Ţarcul de la Alba Iulia

      Anul acesta am participat la festivităţile organizate la Alba Iulia pentru aniversarea  a 95 de ani de la Marea Unire. Cu această ocazie am constatat cu amărăciune cât de departe ne aflăm  de entuziasmul înaintaşilor care la 1 decembrie 1918 au realizat cea mai importantă pagină din istoria poporului nostru. Pentru a înţelege dezamăgirea mea voi prezenta în antiteză desfăşurarea celor două evenimente.

1 decembrie 1918

    100.000 de români din Banat, Crişana, Maramureş şi Transilvania, împreună cu reprezentanţi ai locuitorilor din Basarabia, Bucovina şi din „ţară” s-au întrunit în cetatea istorică a neamului românesc la 1 decembrie 1918 pentru a pune “temeliile unui viitor mai bun şi mai fericit pentru întreg neamul românesc”.

În frunte cu preotul, învăţătorul şi primarul, zeci de mii de români  îmbrăcaţi în straie de sărbătoare, cu steaguri tricolore în frunte, cu tabele indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor, s-au adunat pe “Câmpul lui Horea”.

Gărzile naţionale române au acţionat pentru  a asigurara siguranţa transporturilor pe calea ferată, ordinea în gări, paza podurilor, întreaga circulaţie spre Alba Iulia şi desfăşurarea în ordine a marii adunări populare.Pentru a preveni un atac din afară, clădirea Adunării Naţionale  a fost înconjurată de trei cordoane de avanposturi.

Cei 1228 de delegaţi, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate românești, au fost desemnaţi în adunări deschise, fiind aleşi ţărani, învăţători, preoţi, avocaţi, studenţi, ofiţeri , soldaţi, muncitori şi meseriaşi, care se afirmaseră în lupta pentru unire. Spre exemplificare, din comitatul Satu Mare au participat 81 de delegaţi, din care 32 au fost ţărani, 18  preoţi, 27 intelectuali, 2 meseriaşi şi 2 comercianţi.

La ora 12.00 , vestea votării  Rezoluției  Unirii  Transilvaniei cu România  a declanşat un entuziasm de nedescris.

“Se zvonea, din gură în gură, ca vin aleşii poporului cu hotărârea cea mare, asteptată de când îi lumea. De undeva mai de departe s-o auzit un cântec care s-o întins ca flăcările bătute de vânt, peste toată adunarea. Era cântecul “Desteapta-te, române”, care ne era cunoscut nouă la toţi.
Deodată, de cătră sală o pornit un vuiet care curjea ca un potop de ape spre noi. Am înţăles că s-o hotărât unirea, naduhul din moşi-strămoşi a românilor de peste tot. Nu se poate imajina şi nici povesti bucuria. Mulţi plânjeau, multi să îmbrăţişau chiar dacă nu se cunoşteau, nu puţini păreau înlemniţi în tacere.” Este mărturia  doamnei Rafila Bălută ,  care deşi avea doar 18 ani a facut parte din cei care au reprezentat satul Ghirbom .

 La rândul lui Lucian Blaga  aflat printre zecile de mii de participanţi remarca:”În ziua  aceea am cunoscut ce înseamnă entuziasmul naţional, sincer, spontan, irezistibil,organic, masiv.”

Cei care au avut o implicare deosebită în realizarea actului de la Alba Iulia spre eternă neuitare, au busturi  amplasate în faţa Muzeului Unirii – Vasile Goldiş, Iuliu Maniu, Gheorghe Pop de Băseşti, , Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandu Vaida Voievod, Ştefan  Cicio Pop, Ion Flueraş, Iosif Jumanca, Emil Haţieganu, Vasile Lucaciu.

1 decembrie 2013

    Momentul considerat a fi  cel mai important al manifestărilor de la Alba Iulia a fost  depunerea de coroane la statuia lui Mihai Viteazu. La această activitate  au participat aproximativ 2000 de persoane.

