezentat şi au completat un formular pus la dispoziţie de această instituţie. Prin apariţia ordinului M.101, s-a modificat modelul formularului, acestuia  fiindu-i  necesară anexarea  unei copii a talonului de plată a pensiei şi o copie a cărţii/buletinului de identitate. Cum se va rezolva această situaţie? Vor fi nevoiţi pensionarii militari să revină la centrul militar pentru a completa noul formular şi a ataşa noile documente cerute?
      8. Domnule ministru, cine vă permite să încălcaţi prevederile H.G.735/2010 care la articolul 2 (6) prevede că documentele doveditoare “se depun de către beneficiar la structurile de pensii din M.Ap.N.”? De ce aţi prevăzut în Ordinul M.101 la articoliul 4(f) că cererea prevăzută în anexa nr.1 a din H.G.735/2010, semnată de beneficiar, împreună cu adeverinţa de salarizare se înainteză la structurile de pensii ale M.Ap.N, de către centrele militare? De ce adeverinţele de salarizare nu se pun la dispoziţia beneficiarului, care să hotărască el însuşi cum să le utilizeze?
      9. Ce se întîmplă cu militarii demni, care refuză să înainteze cererile de recalculare a pensiilor? Cine vă dă dreptul să-i sancţionaţi prin recalcularea pensiilor conform drepturilor cuvenite prin raportare la salariului mediu brut pe economie?
      10. În Comunicatul M.Ap.N. se arată că unităţile militare, deţinătoare de arhivă, depozitul central/depozitele intermediare de arhivă - care eliberează copiile după documentele arhivate - şi centrele militare care eliberează adeverinţele, în vederea recalculării pensiilor, poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea şi corectitudinea acestora. Ca jurist, cum credeţi că va fi posibilă aplicarea acestei măsuri, având în vedere că răspunderea civilă, administrativă, disciplinară, contravenţională sau penală este totuşi inviduală?
      11. Câte procese estimaţi că vor urma acţiunii haotice de recalculare a pensiilor, având în vedere că nici un beneficiar nu are garanţia cuprinderii în adeverinţele de salarizare a tuturor veniturilor obţinute pe parcursul timpului?
      12. În mod cert, o mare parte din pensionari nu vor intra în posesia adeverinţelor solicitate de la centrele militare, până la 31.12.2010. Cu ce au greşit aceştia, pentru a fi sancţionaţi cu diminuarea pensiei care, din cauza absenţei documentelor doveditoare ce ar fi trebuit eliberate de instituţiile din subordinea dumneavoastră, va fi calculată corespunzător salariului mediu brut pe economie?
      13. În acelaşi comunicat este menţionat efortul M.Ap.N., pentru menţinerea la acelaşi nivel, în urma recalculării, a pensiilor mai mici de 3.000 de lei. Din păcate, în interviul acordat Observatorului Militar, nici doamna general de brigadă Maria Lupu, nu susţine această promisiune demagogică, aceasta făcând următoarele precizări:”cuantumul pensiei depinde de valoarea veniturilor realizate lunar în perioada de activitate, de vechimea în serviciu/muncă, de condiţiile în care cei în cauză şi-au desfăşurat activitatea.” Nici vorbă de cei 3.000 de lei. Pînă şi cei mai creduli dintre pensionarii militari au înţeles falsitatea acestei promisiuni şi aşteaptă următorul pas din partea dumneavoastră, prezentarea demisiei de onoare.
Bănuiesc că vă respectaţi cuvântul, nu-i asa ?

        Colonel (r) Remus Macovei
      Presedintele Filialei 1 Constanta

DE CE SINDICATUL CADRELOR MILITARE ?

