Scrisoare
deschisă adresată fostului președinte al României
și
președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Traian Băsescu
Întrebare:
unde sunt „pensiile speciale” ale
militarilor?
Într-una
din seri, mai exact pe 19 februarie 2021, la postul de televiziune Realitatea
Plus a fost invitat fostul președinte al României Traian Băsescu pentru a-și expune
părerea asupra unui subiect de actualitate, extrem de controversat prin mass-media și nu numai - „pensiile
speciale”. În fapt este vorba de acele pensii pe care parlamentarii și le-au
votat cu ambele mâini, pentru „supliciul” de a suporta șezutul (la propriu și la figurat), timp de un mandat sau chiar mai
multe, având doar obligația de a ridica mâna la votul unor legi, ajungând să
aibă, într-adevăr, ceea ce un fost prim-ministru de pe timpul mandatului de
Președinte al lui Traian Băsescu, numea „pensii nesimțite” (ooo … ce inspirație!!!).
Recunosc
faptul că, de la un fost președinte, cu două generoase mandate, totalizând nu
mai puțin de 10 ani, Omul nr. 1 în Statul Român, președinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Țării, cu toate informațiile și documentarea necesară în
ceea ce privește apărarea țării, dotarea și înzestrarea armatei, mă așteptam să
aud un discurs pertinent și bine documentat în ceea ce privește acest subiect,
cel puțin în ceea ce îi privește pe militari.
Dar
fostul președinte, într-un limbaj de argou, cu care se mândresc băieții de
cartier, a avut un discurs de-a dreptul șocant, pe care-l redau, din memorie:
„Înțeleg să aibă pensii speciale militarii care-și riscă viața în teatrele de
operații, dar nu cei care se ocupă cu număratul izmenelor. Și apoi, să nu uităm
că militarii au lucrat în mină, au lucrat în construcții (probabil se referea la
Casa Poporului n.a.), au lucrat în agricultură (evident, ca să suplinească, la
Ordinul Partidului, lipsa de oameni la strânsul recoltelor n.a.). Să ia pensie
de acolo (adică din construcții sau din agricultură n.a.), nu pensii speciale”.
Cu
alte cuvinte, Armata română se împarte în două categorii: militarii, care, în
virtutea tratatelor militare, pe care România le are în cadrul NATO, acționează
în Teatrele de Operații, riscându-și viața, pot beneficia de „pensii speciale” și
cea de a doua categorie, în care intră ceilalți militari, care se ocupă cu
„număratul izmenelor, agricultura și construcțiile, etc” care nu pot beneficia.
Și aceasta o spune un personaj care a fost 10 ani președinte al Consiliului
Suprem de Apărare a Țării.
Halucinant,
acest dispreț total față de militari, față de ceea ce înseamnă Apărarea Țării!
Se
mai poate lua în calcul ceva. Este vorba despre o persoană care s-a născut, a crescut
și a fost educat într-o familie în care tatăl era militar. Să nu fi cunoscut
oare ce înseamnă viața și cariera de militar? Sau, poate sunt alte motive pe
care noi, oamenii de rând, nu le cunoaștem?
Un
fost președinte care a absolvit o instituție de învățământ militar, Institutul
de Marină „Mircea cel Bătrân” și care este ofițer în rezervă, să nu fi aflat în
ce constă privațiunile de o viață, suportate de un militar? Sigur, nu a aflat.
Să-i
comunicăm D-lui fost președinte că militarii nu numai că renunță la o serie de
drepturi civile, că sunt permanent, sub ordine și regulamente militare, „fără
să crâcnească”, dar își asumă și o parte din riscurile la care sunt supuși
militarii.
Pe
timp de război, militarul care nu execută un ordin, riscă execuția.
Pe
timp de pace, militarul care nu se prezintă la serviciu, timp de 24 de ore,
riscă pedepse aspre, iar dacă nu se prezintă, timp de trei zile, este judecat
de Tribunalul Militar și riscă ani grei de închisoare.
