Pe parcursul celor patru episoade am prezentat carierele
a 71 de generali cu patru stele ( 9 din perioada Regatului României, 7 din
perioada comunistă şi 55 din perioada post revoluţionară). Am omis 7 generali deoarece carierele acestora erau
dificil de încadrat într-o singură
perioadă şi din cauză că am obţinut mai
greu diferite date despre aceştia. Iată principalele date din carierele
acestora:
1.Ion Gheorghe - De
profesie adjustor mecanic; membru PCR din 1 mai1945; îndeplineşte diverse funcţii politice.Încadrat în
armată în 1952.
Grade militare: locotenent colonel-
1952, colonel 1953, general maior-1955; general locotenent- 1964; general
colonel 1967; general de armată-2000 . A absolvit Academia Militară de pe lîngă
M.St.M. al Forţelor Armate ale URSS (1958-1960)
Funcţii
îndeplinite:funcţii de conducere în DSPA- 1952-1960; comandant al D.11Mc.(1960-1963); comandant al D.10 Mc.(4 februarie-17
iunie 1963); comandant al Armatei a II- a(1963-1965); şef al M.St.M.(1965-1974). Trecut în rezervă – 25 august 1977.Reactivat
în 4 ianuarie 1990 , a îndeplinit funcţia de comandant al Academiei Militre
pînă la 22 februarie 1990, cînd a fost
trecut în rezervă.Membru CC al PCR 1955-1960 şi 1966-1979
2.Sandu Gheorghe Gheorghe – Ofiţer de marină
promoţie 1942, îndeplineşte , în perioada mai 1942-august1944, diferite funcţii
pe torpilorul Năluca şi crucişătorul Dacia. Participă la Campania din vest la comanda
unui grup de dragaj magneto-acustic în cadrul operaţiei de deminare a Dunării
şi deschiderea navigaţiei pe fluviu, asigurând deplasarea forţelor fluviale
sovietice spre Budapesta-Viena,
În perioada 1945-1981 îndeplineşte
următoarele funcţii:comandant de navă,ofiţer în Statul Major al Marinei,şef al
Direcţiei Hidrografice Maritime,comandant al Flotilei de Dunăre, şef la Secţiei
de Marină din M.St.M., comandant al Institutului de Marină, şef Catedră în
Academia Militară, comandant al Marinei Militare şi şef al Departamentului Transporturi Navale din
Ministerul Transporturilor.La data de 21 februarie 1981, Gheorghe Sandu a fost
trecut în rezervă, cu gradul de viceamiral. A fost primul președinte al Ligii
Navale Române. Ulterior, prin Decretul nr.198 / 21 octombrie 1994, președintele
României, Ion Iliescu, l-a înaintat la gradul de amiral în retragere.
3.Marin Dagnea
– Copil de trupă în 1935(la vîrsta de 12 ani),luptă în cel de al doilea război
mondial ca voluntar în cadrul Diviziei de Cavalerie, iar în 1942 este luat
prizonier, avînd gradul de sergent TR. Se întoarce în ţară cu Divizia “Tudor Vladimirescu”.
Grade militare: locotenent – 1946,căpitan-1948,
maior 1949, locotenent colonel 1950, colonel- 1954, general maior -1957.
Funcţii îndeplinite: comandant pluton şi
companie, locţiitor politic în comandamentul unor divizii de vînători de munte,
comandant corp armată, locțiitor al comandantului Armatei a 3-a, comandant al Comandamentului Militar
Teritorial Cluj Napoca (1970-1973). În perioada 1974-1984 a fost preşedinte al
Comitetului Olimpic Român, în această perioadă fiind avansat general
locotenent.
În 1956 a avut
un rol important în reprimarea revoltelor studenţeşti din Timişoara.
După 1990
îndeplineşte funcţia de preşedinte al
Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.A fost avansat în gradul de
general colonel- 1994 şi general de armată – 2000.