SCRISOARE DESCHISA
 ADRESATA TUTUROR PENSIONARILOR VIZATI DE PREVEDERILE LEGII 119 din 2010
   
     M-am hotărât să scriu aceste rânduri, în urma unui fapt oarecum banal dar semnificativ. Acum câteva zile, unul dintre colegii mei, pensionar din M.A.I., pe care l-am îndemnat să se înscrie în S.C.M.D., după ce s-a dus la sediul oarecum sărăcăcios al filialei din Constanţa a sindicatului (o încăpere pentru care se plăteşte chirie altei organizaţii din localitate) şi impresionat, probabil neplăcut, de aspectul vădit inestetic şi simplu al acestuia,  mi-a spus: „Mai Adriane, am fost la sindicat şi m-am înscris dar te întreb, ăsta-i sindicatul care ne poate reprezenta pe noi ?”
     Mărturisesc că şi eu mi-am pus această întrebare şi, în calitate de pensionar militar, după o carieră de ofiţer pentru care am optat de la vârsta de 14 ani, cand am intrat într-un liceu militar, după 20 de ani de activitate în M.Ap.N. şi 13 ani de activitate în M.A.I., afirm cu toată convingerea că, în acest moment, numai S.C.M.D. acţionează efectiv, ca reprezentant şi în interesul pensionarilor vizaţi de prevederile Legii 119 din 2010.
     Să mă explic:
     În prezent, ca urmare a acţiunilor metodice, machiavelic iniţiate şi puse în aplicare cu obstinaţie maladivă de actualii guvernanţi, noi, pensionarii proveniţi din rândurile militarilor sau ale funcţionarilor publici cu statut special, suntem izolaţi, blamaţi social şi am fost uitaţi de aproape toţi cei care, din interese electorale, ne-au făcut promisiuni potrivit cărora, statutul nostru şi pensiile ocupaţionale de stat, pe care le avem, nu vor avea de suferit.
     Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, omul cu cea mai înaltă funcţie reprezentativă în stat,  a fost cel dintâi care ne-a minţit. Preocupat să-şi construiască şi să-şi promoveze o imagine cât mai favorabilă în rândurile alegătorilor, candidatul Traian Băsescu s-a uitat sincer şi senin în ochii militarilor, politiştilor şi în ai celorlalţi lucrători din instituţiile cu statut special şi le-a spus apăsat, cu fermitate şi convingător că „pensia militară nu este pensie specială, ci ocupaţională” şi ca urmare,   „pensiile militarilor vor fi recunoscute în continuare şi nu vor fi afectate în niciun fel”. După ce a obţinut al doilea mandat de preşedinte, domnul Traian Băsescu a uitat, foarte repede, de promisiunile făcute şi, tot aşa de senin, a semnat decretul de promulgare a legii prin care pensiile ne vor fi recalculate.
     Domnul Emil Boc şi miniştrii săi, într-o obedienţă desăvârşită faţă de cel care i-a numit în funcţii în Guvernul României, au uitat tot atât de repede că prin jurământul de investire prestat, în faţa preşedintelui, şi-au asumat obligaţii şi răspunderi faţă de români, cum le place să spună şi că trebuie să-şi dedice activitatea interesului general al poporului şi nu pentru satisfacerea comilitonilor şi a clientelei politice care i-au propulsat în fruntea statului.
     Urmând exemplul preşedintelui, domnul Emil Boc şi miniştrii săi ne-au minţit şi ei cu seninătate şi perseverenţă: au afirmat că avem pensii nesimţite, deşi în realitate pensiile noastre erau numai decente şi pe deplin meritate (nu mă refer la excepţiile atât de mediatizate, exemplele vehiculate în mass-media nefiind pensii ale militarilor sau politiştilor, ca să nu mai vorbim de faptul că acelea se puteau reduce, aşa cum s-a şi propus de către unele minţi lucide, fără atâta tevatură, mult mai repede şi legal, printr-un sistem adecvat de impozitare progresivă;  tot domnul Boc, în cor cu miniştrii şi susţinătorii lor politici, acompaniaţi de presa aservită, au spus că suntem privilegiaţi, în condiţiile când pensia militară sau de serviciu este justificată în mod obiectiv, ca o consecinţă şi compensare a  greutăţilor,  privaţiunilor şi restricţiilor impuse, inclusiv îngrădirea unor drepturi şi libertăţi comune celorlalţi cetăţeni, pe care militarii, politiştii şi funcţionarii cu statut special le-au asumat, le-au respectat şi le-au suportat odată cu statutele impuse de profesiile pe care le-au îmbrăţişat; mai mult, guvernanţii în cauză au justificat măsura de reducere a pensiilor, prin recalculare,  ca fiind absolut necesară pentru limitarea cheltuielilor bugetare la nivelul pe care-l poate suporta bugetul de stat şi au vehiculat tot felul de sume care s-ar economisi în acest mod, cifre pe cât de mari, pe atât de fantasmagorice şi nejustificate niciodată printr-un studiu elaborat, bazat pe date reale şi, ca urmare, uşor de combătut de adevaraţii specialişti, care au demonstrat inutilitatea şi ineficienţa economică a măsurii în cauză.
     Vreau să reamintesc şi minciuna devenita evidenţă deja, chiar şi pentru cei mai creduli susţinători ai „politicilor economice” luate de Guvernul Boc (am pus ghilimele pentru că aproape toate măsurile  actualului guvern nu au un conţinut şi un sens economic real, ci unul evident figurativ), minciună potrivit căreia nu vor fi afectate decât pensiile mai mari de 3.000 de lei. Acum, după ce au fost publicate legea, hotărârea de guvern şi ordinul comun al celor trei instituţii (M.Ap.N., M.A.I. şi S.R.I.) cu metodologia de recalculare a pensiilor, s-a convins toată lumea cât adevăr este în spusele domnului Emil Boc şi ce valoare trebuie să dăm promisiunilor domniei sale, pe care, cu aer doct, solemn şi intr-o logoree specifică, de neegalat, le face „românilor”, cum ii place lui sa spuna, copiindu-l pe preşedinte.
     Nu pot să trec cu vederea nici alte promisiuni mincinoase, cum au fost cele referitoare la beneficiile pe care le aduce bugetului de stat noul sistem, unitar de salarizare, prin a cărui aplicare, în fapt au scăzut mai toate salariile bugetarilor şi, nu în ultimul rand, soluţiile Guvernului României pentru ieşirea din criza, la termene mereu amânate, prin investiţii şi facilităţi create mediului de afaceri,  măsuri încă nevăzute de nimeni.
     Elocvent pentru performanţele actualei guvernări şi la ce ne putem aştepta în continuare de la guvernul Emil Boc, este evenimentul mediatizat zilele trecute, când domnul prim-ministru, însoţit de câţiva miniştri şi în prezenţa unei cohorte de ziarişti, s-au înghesuit la propriu, pentru inaugurarea a mai puţin de 10 km de şosea din centura nu mai ştiu cărui oraş, din vestul ţării.
     În completarea acestui fragment din demonstaţia pe care vreau să o fac, doresc să evideţiez un fapt deosebit de grav, pe care S.C.M.D. şi membrii săi l-au subliniat în mai multe documente oficiale şi luări de poziţie cu diferite ocazii, dar cred eu, încă insuficient conştientizat. Este vorba de învrăjbirea diferitelor categorii sociale şi profesionale pe care au practicat-o consecvent şi sistematic guvernanţii actuali. În condiţiile în care, pe bună dreptate, trecerea  peste vremurile şi necazurile actuale presupune manifestarea unui accentuat spirit de solidaritate, atât domnul Preşedinte Traian Băsescu cât şi domnul Prim-ministru Emil Boc, acompaniaţi de corul de sustinători clientelari, au ţinut cu tot înadinsul să-şi motiveze acţiunile politice, economice şi sociale prin punerea în antiteză a bugetarilor cu lucrătorii din mediul privat, a pensionarilor care au pensii mai mari, cu pensionarii care au pensii mici, a profesorilor care au obţinut o lege de mărire a salariilor, neaplicată încă, cu celelalte gategorii de bugetari, cum sunt cei din sistemul de sănătate publică şi aşa mai departe.
     Stratagema a prins şi, în condiţiile în care unul din principiile motivaţional-compensatorii de bază, cu caracteristici etno-genetice pentru poporul român, este acela prin care se doreşte moartea patrupedului (de preferat capra) din ograda vecinului, iată că suntem mai învrăjbiţi şi mai divizaţi decât oricând în istoria noastră recentă.
     Ca urmare,  nu întâmplător, sunt mulţi cei care consideră că, prin recalcularea pensiilor noastre, se face un act de dreptate faţă de cei care au venituri şi pensii mici, acestea fiind cu adevarat nesimţite(prin nesimţirea celor care le-au acordat atât de mici), adică cu mult sub salariul mediu pe economie, venituri care abia le sunt suficiente pentru supravieţuire. Astfel ei sunt mulţumiţi „ca o să moară şi capra vecinului” şi nu vor înţelege ori, sub efectul manipulării la care sunt sistematic supuşi de aceşti guvernanţi, nici nu pot înţelege, că prin reducerea oricât de drastică a pensiilor militare şi de serviciu, ei nu vor avea niciun beneficiu, atâta timp cât politica economică a guvernului actual este evident deficitară si falimentară rezumându-se la tăieri de pensii şi salarii, fără să se facă nimic sau aproape nimic pentru iesirea din criza în care, singurul stat din Europa, ţara noastră, se afundă tot mai mult.
     Dacă, aşa cum presupun că am demonstrat până acum, de la Preşedinţie şi Guvern nu ne putem aştepta la nimic bun, în aceeaşi măsură nu avem ce să aşteptăm şi să sperăm nici de la puterea legislativă, de la Parlamentul României, dominat de cei care au girat prin votul lor măsurile înaintate de executiv. Nu mai insist asupra acestui aspect întru-cât cred că este de domeniul evidenţei.
     În ceea ce priveşte puterea judecătorească, acesta şi-au demonstrat măsura obiectivităţii şi profesionalismului prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 783 din 25.06.2010, decizie care, în opinia conducerii S.C.M.D. şi nu numai, este nefundamentatş şi discriminatorie. Majoritatea juriştilor cu adevarat profesionişti împărtăşesc această opinie. Aş reţine atenţia asupra faptului că, declararea neconstituţionalităţii recalculării pensiilor magistraţilor, nu este o victorie, atâta timp cât în curând, vor fi şi ei „beneficiarii” preconizatei legi privind instituirea unui sistem unitar de pensii.
     Mergând pe acelaşi raţionament şi bazat pe realitatea faptelor, afirm că nici conducătorii actuali ai armatei, poliţiei şi ai celorlalte instituţii din sistemul de apărare şi ordine publică nu ne vor ajuta cu nimic. Nu au făcut-o nici până acum, atitudinea lor, dincolo de unele declaraţii care s-au dovedit a fi mincinoase, fiind caracterizată prin obedienţă necondiţionată faţă de cel care este şi Preşedintele C.S.A.T. Prin această atitudine au adus grave prejudicii sistemului de apărare şi de ordine publică, care este subfinanţat şi demobilizat motivaţional, aşa cum sunt şi toate celelalte sisteme sociale prin care statul trebuie să asigure servicii publice pentru cetăţenii săi (învătământ, sănătate, asistenţă socială, cultură etc.). În schimb şi-au asigurat stabilitatea, cel puţin temporară, pe funcţiile obţinute, în foarte multe cazuri, în baza unor criterii şi principii, altele decât cele de competenţă profesională, lucru pe care destinatarii rândurilor mele îl cunosc foarte bine.
     În mod asemănător, cred că nu ne ajută prea mult nici conducerile asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Este de salutat demersul lor de a se adresa principalelor instituţii ale statului (Preşedinţie, Guvern, Avocatul Poporului) în scris, cu explicatii pertinent fundamentate şi cu cereri de revenire asupra măsurilor de recalculare a pensiilor militare şi de serviciu. Nu cred însă, că aceste demersuri vor avea vreun efect pozitiv. Actualii guvernanţi au demonstrat, nu odată, că nu au nimic comun cu un raţionament logic, că nu se impiedică de prevederile constituţionale şi legale, că nu ţin cont de normele şi cutumele dreptului european din care România este parte, că acţionează haotic şi aberant, fără o strategie (nici macar pe termen scurt). Elocvente în acest sens fiind declaraţiile oficiale şi chiar neoficiale contradictorii făcute de membri şi reprezentanţi ai aceleiaşi instituţii ori schimbate şi sau contrazise de la o zi la alta, chiar de către cei care le-au enunţat iniţial.
     În legătură cu acţiunile conducerii asociaţiilor cadrelor militare şi în rezervă, atât la nivel central, cât, din ceea ce cunosc, şi la nivelul filialelor locale, trebuie să subliniez că se observă o reţinere şi o timiditate nejustificate, având în vedere situaţia gravă şi doleanţele celor pe care-i reprezintă. Iniţial, înainte de adoptarea Legii 119 din 2010 ne îndemnau să stăm liniştiţi şi să mai aşteptăm, pentru că legea nu va fi promovată de guvern, apoi ne-au spus, pe diferite căi, să aşteptăm, tot liniştiţi, pentru că în urma  recalcularii pensiilor, scăderile nu vor fi semnificative. Acum nimeni  nu mai zice nimic.
     Probabil că din sediile lor, mult mai confortabile şi arătoase decât cele ale S.C.M.D., situaţia  „beneficiarilor recalculării pensiilor” (aşa cum cinic suntem numiţi în textul de lege incriminat) nu se vede a fi chiar aşa de întunecată,  cum o vedem noi, membrii sindicatului.  Am impresia, şi  mi-aş dori să fie doar o impresie,  că în faţa unor avantaje reale sau promise de actualii guvernanţi, generalii, amiralii şi coloneii din conducerea ministerelor şi ai asociatiilor noastre, nu mai disting culorile reale şi văd situaţia noastra într-o nuanţă de roz cu o tentă uşor portocalie.
     Faţă de toate acestea, răspunsul la întrebarea „De ce Sindicatul Cadrelor Militare ?” vine de la sine: pentru că în momentul de faţă nu văd pe nimeni altcineva care, la nivel instituţional sau social, să ne reprezinte interesele justificate pe care le avem sau să fie solidari cu noi în demersurile de oprire a aplicării nedreptei şi neconstituţionalei legi de recalculare a pensiilor noastre.
     S.C.M.D. a acţionat nu numai declarativ ci a atacat prin trei procese aflate pe rolul instanţelor de judecată competente, Legea 119 din 2010 şi Hotărârea Guvernului Nr. 735 din 2010. Trebuie să constat şi caracterul mult mai vehement, constant şi realist al luărilor de poziţie publice, ale conducerii şi membrilor S.C.M.D.
     Cred că şi în continuare trebuie să mergem pe aceeaşi line, să ne afirmăm opiniile şi să participăm la acţiunile sindicale preconizate pentru toamna acestui an, inclusiv alături de celelalte organizaţii şi federaţii sindicale, astfel încât actualii guvernanţi şi politicieni să ne cunoască cât mai bine şi corect cererile şi să realizeze că nu sunt eterni în funcţiile pe care le ocupă în conducerea statului. Şi ei, ca şi cei care i-au precedat ocupă vremelnic aceste funcţii şi atunci când vor fi nevoiţi să părăsească sediile păzite de S.P.P. şi să coboare din maşinile cu girofar şi antemergător, vor da socoteală de actele lor, nu numai electoral ci şi în faşa justiţiei. Dacă nu vom găsi înţelegere la instanţele din ţară, va trebui să continuăm demersurile noastre, apelând la C.E.D.O., cu încredinţarea că, macar în ultimul ceas, guvernanţii noştri vor ţine cont de preempţiunea dreptului european şi a deciziilor adoptate de C.E.D.O., asupra dreptului ţărilor membre ale Uniunii Europene.
      Pentru a realiza aceste obiective, va trebui să dăm forţa S.C.M.D. şi prin număr. Mai avem colegi care nu realizează gravitatea şi consecinţele deosebite ale actualei situaţii în care se află pensionarii militari ori care stau deoparte şi aşteaptă ca alţii să lupte pentru drepturile lor. Sunt şi pensionari militari care, sub efectul educaţiei cazone stricte şi al anilor îndelungaţi în care au făcut numai ceea ce le-au spus şefii lor, nu înţeleg că nu mai are cine să lupte pentru ei şi că trebuie să-şi ceară singuri drepturile constituţionale şi legale. Tuturor acestora le adresez îndemnul să ni se alăture, pentru că în acest mod să creştem capacitatea de acţiune a S.C.M.D.
     Şi o ultimă explicaţie pe care consider că o datorez celor care, citind aceste rânduri, îmi vor reproşa unele luări de poziţie cu caracter politic. De altfel, la o manifestare recentă a filialei din Constanţa a S.C.M.D., au fost unele voci care au acuzat tendinţa sindicatului de a se manifesta şi politic.Pentru toţi cei care au sesizat aceste aspecte vreau să spun clar:  fără a acţiona şi politic, nu vom realiza nimic. Şi este normal să fie aşa atâta timp cât Legea 119 din 2010 ca şi toate celelalte reglementări prezente şi viitoare care ne afectează sau este de presupus că ne vor afecta interesele, sunt manifestări ale voinţei politice a guvernanţilor. Legea de recalculare a pensiilor elaborată de guvern, adoptată de parlament şi promulgată de Preşedintele României nu are, nici pe departe, o fundamentare justificată obiectiv şi real documentată economic, nu este rezultatul unui comandament social imediat şi nu este nici macar legală, caracterul ei neconstituţional fiind evident şi afirmat deja clar, prin decizii anterioare, cu caracter de cutumă, ale C.E.D.O. şi chiar ale Curţii Constituţionale a României. Dacă această lege a fost totuşi adoptată şi este în curs de aplicare, acesta este numai rezultatul voinţei politice impuse prin actuala majoritate parlamentară.
     Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la faptul ca aceşti guvernanţi, sprijiniţi politic de actuala majoritate parlamentară, vor reveni asupra deciziilor deja luate sau că vor pune în aplicare o decizie favorabila nouă, pe care, este de presupus ca o va adopta C.E.D.O. Atâta timp cât va exista actuala formulă de guvernare, o atare decizie este foarte probabil să nu fie aplicată, ci să fie amânată până când mulţi dintre noi, probabil, că nu vom mai fi în viaţă, ca să beneficieze de ea.
     Iată de ce consider că este normal ca  atât S.C.M.D. în ansamblul său, cât şi ficare din membrii săi, să sprijine şi să susţină acele forţe şi acei oameni politici care, prin programul lor politic ne pot garanta pensia militară sau de serviciu la care constituţional şi legal avem dreptul.
     Cu respect şi consideraţie pentru pensionarii vizaţi de prevederile Legii 119 din 2010!
     Colonel (Rz.) Adrian CORNEA

