Asupra militarilor români, periodic, se abat furtuni, provocate de însăşi clasa politică care, pentru a avea acces la putere sau pentru a-şi menţine poziţiile conducătoare, nu a ezitat să planifice şi să execute acţiuni cu un efect devastator asupra imaginii celor meniţi să apere valorile supreme ale României.
În Decembrie 1989, un grup de complotişti, aflaţi în slujba unor puteri străine, pentru a putea avea acces la putere, au transformat, printr-un complex proces de dezinformare, militarii Ministerului de Interne “în terorişti”. Militarii Ministerului Apărării Naionale, sprijiniţi de întreaga populaţie, au desfăşurat acţiuni de descoperire şi anihilare a teroriştilor, ocazie cu care o parte din militarii Ministerului de Interne au fost ucişi, iar ceilalţi au fost supuşi oprobiului public, suferind umilinţe greu de imaginat. În timp, s-a dovedit că toate acuzaţiile au fost nefondate, dar umilinţa a rămas adînc întipărită în sufletul acestor oameni nevinovaţi. Dureros este însă faptul că cei care au instrumentat această diversiune, au rămas la putere, pretinzîndu-se astăzi apărători ai valorilor democratice.
În anul 2010, pe fondul scăderii dramatice în sondaje a principalului partid aflat la guvernare, asupra rezerviştilor miltari din toate structurile de apărare s-a dezlănţuit o campanie de denigrare, aceştia transformîndu-se peste noapte din cetăţeni oneşti în “pensionari nesimţiţi”. Iniţial, s-au recalculat arbitrar, contrar prevederilor legale, toate pensiile, scopul fiind reducerea acestora cu procente cuprinse între 16-69%. Urmare a protestelor vehemente ale rezerviştilor, s-a trecut, conform unui plan mult mai perfid, la revizuirea pensiilor militare.
În condiţiile în care nici un rezervist nu a solicitat creşterea pensiei, în urma procesului de revizuire, cuantumul a aproximativ 90,2% din pensii, conform datelor oficiale, a crescut. Prin această acţiune diversionistă, actualii guvernanţi au reuşit :
- culpabilizarea rezerviştilor militari din toate structurile de apărare care vor beneficia de mărirea pensiilor, în timp ce salariaţilor şi celorlalte categorii de pensionari le-au fost reduse drastic veniturile;
- spargerea unităţii de acţiune a rezerviştilor militari;
- abaterea atenţiei populaţiei de la gravele probleme ale societăşii româneşti.
În 1989, ca şi în 2010-2011, cei interesaţi au folosit în mod remarcabil principiul “Divide et impera!”, reuşita planurilor acestora nefiind posibilă fără sprijinul cozilor de topor din rîndurile militarilor. Menţionez că, în conformitate cu DEX, coada de topor “este persoana care se pune în slujba duşmanului”.
În 1989, coada de topor a fost gen. Nicolae Militaru, agent dovedit al GRU, ajutat de un grup de complotişti, mare parte aparţinînd aceleiaşi filiere sovietice. Aceştia au fost recompensaţi cu reactivarea şi numirea în funcţiile de comandă ale armatei, iar militarii care au tras la revoluţie, purtând greaua povară a morţilor şi răniţilor din Decembrie 1989, s-au trezit peste noapte avansaţi, într-o perioadă scurtă de timp, inclusiv la gradul de general.
În 2010, rolul cozii de topor îi revine lui Gabriel Oprea. Acesta, din ordinul conduceri politice a ţării, a trecut la distrugerea sistemului de pensii militare, care reprezenta o simbioză între moştenirea de la A.I.Cuza şi principiile existente, astăzi, în majoritatea statelor membre NATO. Este ajutat, în această acţiune, de o gaşcă formată din fruntaşi, subofiţeri şi maiştri militari avansaţi peste noapte în generali cu una sau mai multe stele.
Analizînd cu atenţie cariera militară a cozii de topor ne lămurim pe deplin de ce a primit această misiune. Deşi toate biografiile evită datele semnificative, am reuşit să reconstitui cît mai fidel posibil această carieră ruşinoasă, de care Gabriel Oprea este foarte mîndru.