4.Titus Gîrbea – Ofiţer promoţie 1915, participă la primul război
mondial, luptînd pentru apărarea Olteniei şi apoi a Moldovei.În perioada celui de-al doilea război
mondial, avînd gradul de colonel a îndeplinit funcțiile de atașat militar la
Berlin (1938-1940), atașat militar la Stockholm și Helsinki
(1940-1942), șef al Detașamentului de legătură Gârbea cu Grupul de Armate Sud (1942-1943), comandant
al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A
fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea).În martie 1944,
Titus Gârbea a fost numit în funcția de șef al Misiunii
Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al
Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), Trecut în rezervă în anul 1944, el a fost reactivat în
anul următor și numit în funcția de comandant al Corpului IV Artilerie (1945-1946),
cantonat în Oltenia de Nord, având misiunea specială de a asigura paza militară
a tezaurului Băncii Naționale,
ascuns vremelnic la Mînăstirea Tismana. Este trecut din nou în rezervă în anul
1946 și apoi în retragere în anul 1947.Va fi înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2
stele) în retragere în 1993, la
general de corp de armată în
1996) și de general de armată în1998.
5.Teodor Halic
– Ofiţer promoţie 1941, arma cavalerie. Participă la luptele de la Odessa,
fiind rănit şi decorat cu”Crucea de fier” . În luptele din Cehoslovacia, pe
Hron , este rănit pentru a doua oară şi decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu.”Este
trecut în rezervă în anii 1950 , dar va fi reactivat în 1968, activînd în
structuri de investiţii construcţii. Va fi trecut în rezervă în 1980 cu gradul
de colonel. În anul 1991 înfiinţează Asociaţia Ordinului “Mihai Viteazu”. Este
avansat în gradul de general de brigadăîn retragere- 1994, în gradul de general
maior - 1998, general locotenent - 2003 şi general de armată - 2009.
6.Valentin Arsenie - Ofiţer de infanterie promoţie
1949. Şi-a desfăşurat majoritatea carierei în cadrul Academiei
militare(1953-1961, 1962-1973, 1978-1987) unde a îndeplinit funcţiile de șef al Catedrei
de Tactică generală (1978–1980), al Catedrei de Tactică și Artă
operativă (1980–1984) și al Catedrei de Strategie (1984–1987).În anul 1987 a
fost trecut în rezervă cu gradul de general maior. A fost înaintat la gradele
de general de divizie în retragere -1998, de general de corp de armată
-2000 și apoi la
gradul de general de armată - 2004 . A fost coordonatorul tezelor de doctorat a 27 de generali şi ofiţeri .
7.Vasile Cândea-
Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală Bucureşti, va fi activat cu gradul
de locotenent major la o unitate de grăniceri din Constanţa(1959-1961), apoi va lucra la Spitalul Militar Central, ca medic de
chirurgie generală, şef secţie chirurgie cardio vasculară(1961-1990).Pînă în anul 1995 va îndeplini funcţia de director al
Centrului de Boli Cardiovasculare al Arrmatei,iar în perioada 1995-2002 este
director general al Institutului de Cardiologie „Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Grade militare-căpitan-1964, maior-
1969, locotenent colonel- 1975, colonel – 1978, general maior- 28.12.1989,
general de divizie -1995, general de corp de armată în retragere- 2000 şi
general de armată- 2004.
***
Faţă de lista iniţială care a circulat
pe internet şi care cuprindea un număr de 68 de generali cu patru stele, pe
timpul documentării am descoperit că numărul acestora este de 78.Nu am găsit
date care să dovedească că Vasilescu
Mircea Adrian şi Negoiţă Ion au fost avansaţi în acest
grad. Referitor la Isac Adrian din
SIE, despre care un ziarist afirma că este şi el general cu patru stele ,
ultimul grad obţinut şi care este nominalizat în Monitorul Oficial este cel de
general locotenent, dar este posibil să fi obţinut şi acest ultim grad de
general, deoarece este o practică la SIE, de a nu nominaliza întotdeuana numele
celor avansaţi.
În prezentarea acestor
cariere am utilizat date din Monitorul Oficial, diferite dicţionare ale personalităţilor
militare,memorii,presă şi date obţinute din discuţiile cu unele cadre care au
lucrat nemijlocit cu aceşti generali.Nu am avut cum să verific, în mod deosebit
aspectele controversate ale carierei acestora, redîndu-le aşa cum au fost ele
prinse în documentele de care am amintit anterior.Este posibil ca să apară
unele inadverteţe, dar rog pe toţi cei interesaţi să mi le comunice pentru a
putea face corecturile necesare.