UNDE NE SUNT GENERALII ŞI AMIRALII ?

      În aceste vremuri grele pentru Armata Română, tot mai mulţi militari se întreabă unde sunt generalii, care este poziţia acestora faţă de încălcarea onoarei şi demnităţii militarilor. Vă rugăm să priviţi cu mare atenţie aceste două fotografii sugestive, realizate cu ocazia sărbătoririi  Zilei Marinei. Domnii generali şi amirali se găsesc, ca de obicei,  " fie la umbră deasă, fie la pomană aleasă !". Sunt mulţi şi aparţin tuturor  categoriilor de forţe armate. Unii sunt activi, alţii în rezervă sau în retragere. Toţi au un numitor în comun: nici unul nu a luat poziţie publică faţă de umilirea constantă a armatei române, a ostaşului român, de către actuala conducere a statului. Altfel spus, sunt " foarte indignaţi"  într-o "tăcere profundă".

      Mare parte dintre aceştia sunt produsul acţiunii de compromitere a gradului de general, declanşată imediat după evenimentele din decembrie 1989. Despre maiorii şi locotenenţii colonei deveniţi generali, într-o perioadă scurtă de timp, fostul şef al Direcţiei de Contraspionaj Militar Gen.(r) Victor Negulescu arăta: “Vă cunosc trecutul şi o parte din prezent, vă cunosc pilele, cunoştinţele şi relaţiile care v-au purtat în scaune şi funcţii, lichelismul ce sălăşluieşte în unii, trucurile prin care aţi parvenit la revoluţie şi după, pentru a vă căţăra cît mai sus.” Ulterior, deşi sunt elaborate numeroase documente oficiale cuprinzând criterii obligatorii pentru avansarea la gradul de general, acestea sunt eludate de către cei care obţin sprijinul politic al celor aflaţi la putere. Numai în perioada 1999-2002 sunt avansaţi în M.Ap.N, M.I. şi  serviciile secrete un număr de 648 generali, într-un ritm demn de cartea recordurilor - adică un general la două zile. Suntem singura ţară din lume cu amirali şi generali care nu au comandat nici o navă, un batalion sau o companie, dar care au fost şefi de hoteluri militare, G.A.Z.-uri sau cercuri militare, cazarmari, jurişti, fotbalişti şi handbalişti.