În jurul monumentului jandarmii au realizat un spaţiu protejat prin garduri metalice în care să  se dispună reprezentanţii autorităţilor centrale şi locale , ai partidelor politice şi ai diferitelor organizaţii neguvernamentale .În continuare îmi voi permite să denumesc acest spaţiu”ţarc”.

Dintre politicieni au fost prezenţi Titus Corlăţean, Mihnea Costoiu, Vasile Blaga, Dan Diaconescu, Eugen Tomac,Victor Ciorbea, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Atanasiu şi  Miron Cozma,  însoţiţi de delegaţii mai mult sau mai puţin numeroase. De parcă nu erau suficiente gardurile metalice, politicienii  erau protejaţi şi de un numeros dispozitiv realizat  de jandarmi şi reprezentanţi ai diverselor servicii secrete.

Politicienii de la putere s-au aşezat în partea dreaptă a monumentului, iar cei ai opoziţiei actuale în partea stângă. Toţi purtau la gât fulare tricolore. Unii dintre ei, printre care şi un fost ministru al apărării naţionale, au venit  îmbrăcaţi în blugi, că tot era sărbătoarea naţională a României.

Până la începerea ceremonialului  dintre participanţii situaţi dincolo de gardurile metalice s-au remarcat următoarele grupuri:

-         Peste 300 de tineri entuziaşti din Basarabia, purtând steaguri tricolore şi diferite pancarte  cu următoarele mesaje: “Vrem Unire”, ”Basarabia e România”, ”Basarabia , pământ românesc”. Aceştia scandau  pentru unirea Basarabiei cu România.

-         Un grup de susţinători ai monarhiei  purtând însemnele regale şi portretele familiei regale scandau: “Monarhia salvează România”şi “Trăiască regele”.

-         Peste 300 de persoane contestatare ale proiectului Roşia Montană au afişat un banner pe care scria “Mineritul cu cianuri  înseamnă moarte”, au purtat steaguri tricolore şi steaguri cu mesajul”Salvaţi Roşia Montană”. Reprezentanţii acestui grup  scandau:”DNA, DNA, rezolvaţi corupţia”.

 La intonarea imnului naţional ”Deşteaptă-te, române” fanfara militară  a fost  acompaniată doar  de militarii din garda de onoare.

Pe timpul depunerii coroanelor de către reprezentanţii Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului şi ai tuturor partidelor politice  grupul contestatarilor proiectului Roşia Montană au huiduit permanent şi au scandat:”Trădarea de ţară, în aur se măsoară”, ”Uniţi salvăm Roşia Montană’, ”Trădătorii”, ”Hoţii”.

Am mai remarcat  două delegaţii ale unor elevi, din Medgidia şi Rovinari, care în frunte cu nişte inimoşi profesori au participat la acest ceremonial.

Semnificativ, în premieră , la acest ceremonial toate asociaţiile militarilor în rezervă şi în retragere, Asociaţia Naţională  a Cadrelor în Rezervă şi în Retragere, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate şi Asociaţia Naţională Cultul Eroilor”Regina Maria”  au depus  coroane  împreună.

Concluzii

    În 1918 românii au venit la Alba Iulia  să facă istorie şi au făcut-o. În 2013 mare parte din cei prezenţi au venit doar pentru  fasolea cu cârnaţi,  pentru ţuica sau vinul fiert, oferit de autorităţi.

 Ceremonialul depunerii coroanelor de flori  a scos în evidenţă  ruptura enormă existentă  între clasa politică românească  şi oamenii obişnuiţi ai acestei ţări. Dacă în 1918 cei 1228 de delegaţi erau cei mai reprezentativi membri ai comunităţii româneşti, politicienii protejaţi de “ţarcul” de la Alba Iulia în 2013, nu mai reprezintă de mult interesele  nimănui, nici măcar ale celor care le-au dat votul. Ei nu mai sunt ţărani, muncitori sau intelectuali, ei sunt politicieni. Politica , în perioada postdecembristă, a devenit cea mai importantă  şi profitabilă profesie. Cu cât le este mai greu românilor, cu atât  le este mai bine politicienilor. Vezi conturile în bănci, vilele, maşinile de lux şi  mai nou suprafeţele de pământ achiziţionate.  Politicienii români cu fularul tricolor la gât,din” ţarcul “de la Alba Iulia, ca şi cei care în alte locuri protejate din ţară unde au participat la ceremonialele prilejuite de ziua naţională,  au ca principale caracteristici comportamentale   aroganţa şi cinismul faţă de români şi obedienţa faţă de străini.Prioritatea lor numărul unu a fost , este  şi va fi câştigarea încrederii şi sprijinului  străinilor, chiar dacă preţul este afectarea  interesele României. Cazurile Roşia Montană şi Pungeşti sunt elocvente în acest sens.

