În ultima perioadă un număr impresionant de militari români şi-au pierdut viaţa în urma unor accidente: 12 în urma prăbuşirii unui avion AN-2 pe aerodromul Tuzla; 2 în urma unui atac cu un dispozitiv improvizat asupra unui autovehiculului Humvee, în Afganistan; 1 în timpul executării unei misiuni de instruire în poligonul Cincu; 2 piloţi în urma prăbuşirii avionului Mig 21- LanceR.
Acestea sunt doar ultimele evenimente tragice, dintr-un lung şi parcă nesfîrşit şir de astfel de accidente. Din păcate niciunul din factorii de conducere , cu responsabilităţi în domeniul apărării anaţionale, nu a răspuns la două întrebări care frămîntă lumea specialiştilor militari, dar şi opinia publică: de ce mor miliatrii români pe timp de pace şi cine sunt vinovaţi de aceste nenorociri abătute asupra acestora?
Astăzi militarii români mor pe timp de pace din cauza fondurilor insuficiente care au fost alocate apărării naţionale în perioada 1990- 2010 şi a folosirii iresponsabile a acestora. Acesta este crudul adevăr, pe care militarii românii îl cunosc foarte bine, iar conducătorii vremelnic aflaţi la conducerea României îl ignoră.
În 1989 armata română, cu efective de 330.000 militari, era înzestrată cu tehnică de luptă, care corespundea cerinţelor doctrinei militare naţionale., fabricată de industria românească de apărare. România era între primele zece ţări din lume din punct de vedere al produceri şi exportului de armament. Trupele de uscat erau dotate cu transportoare blindate TAB 71,71M şi TABC-79, cu tancuri TR-85şiTR-580, cu MLI-84 şiMLVM , cu obuziere de 100 mm şi 152 mm- model1981,tunuri antitanc de 100mm, cu aruncătoare de proiectile reactive în cinci variante, cu tunul de 130mm- model 1982mm, cu armament uşor şi greu de infanterie modern. Marina militară avea în dotare vedete maritime şi fluviale, corvete,dragoare şi distrugătorul Mărăşeşti. Aviţia militară era înzestrată cu avioanele de luptă IAR-93 şi IAR-99, elicopterele IAR-316B şi IAR-330, avioane de şcoală şi antrenament, planoare de performanţă.Toate acestea erau realizate în România. Ar mai fi de menţionat că în dotarea aviaţiei române erau MIG-uri 21, 23 şi 29, toate fiind achiziţionate noi din URSS.
Gradul scăzut de operativitate al tehnicii din dotare era cauzat de economiile exagerate făcute la asigurarea pieselor de schimb şi a materialelor necesare unei exploatări tehnice optime.
În cei 20 de ani care au trecut de la evenimentele din 1989,cu largul concurs al tuturor celor care s-au perindat la guvernare, pentru care interesul naţional a fost sfînt ,industria de apărare a fost distrusă,
România a alocat în perioada 1990-2010, conform specialiştilor, peste 10 miliarde de dolari pentru înzestrare. Deşi au existat numeroase programe, anuale sau multianuale, deşi s-au stabilit obiective pe termen mediu şi scurt, deşi am avut începînd cu 1999 un Sistem integrat al achiziţiilor pentru apărare (SIMAPA), astăzi înzestarea armatei este sub orice critică şi constituie principala cauză a evenimentelor soldate cu zeci de morţi şi răniţi.
Actuala Armată Română, cu efective de 75.000 militari, s-a transformat într-un adevărat depozit de fier vechi, reprezentat de tehnica din anii 1960-1970, achiziţionată la preţuri incredibile.
Marina a fost înzestrată cu doua fregate britanice scoase din uz, operaţiune în care s-au investit iniţial 116 milioane lire sterline, urmînd ca pentru asigurarea mentenanţei acestora să fie alocate cel puţin încă 250 milioane lire sterline.
Din Germania am primit gratis 18 sisteme de apărare antiaeriană autopropulsate calibru 35 mm- Gepard, scoase din înzetratre, fiind considerate depăşite din punct de vedere fizic şi moral. Gratis a însemnat de fapt aproximativ 43 milioane euro cheltuiţi pentru modernizarea acestor sisteme numai cu firme agreate de partea germană. Tot gratis am primit şi 3 tractoare de evacuare-reparaţii pe şasiu de tanc Leopard 1, fabricate în 1968, despre care lipsesc alte detalii.
Din Olanda am primit, contra sumei de 23,5 milioane euro, din stocul de casat al armatei rachete AA Hawk, dar pentru ca sistemul de rachete să fie funcţional vor mai fi cheltuite aproximativ 500 milioane dolari.
Acestea sunt aşa numitele costuri ale integrării în NATO, cînd a fost necesară captarea bunăvoinţei conducătorilor principalelor ţări membre, care ne dau permanent lecţii de corectitudine şi moralitate.