      Generalilor şi amiralilor activi le aducem aminte faptul că în decembrie 1989, tăcerea vinovată a generalilor, la încălcarea Constituţiei României de către Nicolae Ceauşescu, a permis implicarea armatei în represiunea care s-a soldat cu producerea a sute de victime - morţi şi răniţi. Abia în 22 decembrie, la Timişoara, din balconul Operei de Stat, Căpitanul Viorel Oancea, anunţa că militarii din unitatea sa au trecut de partea manifestanţilor. Astăzi, domnul Viorel Oancea este secretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale. Noi dorim să-şi amintească faptul că reprezintă un simbol al spiritului revoluţionar al Timişoarei şi dacă atunci  pentru un ideal a avut curajul să pună în pericol existenţa sa şi a familiei sale, şi astăzi, fără să rişte ceva, este obligat să acţioneze pentru încetarea batjocoririi militarilor şi armatei.

      Astăzi, generalii activi ascund realităţile existente în unitaţi, astfel că, probabil în urma informărilor eronate, preşedintele României, a anunţat că militarii forţelor navale, au acceptat diminuarea veniturilor. Vă asigurăm, domnule preşedinte, că nici un militar activ nu a primit cu bucurie diminuarea cu 25% a veniturilor şi că  în unităţile militare există o stare de nemulţumire radicală. Dacă aţi fi fost mai atent, aţi fi remarcat că în tribună au scrâşnit câteva măsele, iar unele cadre, active sau în rezervă, v-au mai zis şi ceva ”de dulce” printre dinţi. Suntem siguri că militarii armatei române din marină nu sunt de acord cu afirmaţia preşedintelui ţării. Ei nu pot fi rupţi de poziţia exprimată unanim de cadrele militare din întreaga armată, ci sunt doar obligaţi să execute un ordin.

      Marea majoritate a generalilor şi amiralilor în rezervă şi în retragere, şantajaţi cu dosare privind vinovăţii grele de pe timpul revoluţiei şi mineriadelor sau cuprinzând date despre grave fapte de corupţie, tac mâlc şi execută fără crâcnire ordinele primite de la mai marii zilei. Aflaţi la conducerea diferitelor asociaţii, federaţii, cluburi şi ligi, mimează că sunt nemulţumiţi, dar depun eforturi supraomeneşti pentru subminarea unităţii de acţiune a pensionarilor militari.

      În timp ce Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate  şi-a manifestat dezacordul cu aberanta Lege nr.119 din 2010, făcând plângere penală Guvernului, iar  împotriva normelor de aplicare  înregistrând şi o cerere de chemare în judecată la Curtea de Apel Bucureşti, domnul general Mihai Iliescu, preşedintele Asociaţiei Cadrelor  Militare în Rezervă şi în Retragere, sprijină la nivel naţional activitatea de soluţionare a "cererilor pensionarilor militari pentru recalcularea pensiilor". Pentru această atitudine probabil că la următoarele avansări cîţiva generali din această asociaţie vor fi recompensaţi cu o nouă stea. Normal ar fi fost ca toate asociaţiile pensionarilor militari să acţioneze coerent pentru respectarea drepturilor, onoarei şi demnităţii militarilor. Atîta timp cât anumiţi domni generali vor fi la conducerea organizaţiilor sus amintite acest lucru nu va fi posibil, consecinţele acţiunii acestora afectând, pe termen lung, interesele celor pe care ar fi trebuit cu onoare să-i conducă şi să-i reprezinte.

 
     La Constanţa, în timpul sărbătoririi Zilei Marinei, s-a mai întâmplat un lucru care ar trebui să ne îngrijoreze. În timp ce preşedintele României, la finalul cuvîntarii sale era fluierat şi huiduit, generalii de la tribună,  în frunte cu generalul cu patru stele - Gabriel Oprea, aplaudau de rupeau pământul. Această scenă ne aduce aminte, cu durere în suflet, de nişte vremuri pe care le consideram apuse, o dată cu înlăturarea dictaturii în decembrie 1989. Sincer, noi am sperat că “aplaudacii“ au devenit de mult relicve ale unui trecut dureros şi apus, dar se vede treaba că nu este aşa.

      Salutăm cu onoare pe generalii Balan Iosif,  Petrişor Mandu şi  Zăpor Ioan, implicaţi  în conducerea unor filiale ale S.C.M.D. şi ne exprimăm respectul faţă de generalii Mihail Popescu, Mircea Budiaci, Mihaiu Mărgărit, Vasile Baeţelu, Iordache Olaru şi Nicolae Gropan, care cu demnitate, în repetate rânduri, au luat atitudine deschisă împotriva batjocoririi militarilor români. În acelaşi timp, ne manifestăm dezaprobarea faţă de primirea în rîndurile S.C.M.D. a generalilor care doresc ”să ne sprijine din umbră”. La acest moment avem nevoie de bărbaţi adevăraţi, de oameni verticali. Nu trebuie să repetăm greşelile din decembrie 1989, când tocmai cei care au stat în umbră, au devenit beneficiarii acelor momente dramatice. Consecinţele greşelilor de atunci le suportă acum întreaga armată română, sub o dictatură a incompetenţei, sub o ruşinoasă trădare naţională, cea mai mare după cea din al doilea război mondial.

  S.C.M.D. - Filiala 1 Constanţa
  Preşedinte
  Col.(r)
         Remus Macovei

APEL

Către:  ŞEFII STATELOR, ŞEFII GUVERNELOR şi către MINIŞTRII APĂRĂRII ai ŢĂRILOR MEMBRE NATO

       Preşedintele României şi Comandant al Armatei a promulgat, la 30.06.2010, Legea nr.119 privind unele măsuri în domeniul pensiilor, prin care pensiile militare de stat au fost transformate în pensii civile şi au fost reduse cu 20-70%.
       Promovarea şi promulgarea acestei legi s-a făcut cu încălcarea:
- Directivelor Europene nr. 86/378/ EEC şi nr. 97/96/ EC, privind pensiile ocupaţionale;
- Constituţiei României, art.15(2), privind neretroactivitatea legilor; art.44, privind dreptul la proprietate; art.148(2,4), privind prioritatea prevederilor tratatelor U.E. faţă de dreptul intern;
- Legea 164/2001 privind pensiile militare de stat, care este încă în vigoare.
       Menţionăm că Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, filiala Botoşani, România, a prezentat Parlamentului European, respectiv Comisiei pentru Petiţii, toate amănuntele privind salarizarea şi pensiile militarilor în România.
       Având în vedere că în toate ţările membre NATO pensionarii militari beneficiază de prevederi speciale de pensionare, vă rugăm să exprimaţi public un punct de vedere al ţării şi armatei dumneavoastră sau un punct de vedere comun al ţărilor membre NATO, referitor la situaţia anormală din România cu referire la pensiile militare.

PREŞEDINŢELE ASOCIAŢIEI “GENERAL ROLAND PIRLOGEANU” MEDGIDIA, ROMÂNIA
Col.(r) Gheorghe Fratu

“CIURUIŢI” ÎN DEMOCRAŢIE

AM PRIMIT DIN PARTEA DOMNULUI GENERAL IORDACHE OLARU O EPISTOLĂ ELECTRONICĂ ADRESATĂ VETERANILOR DE RĂZBOI. TITLUL ALES PENTRU INSERAREA PE ACEST BLOG REFLECTĂ INDIFERENŢA ÎNTREGII CLASE POLITICE FAŢĂ DE SOARTA CELOR FĂRĂ DE CARE STATALITATEA ROMÂNIEI, PARLAMENTUL, GUVERNUL ŞI PREŞEDINTELE ŢĂRII, NU AR FI FOST DECÂT AMINTIRI - ASCUNSE PRIN MĂNĂSTIRI… 

 

Vă rog să mă iertaţi domnilor veterani, 

că nu am facut nimic pentru a vă scuti de umilinţele acestei abjecte şi inimaginabile îngenunchieri la care urmează să fiţi supuşi şi dumneavoastră, aceea de a vă deplasa la ghişeele patriei suverane pentru a cere să vă fie recalculată pensia. 

