Începînd cu
1938 în România şi-au produs efectul trei dictaturi, toate avînd un punct comun,
aservirea justiţiei de către atotputernicii conducători. În această perioadă au
avut loc o serie de evenimente ruşinoase
pentru orice naţiune care se doreşte civilizată. Voi enumera doar cîteva mai
semnificative.
-
În noaptea de 29/30 noiembrie,
din ordinul lui Carol al II-lea,
conducătorii legionari sunt asasinaţi prin sugrumare pe timpul
transportului de la închisoarea Rîmnicu Sărat la Jilava. Cu sprijinul
reprezentanţilor justiţiei asasinatul politic se transformă în împuşcarea celor 14 deţinuţi, urmare a
încercării de a fugi de sub escortă.
-
În septembrie 1939, după asasinarea
primului ministru Armand Călinescu, de către legionari, din ordinul lui Carol
al II–lea, generalii Gheorghe Argeşeanu
şi Gabriel Marinescu coordonează comiterea unor crime care nu au nimic comun cu ordinea de drept (executarea
publică a asasinilor şi lăsarea
cadavrelor acestora în stradă; în fiecare judeţ sunt executaţi 3 legionari fără nici o
judecată;
executarea unui număr important de legionari aflaţi în lagăre, spitale, şcoli).
-
După venirea legionarilor la putere,
toţi cei vinovaţi de aceste crime (demnitari, generali, ofiţeri şi subofiţeri din
M.Ap.N. şi M.I. ), sunt arestaţi şi
încarceraţi la Jilava, iar în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 sunt asasinaţi de un comado
legionar. Nimeni nu va fi anchetat, nimeni nu va fi arestat.
-
Ca urmare a eşuării rebeliunii legionare, aproximativ 8.000 dintre aceştia
sunt arestaţi, judecaţi şi condamnaţi la ani grei de închisoare. Cercetarea
celor care au fost implicaţi în
asasinatele de la Jilava, s-a desfăşurat în perioada martie – iulie
1941. Pe 22 iulie 1941 s-au pronunţat
sentinţele: 20 condamnări
la moarte, 6 condamnări la muncă silnică pe viaţă, 6 condamnări la 10 ani
închisoare, iar 6 achitaţi.
-
La
7 septembrie 1941,
generalul Nicolae Rădescu, aflat în rezervă, trimite o scrisoare de protest
ambasadorului Germaniei la Bucureşti, Manfred von Killinger, ca urmare a unui
discurs ţinut de acesta la Sala „Aro” în faţa coloniei germane din Capitală şi
în care condamna românii care erau împotriva participării României la acţiunile
militare împotriva URSS, dincolo de Nistru. Ca urmarea a acestei scrisori,
generalul Nicolae Rădescu a fost arestat
şi internat în lagărul de internaţi
politici de la Tîrgu Jiu, din ordinal mareşalului Ion Antonescu. Va rămîne
aici în perioada 22 octombrie 1941- 22 septembrie 1942.
-
Procurori care au dispus arestarea tuturor
persoanelor care au acţionat împotriva conducătorului statului, Ion Antonescu, vor fi implicaţi în
judecarea acestuia şi a principalilor săi colaboratori şi condamnarea lor la
moarte în 1946.
-
După
23 august 1944 se vor desfăşura o serie de procese care se vor finaliza cu
distrugerea elitei politice, intelectuale şi militare româneşti. În perioada
1944-1964, în urma unor înscenări judiciare, personalităţi importante au fost
condamnate la ani grei de închisoare, multe dintre ele murind în sinistrele
penitenciare de la Jilava, Aiud, Gherla, Sighet, Rîmnicu Sărat, Piteşti sau în
coloniile de la Canal. Aportul procurorilor la distrugerea elitelor româneşti a
fost esenţial.
-
Implicarea
procurorilor în reuşita colectivizării agriculturii, 1949-1962, este evidentă,
abuzurile comise în această perioadă relativ recentă, fiind încă vii în memoria
victimelor, de regulă oamenii gospodari de la sate care au refuzat să intre în
cocoperativele de producţie.
-
Procurorii
comunişti au jucat un rol important în înăbuşirii revoltei muncitoreşti de la
Braşov în noiembrie 1987.
-
În
perioada 16 - 22 decembrie 1989,
procurorii comunişti sunt cei care anchetează, în mod deosebit la Timişoara şi
Bucureşti, pe cei care au îndrăznit să se ridice împotriva lui Ceauşescu.
-
După
22 decembrie 1989 aceiaşi procurori, se implică în asasinatul politic din 25
decembrie 1989 şi în arestarea, anchetarea şi condamnarea foştilor conducători
comunişti. Deşi aceste procese sunt jenante, prin organizare, desfăşurare şi
sentinţele pronunţate, toţi procurorii implicaţi sunt promovaţi şi avansaţi.
-
Urmează
procesele legate de aflarea adevărului despre revoluţie şi mineriade, în care
procurorii au făcut tot ceea ce era posibil pentru tergiversarea acestora,
astfel că nici astăzi, la peste 20 ani de la aceste evenimente, adevăraţii
vinovaţi nu sunt încă sancţionaţi pentru crimele comise în această perioadă.
Procurorii
români care şi-au desfăşurat activitatea
în perioada 1938-1989 au scuza că în condiţii de dictatură nu puteau acţiona
altfel. În perioada tulbure de după decembrie 1989 au scuza vidului legislativ
şi a implicării politicului, mai mult sau mai puţin făţişă, în actul de
justiţie.