Vă rog să priviţi cu mare atenţie fotografia următoare, realizată în 9 decembrie 2009, cu prilejul aniversării vîrstei de
95 ani de către generalul Ion Tutoveanu. Ar fi trebuit să fie o
fotografie omagială, a celor care au condus organul suprem de conducere
militară şi care mai erau în viaţă la data respectivă. Menţionez că lipseşte amiralul Gheorghe
Marin, care s-a sustras acestui moment festiv.
Rîndul de jos, de la
stînga la dreapta
-Ion Coman (29.11.1974-15.061976)- condamnat pentru rolul jucat în
decembrie 1989 la Timişoara la 25 ani închisoare şi degradare militară.
- Ion Tutoveanu (26.04.1954-15.06.1965)- şi- a datorat cariera
apartenenţei la Divizia Tudor Vladimirescu, absolvent al Academiei Militare
Superioare Statului Major General al URSS.
- Vasile Ionel (29.12.1989-02.05.1991)- şef al rezidenţei KGB din România
Rîndul de sus de la stînga la dreapta
-Constantin Degeratu (22.01.1997-07.03.2000)- implicare controversată în
evenimentele din decembrie 1989 la Cluj ,acuzat de împiedicarea aflării adevărului despre aceste
evenimente; implicat în scandalul “case pentru generali”, varianta
M.Ap.N. şi în scandalul „răpirea din Irak”; împlicat într-o firmă specializată
în comerţul de armament şi tehnică militară care nu era autorizată de
instituţiile româneşti în domeniu.
-Mihail Eugeniu Popescu(31.10.2000-25.10.2004)- condamnat la 4 ani cu
suspendare în afacerea “Tofan”.
-Dumitru Cioflină(03.05. 1991- 22.01.1997)-a avut o activitate
controversată în decembrie 1989; cercetat
în dosarul ”schimburi de terenuri M.Ap.N.- Gigi Becali”
-Mircea Chelaru(15.02-31.10.2000)- a fost supravegheat de DSM fiind
suspectat că acţiunile sale” prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi
modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară”; a acceptat să fie
administratorul unei firme controlate de controversatul om de afaceri Sever Mureşan.
-Eugen Bădălan-implicare
controversată în evenimentele din decembrie 1989 la Timişoara şi Arad; condamnat la 4 ani cu suspendare în afacerea”Tofan”;
cercetat în afacerea “Ristop”.
Reprezintă aceşti generali elita armatei
române? Cum de au ajuns aceşti generali elita armatei române? Dacă elita este
aşa, cum este restul armatei? Sunt doar
cîteva întrebări. Mie personal îmi este ruşine, pentru că nicăieri în lumea civilizată nu vom mai
întîlni o asemenea situaţie.
În continuare mă voi
referi la cîteva probleme specifice M.Ap.N., deoarece nu cunosc în amănunt ceea
ce s-a întîmplat la MAI, SRI, SPP,SIE sau STS.
Nu există nicio deosebire
între generalii cu patru stele din perioada comunistă şi cei din perioada
postrevoluţie.Cei cu origine sănătoasă, cu o obedienţă ieşită din comun faţă de
N . Ceauşescu, au reuşit ca în 40 ani
să transforme armata în principal a sursă de forţă de muncă ieftină, starea de operativitate a armatei, înainte de
1989 , fiind dezastruoasă: tehnica neoperativă, piloţii fără un minim de ore
de zbor, marinarii fără ieşiri în mare, cei de la trupele terestre fără
aplicaţii cu trupe şi fără trageri de luptă.
În perioada post revoluţionară generalii cu patru stele au
reuşit în doar 20 de ani să distrugă armata română. Militarii români, specialişti recunoscuţi pentru profesionalismul
lor, desfăşoară acţiuni în Afganistan cu tehnică împrumutată de la americani; tehnica de luptă învechită este neoperativă din cauza
lipsei pieselor de schimb; avioanele MIG-21 sunt adevărate sicrie zburătoare; s-a achiziţionat numai tehnică second hand, armata
română devenind un adevărat cimitir de fiare vechi- fregate, tancuri Gepard, rachete Hawk,etc. În
această perioadă sumele cheltuite pentru înzestrare- modernizare, aproximativ 10 miliarde dolari, au
fost irosite, sub directa conducere a generalilor cu patru stele în afaceri
care mai de care mai păguboase pentru armata română: Motorola,Star, Mig -21 Lancer,Ghidul,Jderul,Larom,
Bizonul,Ghepard, Piranhia, Azur,UTI, Fregatele,etc.