Dacă în 1918 gărzile naţionale apărau participanţii împotriva unor eventuale  atacuri ale maghiarilor, după 95 de ani conducătorii politici din “ţarcul” de la Alba Iulia, erau protejaţi de gardurile metalice şi cordoanele de jandarmi,  împotriva nemulţumirii  propriilor  concetăţeni.

Ar mai fi de reţinut un fapt semnificativ privind periculozitatea politicienilor români actuali. Tânăra Sabina, “fetiţa cu bentiţa tricoloră”, un simbol al românilor din Harghita şi Covasna,  care  prin gestul său excepţional, a sensibilizat întreaga Românie,atrăgându-şi simpatia a milioane de români,  în loc să depună singură o coroană de flori şi să primească aplauzele asistenţei , a fost flancată de Titus Corlăţean şi Mihnea Costoiu, doi politicieni  avizi de imagine pozitivă. Mare ruşine , domnilor miniştri! Voi şi colegii din “ţarcul “de la Alba Iulia aţi permis iredentiştilor maghiari să  îşi  bată joc de români! Nu aveaţi dreptul să întinaţi un simbol!

Nu ştiu dacă politicienii din “ţarcul” de la Alba Iulia au înţeles ceva după desfăşurarea acestui ceremonial. Nu am văzut pe nici unul dintre ei marcat de acest eveniment. Au plecat zâmbitori ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.  Personal sunt convins că nici unul dintre  cei din” ţarcul “de la Alba Iulia, la terminarea carierei politice  nu va avea un bust, care să amintească românilor marile lor fapte. Titus Corlăţean, Mihnea Costoiu, Vasile Blaga, Dan Diaconescu, Eugen Tomac,Victor Ciorbea, Mihai Răzvan Ungureanu, Teodor Atanasiu şi Miron Cozma sunt simpli epigoni ai corifeilor Marii Uniri,. Ei  vor rămâne în istoria României ca cei care au contribuit la  distrugerea a  ceea ce generaţii întregi de români, prin mari sacrificii, au realizat.

Documentul intitulat “Convocarea Adunării Naţionale de la Alba Iulia” începea cu cuvintele:”Istoria ne cheamă la fapte”. Cei din” ţarcul” de la Alba Iulia au uitat acest îndemn al înaintaşilor şi pentru aceasta  de 1 decembrie , la Alba Iulia, au fost huiduiţi şi vor fi huiduiţi  în continuare  de un număr din ce în ce mai mare de  români.

Ei sunt responsabili de faptul că la Alba Iulia , la 95 de ani de la Marea Unire, văzduhul dimineţii  a fost zguduit de huiduieli şi nu de  de vocile a mii de români care să intoneze  cu mândrie “Deşteaptă-te, române”, ca în 1918.

În  dimineaţa zilei de 1 decembrie 1918  zeci de mii de români au străbătut  încrezători  drumul spre cetatea istorică a neamului românesc. După amiază au coborât mulţumiţi de ceea ce înfăptuiseră, grăbiţi să ajungă acasă şi să comunice celorlaţi românii ce se realizase  în acea zi  istorică la Alba Iulia.

În dimineaţa zilei de 1 decembrie 2013, împreună cu prietenii mei am urcat  şi noi plini de  entuziasm drumul  spre cetate. După câteva ore am coborât pe acelaşi drum dezamăgiţi şi îngrijoraţi  de răul  imens pe care cei din “ţarcul “de la Alba Iulia îl reprezintă pentru România.

Col.(r.) Remus Macovei