Pe scurt ea se întinde pe parcursul a 17 ani: 1980-1983- Şcoala Militară;1983-1990- ofiţer de intendenţă; 1990-1993- consilier juridic; 2000-2004- colonel şi general, probabil de justiţie. De reţinut că, la doar 40 de ani şi după o carieră de 10 ani de ofiţer activ, acest neica nimeni al armatei, obţine prima stea de general. Nicicând în istoria armatei române, cu excepţia perioadei de început a comunismului, nu s-a mai întîmplat aşa ceva. Pînă în 2009, mai obţine trei stele de general. Vinovaţi de ascensiunea cozii de topor - preşedinţii Ion Iliescu şi Traian Băsescu. Motivele sunt stupefiante. Prima stea a fost obţinută cu încălcarea grosolană a legilor, după principiul “daca te baţi, sunt şi excepţii!”. A doua stea a fost primită pentru că ar fi fost un foarte bun prefect, cel puţin aşa susţine el. A treia stea i-a fost acordată pentru că a făcut parte din comisia de control a SRI şi din cea de apărare şi siguranţă naţională. A patra stea, culmea ridicolului, i-a fost acordată pentru că şi-a dat demisia din funcţia de ministru la interne, stîrnind hohote de rîs în întrega comunitate militară NATO, unde aşa ceva nu s-ar fi putut întîmpla. Şi coada de topor mai are tupeul să vorbescă de respectarea tradiţiilor şi a valorilor militare româneşti!
Coada de topor se mîndreşte deasemenea cu cele mai înalte distincţiile ale României primite în anii 2000 şi 2001. Cei care i le-au acordat, Emil Constantinescu şi Ion Iliescu, au o mare problemă de credibilitate dacă ar trebui să justifice aceste decizii. În mod normal Ordinul Naţional “Steaua României” se acordă ”pentru a recompensa serviciile excepţionale civile şi militare, aduse statului şi poporului roman”, iar Ordinul Naţional “Serviciul Credincios” se acordă pentru “a recompensa serviciile deosebite, civile şi militare, aduse pe timp de pace sau pe timp de război”. Avînd în vedere faptul că tînărul general de justiţie venea după o perioadă de aproximativ 7 ani în care şi-a desfăşurat activitatea în mediu privat, meritele militare sunt probabil excluse.
După cei 17 ani de carieră militară, probabil în decembrie 2004, odată cu alegerea sa ca deputat, coada de topor a ieşit la pensie, în condiţiile Legii 164/2001 şi ale Ordonanţei de guvern nr.7/1998. Aici, apare o problemă. Legea 164/2001, la art.14, prevede că au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială cadrele militare în activitate, indiferent de vîrstă, care au o vechime efectivă în serviciu de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani ca militar, şi care se află în una din următoarele situaţii:
a) sunt trecute în rezervă, ca urmare a împlinirii limitei de vîrstă în grad prevăzută de Legea 80/1995 sau ca urmare a reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale instituţiilor din domeniul apărării naţionale, ordinii publice şi siguranţei naţionale;
b) sunt trecute în rezervă sau direct în retragere, ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar, de către comisiile de expertiză medico militară.
Nu am de unde să ştiu dacă Gabriel Oprea are ceva vechime în domeniul civil, dar, cu siguranţă, nu se afla la vremea respectivă în niciuna din situaţiile care să îi permită pensionarea.
Despre valoarea pensiei obţinute, lipsesc informaţii. Doar din declaraţiile de avere din 06.06 2008 şi 28.12.2009, aflăm că, în fiecare din aceşti ani, Gabriel Oprea a primit venituri reprezentînd pensie militară 36.060 lei (respective 3.000 lei lunar).
În anul 2010, apare din nou un aspect interesant. Veniturile reprezentînd drepturile de pensie militară cresc la 56.136 lei anual (respectiv 4.678 lei lunar). Nu am de unde să cunosc motivul acestei măriri consistente, chiar în timpul unei recesiuni grave, dar sunt sigur că niciun alt militar din armata română, pentru o vechime de doar 17 ani, nu a beneficiat de o astfel de pensie, care într-adevăr, în aceste condiţii, este nesimţită.