Tocmai pentru că au
acceptat această stare de fapt domnii generali au primit stele după stele de la
toţi preşedinţii României. Doar
patru generali au primit toate cele patru stele de la un singur preşedinte- Ion
Iliescu. Ei sunt Dumitru Venicius
Iliescu,Ion Teodor Popescu , Emil Cico Dumitrescu şi Ioan George Dănescu.
Preşedinţii României- Ion
Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsecu- au reuşit să decredibilizeze
gradul de general, prin avansările făcute fără discernământ, atît a celor
cîteva zeci de generali cu patru stele, dar şi a altor cîteva sute de generali
cu una, două sau trei stele. Avem generali făcuţi din fruntaşi, subofiţeri sau
maiştri militari, generali din fotbal, handbal sau tenis, cardiologi,
oftalmologi, jurişti,jurnalişti, purtători de cuvînt, economişti, etc. Dar din
păcate nu mai avem armată.
Foarte mulţi generali au
fost afectaţi de sindromul “vilei, contului în bancă şi al maşinilor de lux,
unii chiar şi al amantelor de lux”. Spre deliciul presei de scandal un număr
impresionant de generali au fost cercetaţi,arestaţi, iar unii din ei chiar condamnaţi, pentru grave
fapte de corupţie. S -a vehiculat idea că militarii care sunt foarte buni
profesionişti , sunt proşti administratori ai fondurilor alocate apărării, ceea
ce este complet fals. Militarii au acceptat falsificarea licitaţiilor,
acordarea contractelor firmelor agreate de cei de la putere, achiziţionarea materialelor
necorespunzătoare, la preţuri exagerate, în cunoştinţă de cauză. Totul s-a
petrecut pe fondul manifestării unor tare comportamentale, pe care cei aflaţi
la putere, deşi le cunoşteau,nu le luau în considerare, la numirea în funcţiile de conducere ale
armatei a generalilor şi ofiţerilor superiori contînd numai devotamentul şi
obedienţa faţă de partidul aflat la guvernare. Ar mai fi de semnalat că
majoritatea acestor generali şi ofiţeri superiori au beneficiat de impunitate
în faţa legii, aceasta fiindu-le asigurată de cei ale căror interese le
reprezentau.
Din păcate mulţi dintre
noi, acum în rezervă sau retragere, am fost martori tăcuţi la acest fenomen.
Nici parlamentarii din
comisiile de apărare nu au ştiut nimic, fiind
şi ei părtaşi la această stare de fapt.
Ce este de făcut? Greu de spus.Pentru a se stopa această stare de fapt ar fi necesar
să se asigure transparenţa avansării la gradul de general. Toate propunerile
pentru avansare să fie făcute publice,
în presa de specialitate a M.Ap.N., MAI, SRI, SIE, SPP şi STS, însoţite
obligatoriu de biografia celor în cauză, care să cuprindă evoluţia integrală
a gradelor şi funcţiilor, precum şi motivaţia avansării.
S-ar mai impune numirea
unei comisii, care să verifice respectarea tuturor dispoziţiilor în vigoare la
vremea acordării gradului de general, şi cei care nu le-au respectat să revină
la gradele pe care legal ar fi trebuit să le primească. Deasemenea s-ar
impune ca tuturor celor condamnaţi sau care au obţinut gradul de
general cu încălcarea prevederilor legale, pînă la finalizarea analizării
situaţiei lor să le fie interzis să poarte uniforma de general şi să participle
la diferite ceremonial militare. M-am
săturat să-i văd pe fruntaşul Onţanu sau
căpitanul Oprea mîndrindu-se cu uniforma de general!
În încheiere trebuie să
prezint faptul că în armată au existat şi există încă generali demni de tot
respectul, dar care din păcate au fost şi sunt ţinuţi în funcţii periferice, de factorul
politic, onoarea şi demnitatea acestora fiind considerate adevărate
pericole pentru cei aflaţi vremelnic la
conducerea României.
Col.(r) Remus Macovei