Dumneavoastră mai credeţi că de la Patrie nu trebuie să aşteptaţi recompense, chiar dacă aţi fost răniţi sau i-aţi fost devotaţi. Eu unul sunt convins că nu meritaţi acest afront la vârsta la care ţara ar trebui să vă asiste social ca pe adevăraţi eroi. Iată de ce aceste rânduri se doresc a fi un elogiu,
pe care cu onestitate vi-l aduc acum când, poate, nu inţelegeţi cu ce aţi greşit atunci când, cu piepturile Dumneavoastră v-aţi opus duşmanului, aţi reuşit deseori să-l invingeţi, iar cei mai dăruiţi şi norocoşi aţi scăpat cu viaţă.Aceştia din urmă mai aveţi incă sentimentul stenic că v-aţi făcut datoria faţă de ţară, şi din motive de neînţeles vi se cere să fiţi solidari şi să cedaţi o parte din pensie patriei nerecunoscătoare.

Ştiu că, din când in când, aţi mers la mai marii ţării să le reamintiţi faptul că unele drepturi nu vă sunt onorate sau că nu mai aveţi bani pentru medicamentele necesare alinării durerilor provocate de rănile din război sau de bolile vârstei.

Mai mult, acum va trebui să vă incolonaţi cuminţi, ca să cereţi să vi se micşoreze pensia ca ţara să supravieţuiască. Jalnică recompensă pentru tot ce aţi indurat in războaie şi in lupta cu regimurile mereu hulpave şi mai nerecunoscătoare faţă de eroi. 

Dragi veterani, astăzi, când incă mai puteţi citi aceste rânduri, aş dori să nu fiu patetic, dar cel puţin vă invit să putem impărţi intregul cuvintelor. De ce? Pentru că eroismul şi jertfa Dumneavoastră nu pot fi impărţite, acestea pot fi doar pilde de urmat, de către toţi aceia care mai cred in  PATRIE, PATRIOTISM, JERTFĂ şi EROISM. 

 

Dumneavoastră sunteţi legende vii, caractere şi personalităţi care trebuie venerate nu doar ca aducere aminte,
nu doar la aniversări, ci ca parte a fiinţei noastre. Dumneavoastră, deseori, fără emfază, spuneţi că aţi plecat pe front, v-aţi făcut datoria faţă de patrie, iar cei care v-aţi mai intors aţi avut tăria să infruntaţi vicisitudinile vieţii, printre care cele mai intolerabile au fost regimul discreţionar comunist, marginalizări, condamnări, uitare şi blasfemie,
iar mai recent, umilinţa de a cere să vi se taie pensia. Tăcuţi, dar demni aţi strâns din pumni,
v-aţi refăcut rândurile impuţinate de gloanţele duşmane sau de infamia comunistă şi aţi continuat să tineţi in mâini drapelul, iar in inimi dragostea de ţară.

Astăzi, mă intreb cu oarecare jenă, câţi dintre noi ar mai putea reproduce gesturile dumneavoastră?

Se spune că viaţa cea mai scurtă şi mai neliniştită o au cei care uită de trecut, neglijează prezentul şi se tem de viitor. Sunt un om norocos şi un privilegiat, pentru că, in ultimii ani ai carierei mele,
m-am insoţit cu câţiva dintre Dumneavoastră in proiecte comune.

Generalii Dragnea, Atanasiu, Bărboi şi Ioniţă, m-au impresionat prin vitalitatea lor şi m-au incurajat prin pilda lor să mai sper că ţara nu-i uită pe cei vrednici şi ii respectă.De la dânşii am invăţat mai multă istorie, am cunoscut din cărţile lor pe câţiva dintre cei care deşi nu mai sunt printre noi, trăiesc prin spiritul şi jertfa lor, după cum am invăţat că sinteza vieţii unui om stă in valoarea actului său ultim. Cred că aceasta este emblema pe care o poartă corpul veteranilor de război ai României:  SACRIFICIU, DEMNITATE ŞI ONOARE!

 

 

 Iată de ce vă rog să acceptaţi preţuirea mea camaraderească, mai ales acum când un alt regim,
mai democratic decât altele care v-au prigonit, vă ignoră umilindu-vă prin omisiune.

 

 

 

Se cuvine să scriu şi despre cei care au fost contestaţi, condamnaţi, uitaţi, marginalizaţi sau care au dispărut in anonimat, datorită vitregiilor regimului comunist. Brâncuşi spunea că: "dacă eşti contestat astăzi nu este nimic, când vei fi inţeles, vei râmâne."

 

 

 

Astăzi, camarazii dumneavoastră, care nu mai pot răspunde prezent la apel pot fi împăcaţi. Gândurile mele de respect sper să ajungă la fiecare dintre Dumneavoastră, iar pentru cei care nu mai sunt mă rog să aibă somnul liniştit, pentru că măcar noi, oamenii oneşti ştim că şi-au făcut datoria, şi că jertfa lor supremă le este recunoscută întru eternitate. În numele celor care nu mai sunt, smeriţi cum vă ştiu, ii veţi ierta pe toţi cei care nu avut răbdarea să le inţeleagă durererea lor ascunsă sau nerostită.

Nu pot să închei fără a aşterne, câteva cuvinte despre cei care v-au fost dascăli. Cred că s-ar mândri pentru ceea ce aţi făcut pe front şi in viaţă. Aţi avut profesori adevăraţi, care v-au învăţat multe,
dar mai ales v-au provocat voinţa de a fi altfel decât modelele ce v-au inspirat. Cu permisiunea Dvs., daţi-mi voie să vă declar pe toţi premianţi in viaţă, asta pentru a contrazice ceea ce se spune:
“că nu toti premianţii din şcoală sunt şi premianţi in viaţă”.

Vă doresc din inimă să fiţi sănătoşi şi să aveţi din nou puterea să ii iertaţi pe cei care nu pot să inţeleagă umilinţa la care sunteţi supuşi, aceea de a vă deplasa, dacă mai puteţi,  la Centrele Militare
pentru a completa formularele de recalculare a pensiei.

Am onoarea să vă salut domnilor veterani de război!

General maior (r) Iordache Olaru

Scrisoare catre Basescu

Catre Presedintele Romaniei

Subsemnatul, Comandor (Rz.) Capraru Gh. Ionel ( C.I. seria KT nr.349489, CNP-1511224131211),  rog a se avea in vedere,  randurile de mai jos  in ceea ce priveste recalcularea pensiilor cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale comparativ cu cele ale judecatorilor si procurorilor si declararea unor astfel de masuri constitutionale sau nu:
1. Atat pensiile cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale cat si pensiile judecatorilor si procurorilor se incadreaza in pilonul al 2-lea privind schemele ocupationale (profesionale) guvernate de Directiva 86/378/EEC, modificata prin Directiva 97/96/EC. Metodologia specifica de calcul a pensiei nu se bazeaza pe principiul contributivitatii.
2. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, pe de o parte, cat si judecatorii si procurorii, pe de alta parte, au drepturi si indatoriri prevazute in statutele lor aprobate prin legi (Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare – lege organica prevazuta de art. 118 alin. (2) din Constitutia Romaniei; Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor – lege neprevazuta in Constitutia Romaniei).
3. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale sunt in serviciul natiunii (art. 1 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare) in timp ce judecatorii desfasoara activitati in scopul infaptuirii justitiei iar procurorii desfasoara activitati in scopul apararii intereselor generale ale societatii, a ordinii de drept, precum si a drepturilor si libertatilor cetatenilor (art. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor).
4. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale sunt singurii salariati la stat care in cadrul juramantului catre patrie se obliga sa apere tara chiar cu pretul vietii, in timp ce judecatorii si procurorii nu depun un astfel de juramant.
5. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale se pot afla in una dintre urmatoarele situatii: a) in activitate, cind ocupa o functie militara; b) in rezerva, cind nu ocupa o functie militara, dar intrunesc conditiile prevazute de lege pentru a fi chemate sa indeplineasca serviciul militar ca rezervisti concentrati sau mobilizati, iar la nevoie, in calitate de cadre militare in activitate; c) in retragere, cand potrivit legii, nu mai pot fi chemate pentru indeplinirea serviciului militar; judecatorii si procurorii se pot gasi numai in activitate si la pensie.
6. Institutia militara este prima institutie a statului roman care a facut cu adevarat o reforma reala, obiectiv pe care abia acum celelalte institutii il iau in calcul. Armata s-a aliniat cu disciplina si seriozitate la prevederile tratatului de la Viena cu privire la reducerea armamentelor si efectivelor si din 1996 pana in 2006 a redus efectivele cu peste 200.000 de posturi reprezentand peste 60% fata de efectivele din 1989.
7. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale sunt mentinute in activitate/rezerva pana la o anumita varsta, in functie de grad (art. 92 si 93 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, in timp ce judecatorii si procurorii pot ramane in activitate pana la varsta cand ies la pensie. (art. 82-86 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor).
8. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale desfasoara activitati cu un grad de periculozitate mult mai mare decat in cazul judecatorilor si procurorilor (aplicatiile, tragerile cu armamentul din dotare, serviciul de zi pe unitate, actiunile de lupta in teatrele de actiuni militare din Irak, Afganistan etc. nu se pot compara cu locul de munca al judecatorilor si procurorilor).
9. Cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale au prevazut in cadrul statutului dreptul la pensie iar modul de calculare al acesteia este prevazut intr-o lege speciala (Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat), in timp ce la judecatori si procurori dreptul la pensie si modul de calculare al acesteia sunt prevazute initial in Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale si apoi in Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor.
10. Atat cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, pe de o parte, cat si judecatorii si procurorii, pe de alta parte, conform legilor in vigoare au o serie de drepturi si libertati cetatenesti interzise sau restranse, asa cum rezulta din tabelul comparativ de mai jos:

Tinand cont ca atat pensiile cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale cat si pensiile judecatorilor si procurorilor se incadreaza in pilonul al 2-lea privind schemele ocupationale (profesionale) guvernate de Directiva 86/378/EEC, modificată prin Directiva 97/96/EC si faptul ca tratamentul care se aplica acestor categorii de pensii este diferit, in sensul ca prima categorie se va recalcula si a doua categorie nu se va recalcula, doresc sa binevoiti a-mi preciza urmatoarele:
1. Ce s-a avut in vedere cand s-a decis ca pensiile cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale sa se recalculeze, iar cele ale judecatorilor si procurorilor nu, in conditiile in care principiul neretroactivitatii este prevazut si in Constitutia Romaniei (art. 15 alin. (2) „Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”), iar la situatii identice trebuie sa se aplice aceeasi masura?
2. De ce pana la aceasta ultima decizie a Curtii Constitutionale, referitoare la masurile de austeritate adoptate de Guvernul Romaniei, judecatorii si procurorii erau asimilati cu cadrele militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, din punct de vedere al pensiei, iar acum se face o separare totala? Ce a determinat acest lucru?
3. Tinand cont ca prin recalcularea pensiilor cadrelor militare din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, stabilite printr-o lege in vigoare la acea data, se urmareste diminuarea cuantumului lor si prin aceasta masura se incalca dreptul constitutional la proprietate (art. 44 din Constitutia Romaniei), ce s-a avut in vedere cand s-a decis constitutionalitatea acestei masuri (tinand cont ca recalcularea unor pensii se poate face numai prin instantele judecatoresti si numai in situatia in care s-au incalcat prevederile legii in vigoare la data stabilirii pensiei)?
4. Daca statul de drept este statul in care legea este suverana, deci trebuie si se respecta de catre toti cetatenii tarii respective, atunci cum poate fi caracterizata Romania in care prevederile legii fundamentale, Constitutia Romaniei (neretroactivitatea legii, dreptul la proprietate etc.), sunt incalcate cu buna stiinta chiar de catre cei care ar trebui sa le respecte in primul rand: Presedintele Romaniei, Parlamentul Romaniei, Guvernul Romaniei, Curtea Constitutionala etc.? Ce atitudine fata de lege ar trebui sa aiba ceilalti cetateni ai Romaniei?
5. Cum raspund cei care incalca juramantul prevazut la art. 82 din Constitutia Romaniei unde se spune printre altele „Jur ... sa respect Constitutia si legile tarii ...” ?  Cum raspunde Ministerul Public care nu respecta art. 131 din Constitutia Romaniei care prevede ca acesta „ reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor”, prin faptul ca este partas la limitarea  drepturilor cetatenilor?
            Astept raspunsul dumneavoastra pentru a-mi lamuri aceste cateva probleme si va multumesc anticipat pentru bunavointa si rabdarea de  a-mi citi aceste randuri.

Cu deosebit respect, ... si indreptatita speranta,

Cdor.(Rz.) Ionel  CAPRARU
Str. Casin nr.2, Bloc G5B, Sc.A, Ap.19
Constanta

Ceremonialul de cinstire a eroilor marinari

                  În ziua de 14 .08.2010, în organizarea Statului Major al Fortelor Navale, a avut loc un ceremonial militar si religios pentru cinstirea memoriei eroilor marinari. Garda de onoare s-a deplasat cu Muzica Militară şi drapelul de luptă pe itinerariul Piaţa Ovidiu - Comandamentul Flotei.

                  Pe terasa dinspre mare a Comandamentului Flotei, în prezenţa reprezentanţilor Preşidenţiei, Ministerului Apărării Naţionale şi a numeroşi generali şi amirali, activi dar şi în rezervă s-au desfaşurat următoarele activitaţi:
                  - ridicarea pavilionului;
                  - citirea mesajelor;
                  - prezentarea alocuţiunilor de către persoanele oficiale;
                  - acordarea de diplome şi medalii.
                  Au  surprins neplăcut măsurile excesive de pază, civililor nefiindu-le permis accesul în această zonă. Oare de ce se temeau domnii generali şi amirali?
                  La ora 12.00 persoanele oficiale s-au deplasat la monumentul  “Crucea Marinarului”, unde după oficierea slujbei religioase, au depus coroane de flori.

Biroul Opreativ Filiala 1 Constanta

INFORMARE

Termenul în dosarul S.C.M.D. pentru suspendarea H.G. 735 din 2010 este pe 15.09.2010.

Biroul Operativ - Filiala Constanta a S.C.M.D.

SCRISOARE DESCHISA pentru BOC

LANSARE de CARTE cu surprize

       În ziua de 11 august 2010, la sediul Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate Filiala Constanta, a avut loc lansarea lucrarii  "Naufragiul submarinului “Garinus”", în prezenţa domnului general Constantin Zeca - preşedintele A.N.C.M.R.R. Filiala Constanţa, a viceamiralului Constantin Iordache - preşedintele Clubului Amiralilor dar şi a altor cadre în rezervă şi în retragere,  membri ai A.N.C.R.R.,  Clubului Amiralilor şi  S.C.M.D.

       Autorul lucrări, este colonelul în rezervă Costinel Petrache, personalitate militară cu un discurs foarte dur la adresa celor care au contribuit la decimarea morală a speranţei, modestiei şi a decenţei în care militarii au fost educaţi şi obişnuiţi să trăiască.

        În cuvîntul său autorul a precizat că lucrarea este un pamflet, iar totul este o ficţiune, în care sunt prezentate tarele organismului militar românesc actual şi în care pot fi lesne recunoscute personaje din conducerea armatei române.

        Autorul a arătat că multora din aceste tare, cei prezenţi le-am fost nu doar contemporani, le-am fost martori, o parte le-am cunoscut, iar altele s-au petrecut sub ochii nostri, dar ...am văzut şi am tăcut! Autorul a mai evidenţiat că i s-a reproşat că s-a trezit cam tîrziu şi a făcut apel la cei prezenţi să acţioneze pentru ieşirea din tăcere a tuturor militarilor .
        A urmat un dialog aprins între domnii amirali şi generali - care susţineau că demersul autorului dăunează imaginii armatei şi că amiralul Marin Gheorghe este criticat doar datorită faptului că este primul marinar care a ocupat cea mai înaltă funcţie în ierarhia militară - şi alţi ofiţeri din marina militară care au arătat că acest domn amiral nici macar în calitatea lui de Şef al Statului Major General, nu a făcut nimic bun pentru armata română şi este vinovat pentru că nu a luat atitudine faţă de umilirea continuă a militarilor români (activi sau în rezervă) de către actualii guvernanţi.