În aceste condiţii, vajnicul luptător împotriva pensiilor nesimţite, primul ministru Emil Boc, care pe timpul şedinţelor de guvern stătea la aceiaşi masă cu un pensionar nesimţit, are şi el o gravă problemă de credibilitate.
Conform declaraţiei de avere pe anul 2010, Gabriel Oprea beneficia de indemnizaţia de deputat (56.684 lei) şi un salariu de 17.016 lei de la Academia Naţională ”Mihai Viteazul”. Menţionez că în aceiaşi perioadă tuturor pensionarilor militari le-a fost interzis prin lege cumulul pensiei militare cu salariul.
Ar mai fi de adăugat că, la trecerea în rezervă, în 2004, Gabriel Oprea a beneficiat, pentru vechimea de 17 ani, de plăţi compensatorii în valoare de 924.017.462 lei. Cu certitudine niciun militar cu cariră militară remarcabilă nu a beneficiat de plăţi compensatorii a căror valoare să reprezinte măcar un sfert din această sumă. Abia în anul 2009 acesta va dona aceşti bani în scop caritabil.
Am asistat zilele trecute la o conferinţă de presă care mi-a adus aminte de odioasele şedinţe PCR, unde fiecare membru de partid care lua cuvîntul trebuia obligatoriu să aducă un vibrant omagiu iubitului conducător, să prezinte realizările măreţe şi să îşi ia un înflăcărat angjament. Singura deosebire sezizată a constat ca de obicei, la Gabriel Oprea , în crucea făcută cu mare evlavie şi formula “Aşa să-mi ajute Dumnezeu!” După ce coada noastră de topor a mulţumit preşedintelui ţării şi primului ministru pentru sprijinul neprecupeţit acordat militarilor, a prezentat în stilul caracteristic nişte cifre ameţitore, care sfidează legile matematicii şi care la o examinare mai atentă s-au dovedit cel puţin inexacte.
S-a laudat nevrednicul ministrul al apărării naţionale ca este de aceeaşi parte a baricadei cu toate categoriile de militari. Era într-o gravă eroare domnul ministru. În primul rînd noi militarii adevăraţi nu am făcut parte din nici o mafie. În al doilea rînd cum îşi explică acesta zecile de mii de contestaţii ale pensiilor recalculate şi cele peste 21.000 procese intentate de pensionarii militari ministerului pe care acesta îl conduce? În acest moment aproximativ 1000 din acestea find rezolvate în favoarea rezerviştilor .
Coada de topor ne explica efortul imens depus de el personal pentru ca pensile militare să reflecte în mod echitabil importanţa muncii. Urmarea !? Suntem probabil unica ţară din lume în care pensiile subofiţerilor şi maiştrilor militari sunt mai mari ca cele ale generalilor sau ofiţerilor care au îndeplinit cu mare cinste funcţii importante în ţară, în teatrele de operaţii sau în comandamente internaţionale. Scopul propus, adunarea voturilor pentru partid este posibil să fie atins, dar rîde de noi o lume întregă pentru această situaţie aberantă.
Coada de topor se mai laudă că se bucură că a adus problemele militarilor în dezbaterea publică, obţinînd înţelegerea şi recunoaşterea meritelor militarilor din partea opiniei publice.
Domnule ministru pe ce lume trăieşti? Nu ai auzit de scrisoarea lui Cătălin Avramescu? Probabil că nu ai timp să citeşti comentariile de pe bloguri sau forumuri, dar subordonaţii ar fi trebuit să îţi aducă la cunoştinţă că din cauza acţiunilor tale iresponsabile imaginea militarilor în societatea românească a fost iremediabil afectată.
Ţi-ai facut datoria de coadă de topor, acum aştepţi probabil recompensa, sper că nu va fi steaua de mareşal, dar să ştii domnule Gabriel Oprea că din partea militarilor adevăraţi, care nu te vor considera niciodată camaradul lor, nu vei primi decît dispreţ!
Col.(r) Remus Macovei
-