La
integrarea în NATO şi în UE, România s-a angajat fără echivoc că va
respecta toate normele specifice acestor organisme. Printre ele se numără şi
asigurarea independenţei justiţiei. Din păcate, în perioada
imediata suspendării preşedintelui României şi în mod deosebit după
desfăşurarea referendumului din 29 iulie 2012, am constatat că în Romînia,
independenţa justiţiei este un deziderat greu de realizat.
Curtea Constituţională formată din
reprezentanţi numiţi pe criterii politice, unii dintre ei ajunşi în funcţie pe
căi care numai democratice nu pot fi
numite, vezi cazul Minea, nu a putut lua
o decizie în problema referendumului.
Procurorii
Parchetului General s-au autosesizat şi
au ridicat listele electorale de la Autoritatea Electorală Permanentă. În mod normal primii care ar fi trebuit
cercetaţi erau membrii Autorităţii
Electorale Permanente, care de ani de zile nu au actualizat listele electorale, fapta lor încadrîndu-se la
neglijenţă în serviciu sau abuz în serviciu, dacă s-ar fi dovedit că au făcut
acest lucru cu bună ştiinţă, din ordin politic.
Inactivitatea membrilor acestui organism a adus grave prejudicii
stabilităţii României şi imagini acesteia în lume.
Procurorii,
din considerente care ne scapă, au decis altfel şi au declanşat o acţiune
fulger pentru depistarea eventualelor fraude electorale la referendumul din 29
iulie 2012, uitînd faptul că la
alegerile prezidenţiale din 2004 şi 2009, cînd reclamaţiile şi suspiciunile de
fraude au fost mult mai multe şi mai veridice, nu au avut nici cea mai mică reacţie. Procurorii de la 181 parchete din
15 judeţe şi DNA, care după părerea majorităţii specialiştilor nu au competenţe
în acest domeniu, s-au implicat în această acţiune de o amploare fără
precedent.
Ceea ce au uitat procurorii participanţi, sau
o mare parte dintre ei, este jurămîntul pe care l-au depus la începerea carierei : ”Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să
apăr drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei, să-mi îndeplinesc
atribuţiile cu onoare, conştiinţă şi fără părtinire. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!”
Pe parcursul
ultimilor zile, parcă în dispreţul total al acestui jurămînt, mii de cetăţeni,
în special din zonele rurale, majoritatea dintre ei în vîrstă şi cu grave
afecţiuni medicale, sunt anchetaţi de-a valma, cu încăcarea flagrantă a
prevederilor legale. Pentru simplul motiv că au participat la vot, cetăţenii
sunt obligaţi pe marginea şanţului, în curţile locuinţelor personale să dea
detalii despre votare, uneori să declare
inclusiv cum au votat. Unii sunt luaţi cu dubele jandarmilior şi duşi să
depună mărturie în alte localităţi, alţi primesc citaţii , unele completate la
faţa locului, să se prezinte pentru audieri în alte localităţi, pe cheltuiala
lor. Uneori sunt întrerupte slujbele religioase, pentru ca audierea martorilor
să se poată desfăşura în timpul avut la dispoziţie de procurori. Toţi cetăţenii
sunt obligaţi să jure cu mîna pe Biblie, că vor spune adevărul, uitînd domnii
procurori că România este un stat laic şi acest lucru este inadmisibil. Undeva
în Olt, procurorii au fost siliţi de
cetăţeni să părăsescă localitatea, cetăţenii implicaţi find ameninţaţi de o persoană din conducerea CSM,
cu perioade importante de puşcărie.
Nicăieri
în Europa nu s-a mai desfăşurat o acţiune atît de abuzivă şi reprezentanţii
Parchetului General şi ai DNA vor avea mari probleme să o justifice. Sunt de
acord ca sancţionarea tuturor
persoanelor implicate în fraudarea oricăror alegeri să se facă cu maximă
severitate, dar acest lucru trebuie să se facă strict cu respectarea
prevederilor legale. Iar procurorii să
acţioneze cu onoare şi nu la comenzi politice.
Toate aceste
întîmplări, cu procurori care încalcă fără nici o reţinere prevederile legale,
dar şi jurămîntul depus, mă duc cu
gîndul la un trecut nu prea îndepărtat, evocat
la începutul acestui material, cînd procurorii executau întocmai
ordinele primite de la conducătorii politici, fără a răspunde pentru efectele
acţiunilor lor. Astăzi, noi românii, deveniţi între timp cetăţeni europeni,
trăind într-o ţară care se vrea democratică, avem tot dreptul să protestăm şi
să cerem încetarea unor astfel de practici care au produs multe suferinţăe românilor. Iar cei care nu
respectă normele statului de drept vor trebui să răspundă în faţa justiţiei, care într-o
perioadă sperăm cît mai scurtă, va deveni independentă şi va apăra interesele
tuturor românilor.
Şi ar mai fi necesar un lucru.
Politicienii noştri să înţeleagă cît de
păgubos este sistemul semnalat, încă din 1894, de Barbu Ştefănescu
Delavrancea, pe timpul unui dicurs parlamentar: "Sa nu veniti cu sistemul urmator
: dar d-voastra n-ati facut in cutare ocaziune cutare greseala si in
cutare rand cutare pacat? Cu modul acesta consacrati urmatorul sistem:
greşalele mele iţi dă d-tale dreptul să comiţi păcate. Păcatele d-tale imi dă
mie dreptul de a comite nelegiuiri şi nelegiuirile mele îţi dă dreptul d-tale
de a comite crime. Acest ruginit mod de a cugeta si de a simţi,este contrariu legilor, civilizaţiunei
şi umanităţii." Şi să-i pună capăt!
Preşedinte SCMD Filiala Constanţa
Col.(r) Remus Macovei