        În încheiere, domnul col.(r) Remus Macovei preşedintele Flialei 1 Constanţa a S.C.M.D., a mulţumit autorului pentru realizarea sa de excepţie, care este absolut necesară în acest moment şi pentru că la acest evenimint a  reuşit să determine participarea pensionarilor militari din toate organizaţiile constanţene, făcând un apel la depăşirea tuturor orgoliilor şi la desfăşurarea unor acţiuni dinamice pentru apărarea onoarei şi demnităţii tuturor militarilor.

      
       Biroul Operativ al Filialei 1 Constanţa - S.C.M.D.

LA CONSTANTA de ZIUA MARINEI ROMANE

Cititi aici, articolul din ziarul online "Obeservator de Constanta" din 10.08.2010
 
Militarii in rezerva se pregatesc de protest

ANUNT - EVENIMENT

Vă anunţăm şi pe această cale, că miercuri 11 august  2010 ora 10.00, la sediul Filialei 1 Constanţa a S.C.M.D din B-dul Ferdinand nr. 49 (cu intrarea dinspre strada Traian prin  spatele magazinului  Dioda), are loc lansarea cărţii domnului Col (r) Costinel Petrache, cu titlul “Naufragiul submarinului Garinus”. Sunteţi invitaţi să luaţi parte la un eveniment de exceptie şi foarte actual. Cartea scrisă într-un stil aparte, abordează un subiect de mare actualitate şi de real interes,  privind actuala conducere a M.Ap.N. 

ÎMPUŞCAŢI-NE!

Ieri am trecut cu treburi, pentru puţină vreme, prin capitală. Întâmplător, în arşiţa neagră a asfaltului, îl zăresc pe fostul meu profesor, generalul în retragere S.M. Om la aproape optzeci de ani, încă drept, cu mintea trează. Nu ne văzusem de mai mult de zece ani. Îl salut cu respect. Ma recunoaşte imediat, alegându-mă probabil din sutele de foşti elevi. Îmi pronunţă, cu un fel de gingăşie părintească, numele mic. “Teo…”. El nu se adresase vreodată elevilor săi pe numele de familie. Ne ştia tuturor numele mic.

“Ce mai faceţi, domn’ profesor?” Nu-mi răspunde. Nici măcar nu mă priveşte. Merge lângă mine, mai înalt, păşind ferm, fără pic de ezitare în paşi. Trec minute bune. Îi respect tăcerea. Într-un târziu, ridic privirea spre el. Şi surprind lacrimi în ochii umbriţi de sprâncenele dese, cărunte acum.

“Te rog să mă ierţi, Teo. Nu aş fi dorit să mă vezi plângând. Dar nu mai pot. Această umilinţă…Atâta înjosire! Am ajuns să regret că sunt militar. Am îmbrăcat uniforma la paisprezece ani. Şi am purtat-o, cu demnitate spun eu, peste cinci decenii. Sunt aproape, foarte aproape, de ultimul drum şi mă simt scuipat, murdărit şi înjurat. Nu pot să înţeleg de ce. Motivul…trebuie să existe unul!” Cu un gest discret îşi sterge lacrimile din colţul ochilor. Nu pot rosti nici un cuvânt. Sunt profund impresionat de durerea omului în vârstă, pe care îl ştiam dârz, tenace. În lacrimile sale văd durerea unei întregi generaţii de militari. Sunt răscolit.

“M-ai întrebat ce fac. Alerg prin căldura asta. Vin de la centrul militar unde am stat două ore la coadă. Alături de alţi circa o sută de pensionari, la fel de nedumeriţi, la fel de supăraţi, la fel de indignaţi. Ca să aflu ce acte să aduc. Şi când te-am întâlnit mă întrebam cum să fac rost de ele. Va trebui să umblu în aproape toată ţara. Să-mi retrăiesc tinereţea şi maturitatea şi să-mi iau de la capăt viaţa. De data asta ca petent, ca cerşetor. La mila unor funcţionari neplătiţi, nemulţumiţi, aglomeraţi. De ce? Pentru a cere nişte acte de la Ministerul Apărării ca să le dau înapoi Ministerului Apărării… Bătaie de joc! Tocmai mă întrebam dacă mai merită osteneala pentru cei câţiva ani pe care îi mai am de trăit…”

Tac. Nu am cuvinte nici măcar să-l îmbărbătez, de convenienţă. Sunt pe cale să regret întâlnirea care mă bucurase la început. Atâta durere exprimă cuvintele bătrânului general, profesorului meu!

“Şi ştii care este esenţa bătăii de joc? Să fii pus să alergi la bătrâneţe după niste hârtii care să ducă la înjumătăţirea pensiei tale. Mică, mare, cum o fi! Ba mai mult, să te pună să-i rogi, în scris, să-ţi ia banii câştigaţi cinstit, cu trudă, cu renunţări şi cu grija de a respecta legea. Ce minte perversă trebuie să ai ca să gândeşti o asemenea tortură? Simţi ura ţâşnind din fiecare cuvânt scris acolo, în hârtia pe care ei o numesc lege. Ură oarbă, adresată tuturor vieţuitorilor militari, fie ei chiar poliţişti ori jandarmi. Tuturor celor care au asigurat supravieţuirea acestei naţii, liniştea şi dezvoltarea ei.” Vorbeşte încet. Cu vocea pe care i-o cunoşteam atât de bine. Glasul acela care, ani de zile, prin cuvinte alese, “umpluse” cu învăţătură minţile noastre tinere.

“Este mai rău decât în faţa plutonului de execuţie. Acolo e simplu. Câteva clipe şi gata. Nu te chinuie, nu te umileşte, nu te desconsideră, nu te spurcă, nu te murdăreşte. Nu te tratează ca pe un gunoi. Eşti respectat şi ţi se dă dreptul să mori cu demnitate!”

Încerc să spun ceva. Mă opreşte cu un gest al mâinii. Un fel de “Lasă, nu-i nevoie…” Şi continuă. “Ştii, mă gândesc să trimit câte o scrisoare tuturor politicienilor pe care îi cunosc. Mulţi din ei foşti studenţi ai mei. Şi preşedintelui. Şi premierului. Şi mai ales ministrului armatei, care zice că-i militar. Multe, câte voi reuşi să scriu. În plic, un singur cuvânt : ÎMPUŞCAŢI-NE! Semnată de mine, cu grad, nume şi adresă. În speranţa că or vor face şi vom scăpa de chin. Păstrându-ne măcar demnitatea.”

Ne-am despărţit. Ore întregi mintea mi-a fost învadată de cuvintele profesorului meu. Mi le amintesc pe fiecare, ca şi cum eu le-aş fi plăsmuit. Vi le spun şi dumneavoastră, celor care nu aţi avut privilegiul de a avea un asemenea om ca dascăl. Şi le scriu, poate, şi pentru ochii acelora care nu înţeleg adevărata tragedie, imensa durere de astăzi a militarului român. Pensionar ori nu.

August 2010, Bucuresti.