Probabil cea mai scandaloasă afacere din domeniul înzestrarii armatei este cea privind modernizarea Mig-urilor 21. La 23 mai 1993 se stabilea ca firma israeliană Elbit Systems să modernizeze 110 avioane din acest tip, pîna în 1997, contra sumei de 350 milioane dolari. Programul de modernizare s-a incheiat abia în anul 2002, suma finală a afacerii ajungînd la 500 milioane dolari. La ora actuală mai sunt în uz 40 avioane, mentenanţa acestora asigurîndu - se prin canibalizarea celor care au fost scoase de la zbor. În anul 2013 expiră resursa de zbor şi a acestora.
Specialiştii militari şi presa au dezvăluit pe parcursul acestei perioade alte afaceri scandaloase de cheltuirea iresponsabilă a fondurilor destinate înzestrării armatei: Motorola, Star, Ghidul, Jderul, Larom, Azur şi Piranha fiind cele mai mediatizate.
În aceste condiţii s-a ajuns în situaţia umilitoare ca ministrul apărării naţionale să mulţumească ambasadorului SUA, pentru sprijinul acordat militarilor români “să utilizeze”, pe timpul îndeplinirii misiunilor din Afganistan, vehicule blindate rezistente la mine şi protejate împotriva ambuscadelor (MRAP). Aceată umilinţă vine după ce militarii au acţionat pe autovehicule de luptă Humvee, donate tot de partea americană, care s-au dovedit necorespunzătoare pe timpul misiunilor în Afganistan.
Oare ce simt conducătorii României cînd ştiu de această umilinţă, fără precedent în istoria armatei române? Oare realizează că tinerii militari români din Afganistan se roagă zilnic la Dumnezeu pentru a se întoarce teferi din misiunile de patrulare, la fel ca şi piloţii militari români obligaţi să execută misiunile fixate de NATO cu adevărate “sicrie zburătoare”? Care este responsabilitatea acestor conducători, ei chiar nu răspund în faţa nimănui?
În condiţiile în care “din punct de vedere al duratei de viaţă, peste 85% din echipamentele aflate în dotarea armatei au resursa depăşită” ar fi fost normal ca pentru remedierea acestei situaţii, alocaţiile bugetare să fie corespunzătoare . Acest lucru este perfect valabil oriunde, mai putin în România. Conform strategiei fiscale pentru perioada 2011- 2013, aprobată de Guvernul României, aflăm că fondurile alocate M.Ap.N. se vor reduce de la 6.595 milioane lei(1,29% din PIB) în anul 2010 la 4.840 milioane lei ( 0,73% din PIB) în anul 2013. In ceea ce priveste cheltuielile de investitii, se estimeaza că în 2010 acestea vor fi ,la nivelul MapN, de 663 de milioane lei (0,13% din PIB). Acestea ar putea scădea la 500 de milioane lei (0,09%) in 2011. Pentru anul 2012, este indicată valoarea de 672 de milioane lei (0,11%), iar in 2013 aceste cheltuieli sunt estimate să ajunga la 718 de milioane lei (0,11% din PIB).
În aceste condiţii militarii români, care într-o perioadă scurtă de timp şi-au însuşit cerinţele, regulile şi operaţiunile impuse de integrarea în structurile euroatlantice, impresionînd prin profesionalism de care au dat dovadă în îndeplinirea misiunilor în toate teatrele de operaţii în acare au acţionat, vor fi în continuare victime ale conducătorilor acestei ţări, care nu înţeleg că armata are nevoie de o înzestrare corespunzătoare.
Vinovaţi de actuala situaţie a Armatei Române sunt toţi preşedinţii ,toţi prim-miniştri, toţi miniştrii apărării şi toţi şefii Statului Major General din perioada 1990-2010. Toţi au iniţiat, aprobat sau continuat derularea contractelor păguboase derulate în această perioadă. Urmăriţi în timp derularea marilor scandaluri legate de înzestrarea armatei şi vă ve-ţi convinge de acest lucru. Împreună cu subordonaţi afectaţi profund de virusul ”vilei, contului în bancă şi al maşinii de lux” aceştia au acţionat, în cunoştinţă de cauză, împotriva intereselor instituţiei destinate să apere România. Nici un vinovat nu a răspuns de dezastrul provocat. Şi nici nu va răspunde.
Aceştia cu o peseverenţă demnă de o cauză mai bună au adus Armata Română aproape de colaps.Degeaba plîng reprezentanţii acestor instituţii, pe timpul ceremonialelor în faţa sicrielor înfăşurate în drapelul tricolor. Degeaba ordonă, pentru cinstirea memoriei celor morţi în astfel de evenimente, desfăşurarea unor ceremoniale militare şi religioase în toate unităţile militare. Degeaba ridică monumente dedicate celor care s-au jerfit.
Aşa nu se mai poate. Este momentul adevărului, ori actionăm pentru a avea o armată modernă şi demnă în rîndul ţărilor NATO, ori desfiinţăm armata română. Celor care sunt tentaţi de a doua variantă, atenţie guvernul Boc, le reamintesc ceea ce declara generalul Candiano Popescu , la 1899 “ Cine voieşte să se lepede de oaste, nu numai că se leapădă de Patrie, ci se face unealta scoborîrei şi îngenuncherii neamului!”
Dă-le Doamne conducătorilor României gîndul cel bun!
Col.(r) Remus Macovei
-