Articol publicat pe site-ul "http://teopal.com"

DOMNULE BASESCU

Am primit de curand urmatorul mesaj si dorim sa-l impartasim voua

Domnule Băsescu

Te-am privit şi voi continua să te privesc cu statornică scârbă. Însă, dincolo de scârba mea, un concurs de împrejurări care conţine prostia unora, ticăloşia altora şi indiferenţa celor mai mulţi a făcut să devii preşedinte al ţării mele. Nu m-am aşteptat nicio clipă ca, ajuns în această demnitate, să poţi deveni altceva decât eşti, dar am  vrut să sper că măcar vei încerca să pari. Mă felicit că nu am investit prea mult în această speranţă. Ex nihilo nihil.
Dispreţul pe care ţi-l port e lesne de argumentat: reprezinţi suma a tot ce are mai detestabil poporul român. Fără a avea măcar una din însuşirile admirabile ale acestui popor. Vreme de şase ani am trăit o neîncetată stupoare, colorată când şi când cu indignări sterile ori revărsări gastrice provocate de conduita ta. Vreme de şase ani, mulţi dintre noi am încetat să fim doar cetăţeni ai acestei ţări şi am devenit victime ale tulburărilor tale de personalitate, ale crizelor tale de nervi, ale sevrajelor tale, ale revărsărilor tale de ură, ale ticăloşiei tale, ale incompetenţei tale. Nu ştiu dacă în istoria modernă există şef de stat care să fi insultat atât de mulţi dintre propriii cetăţeni, cu atâta nesimţită uşurinţă.
Observi că nu folosesc pluralul politeţii. Pentru că tu însuţi, în dialogul cu ceilalţi, ai răul obicei de a nu-l folosi. Şi voi refuza să îl folosesc doar formal, demonstrativ, numai pentru a vădi că sunt mai bine crescut decât tine. Vremea convenţiilor şi demonstraţiilor de tipul acesta a trecut.
Am privit cu îngrijoarare, în aceşti şase ani, obsesia ta maladivă pentru puterea absolută. Au fost concetăţeni de ai mei care au crezut că poate ţi se cuvine, că poate, atunci când o vei avea, vei face din ea instrumentul schimbării în bine al ţării. Se înşelau. Ai folosit puterea doar pentru a revărsa urâţenia dinlăuntru-ţi asupra noastră, a tuturor. Iar ţara e astăzi mai schimonosită ca niciodată. Sărăcită, desfigurată, doar un contur înlăuntrul căruia cei mai mulţi sunt prinşi ca într-o capcană, prizonieri ai unui rău destin.
Precum în cel mai întunecat fanariotism, ai folosit demintăţile publice ori resursele statului pentru a-ţi căftăni apropiaţii, pe cei care ţi se închinau cu ipocrită smerenie, într-un detestabil qui pro quo. Astfel au ajuns cele mai multe demnităţi ale statului să fie ocupate de incompetenţi, imbecili şi neamuri proaste, personaje lipsite de orice merit, dar cu prea-plin de obedienţă faţă de tine, despotul. Şi când ţara e rânduită după legea aceasta, nu e de mirare că astăzi am ajuns la această mizerie, promiscuitate şi decădere a instituţiilor.
Ţi-ai făcut din minciună un crez politic. Şi unii găsesc asta scuzabil. Peste cei care au îndrăznit să spună altfel decât crezi tu că se cuvine spus ai revărsat diluvii de ură. Ai inventat categorii generice peste care să îţi reverşi ura şi insultele primitive. 322, moguli, tonomate, reprezentau categorii încăpătoare în care mizeria ta să poată fi eficient distribuită. Toţi cei care nu acceptau fanariotul qui pro quo erau detestabili, maculabili, expulzabili. Rar mi-a fost dat să văd atât risipă de resurse ( ale statului, ale instituţiilor publice ori ale unor dubioase instituţii private) menită unui singur scop: împroşcatul cu mizerie.
Au fost şase ani urâţi. Iar rezultatul lor e reaua stare de azi a ţării. Prea mult şi prea des am vorbit despre toate cele care au fost pentru a le mai repeta acum. Altul e motivul pentru care scriu astăzi.
Afirmi, domnule Băsescu, fără să roşeşti, cu o nesimţire prietenă cu iresponsabilitatea că ţara mea e o ţară de mâna a doua. Iar când îndrăzneşti să spui aşa ceva vremea pamfletelor şi a indignărilor din laringe a trecut. O ţară care cere bani cu împrumut, o ţară care nu poate plăti pensiile este o ţară de mâna a doua – spui tu cu o nesimţire care sfidează orice stupoare. Nu ţara a cerut bani cu împrumut, domnule Băsescu, ci tu. Împotriva tuturor acelor voci care se opuneau acestui demers. Nu suntem toţi amnezici şi încă ne amintim cum predicai nevoia acelui credit de la FMI, deşi nu puţini erau cei care strigau că e o cale greşită. Şi i-ai potopit cu insulte. Aşa cum ştii să faci.
Ai susţinut acel credit nu pentru că ţara avea nevoie de el, ci pentru că tu, deprins cu logica licuricească, ai încercat să cumperi bunăvoinţa unor stăpâni pe care noi nu-i vedem. Şi ai fost gata să plăteşti acea bunăvoinţă cu sărăcirea, umilirea şi nenorocirea noastră a tuturor. Iar dacă ţara nu poate plăti pensiile este pentru că tu ai adus-o aici. Nu mogulii, nu tonomatele, nu noi. Noi doar trudim, îndurăm şi plătim biruri.
Nici nu ar trebui să mai spun lucrurile acestea. Sunt deja ştiute. Şi nu ar trebui să accept logica rudimentară după care funcţionezi, aceea care măsoară demnitatea, înălţimea ori măreţia după grosimea pungii. Doar judecând cu maţul poţi ajunge să spui despre ţara mea că este o ţară de mâna a doua. Iar dacă punga ţării nu e azi îndeajuns de plină pentru gustul tău, asta nu se întâmplă pentru că eu şi cei asemeni mie nu trudim îndeajuns pentru a o umple, ci pentru că tu şi cei din jurul tău sunteţi prea hămesiţi, prea nesimţiţi şi prea necinstiţi pentru a şti să o chivernisiţi.
Dar ţara asta încă are bani să îşi plătească preşedintele şi imbecilii deveniţi miniştri, are bani să îşi plătească nulităţile devenite europarlamentari, are bani să te trimită la reuniuni internaţionale unde să ne umileşti pe toţi respirând dispreţul cu care eşti tratat de ceilalţi, are bani pentru a plăti pentru capriciile neroade ale favoritei tale, are bani pentru a îngrăşa guşile lăudătorilor şi numeroşilor tăi servitori. Are încă bani din care să plătească sinecuri pentru cei care ştiu să îşi manifeste îneajuns de zgomotos şi fără ruşine obedienţa faţă de tine.Are bani să îmbogăţească afacerişti suspecţi, dar cunoscători ai conturilor de partid. Să ierţi, atunci, biata ţara dacă nu mai are îndeajuns pentru a plăti şi pensiile acelea.
În  aceeaşi zi când eu scriam:
Pentru că eu nu accept că România e o ţară de mâna a doua în UE. Nici că eu aş fi un cetăţean de măna a doua. Dar admit că avem politicieni de mâna a şaişpea.
mai pe seară, preşedintele României spunea că ţara mea este o ţară de mâna a doua. Iar asta nu mai poate fi îngăduit. Pentru aşa ceva nu mai este de ajuns să ne revoltăm pamfletar, să respirăm vocalele indignării la televizor ori să risipim cerneala stupefacţiei în gazete. Atunci când mizeria ta nu mai încape în hârdăul categoriilor generice şi nu se mai revarsă doar asupra tonomatelor, parlamentarilor, mogulilor, ci asupra ţării înseşi, atunci e vremea să fii trimis definitiv acolo unde îţi e locul.
Atunci când, nu are rost să ne mai ascundem după cuvinte, îţi îndemni cetăţenii să îşi părăsească ţara, tu trebuie să pleci, nu ei. E timpul!
Asta e tot ce am avut să îţi spun, domnule Băsescu. Aşa cum ţi-am promis, îţi sunt pe mai departe dator cu întreg dispreţul. Şi îţi promit că mă voi achita de această obligaţie. Dar vreau că de acum să te dispreţuiesc ca pe un ticălos oarecare şi nu ca pe preşedintele ţării mele. Du-te! Rândurile care urmează nu îţi mai sunt adresate, deşi te privesc.
Vreau să sper că prieteni şi neprieteni din blogosferă mi se vor alătura. Pentru că este o limită care nu trebuie trecută. Şi aşa, prea multă vreme, prea multe am îngăduit. Şi mai vreau să sper că, mai ales, politicieni, cu şi fără blog, vor prelua revolta mea şi îi vor da cuvenită îndreptare. Acelor politicieni le cer, neîntârziat, iniţierea procedurii de suspendare a lui Traian Băsescu. Dincolo de meschinăria calculului politic de conjunctură, dincolo de laşitatea cu care ne-au obişnuit, dincolo de indolenţa pe care le-am tolerat-o. Sau puteţi cu toţii tăcea, prudent, vascularizaţi de precauţia pe care o putem numi şi laşitate. Şi atunci am să-i cer scuze lui Traian Băsescu. Şi am să admit că trăiesc într-o ţară de mâna a doua.

Intersant! Cum comentati?!