Aceasta,
dar și multe alte privațiuni, pe care militarul și le-a asumat prin jurământ, responsabilitatea
și stress-ul la care este supus, timp
de 30 – 40 de ani, atât timp cât poartă uniforma, fac ca speranța sa de viață, după
ieșirea la pensie, să fie mult diminuată față de cea a altor persoane.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte, responsabil cu apărarea țării, că de-a
lungul unei cariere, militarul schimbă mai multe garnizoane, aflate în colțuri
diferite de țară, lăsând familia, cu tot ce presupune îngrijirea și educarea
copiilor, în sarcina soției? Sigur, nu a aflat. S-au, poate a aflat, ca fost
ofițer de marină civilă. Cine știe și, de ce?
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte, responsabil cu apărarea țării, că
militarii, în afara pregătirii militare în cazarmă, pentru a fi gata de luptă
permanent, efectuează săptămâni întregi instrucție și trageri în poligoane, zi
și noapte, prin ploaie, ori pe căldură insuportabilă sau ger? Iar pentru a-și
ridica permanent nivelul de pregătire trebuie să urmeze multe cursuri care
durează luni de zile sau chiar, ani? Sigur, nu a aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte, că marinarii militari participă luni de
zile pe mare sau pe ocean, fie vară, fie iarnă, adesea pe timp de furtună, în
misiuni, sau efectuând instrucție, cu folosirea reală a tehnicii de luptă pe
mare pentru a fi gata să-și îndeplinească Jurământul față de Țară? Sigur, nu a
aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte că militarii au depus jurământ de credință
sub drapelul tricolor, în care au pronunțat cuvinte sacre pentru ei: „Jur credință patriei mele România, jur
să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții. Jur să respect legile țării și
regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu“? Sigur, nu a aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte că toate regiunile țării sunt pline cu
cimitire în care militarii români au dus un război drept pentru a-și apăra și
reîntregi țara, „cu prețul vieții“, în trei războaie, purtate pentru
Independența țării, redobândirea Statului România Mare și eliberarea
teritoriilor străbune, furate după bunul plac a doi dictatori din perioada
interbelică? Sigur, nu a aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte că în cele trei războaie, trupurile a peste
1000 de marinari, militari și civili, zac pe fundul mării sau a fluviului,
urmare a luptelor purtate în aceste războaie? Sigur, nu a aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte că numele a 275 dintre acești marinari militari
și civili „cărora mormânt le este marea“ se află înscrise pe plăcile de granit
de la Crucea Eroilor Marinari de pe Faleza Cazinoului din Constanța? Sigur, nu
a aflat.
Da,
am spus marinari militari și civili, „cărora mormânt le este marea“, întrucât se
poate constata că aproximativ jumătate din numărul acestora sunt din Marina
Civilă, care au suportat aceleași riscuri în lupta pe mare, când navele lor au
fost scufundate de inamicul de pe apă, de sub apă și din aer.
Și
aceasta pentru că au jurat să-și apere țara, „chiar cu prețul vieții“.
Să
nu fi aflat D-l fost președinte că în momentul în care „sună goarna“, militarul
(ca să nu spun „izmenarul“, termen atât de drag fostului președinte) pleacă
necondiționat la luptă cu inamicul pentru a-și apăra Țara, alternativa fiind
plutonul de execuție? Sigur, nu a aflat.
Este
adevărat că atât parlamentarii cât și miniștrii depun jurământ de credință, dar din pacate multi dintre acestia nu pentru
a-și apăra țara, sau să apere interesul
cetățenilor care i-au ales, ci pentru a-și apăra șezutul pe fotoliile confortabile de parlamentar ori de ministru, fapt
ce le „rotunjește simțitor“ averea cu conturi grase, cu proprietăți de terenuri
intravilane sau extravilane, însumând zeci de hectare de pământ, ori vacanțe
scumpe în locurile exotice. Bun Jurământ.
Bune „pensii speciale”. Acestea, sigur, le-a aflat.
Să
nu fi aflat oare D-l fost președinte că tehnica de luptă a Trupelor Terestre, a
Aviației și cea de la bordul navelor Marinei Militare este, azi, cea din anii
70 – 80. Și aceasta aparținând unui fost aliat, acum, potențial inamic, tehnică
pe care, oricum a aruncat-o la fier vechi? Sigur, nu a aflat.
Chiar
și mult trâmbițatele fregate, construite cu circa 35 – 40 de ani în urmă și care
au intrat în operativitate, la un preț exorbitant, în perioada când Domnia sa
era în fruntea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nu posedă tehnica
militară specifică la bord și au rămas în același stadiu de acum 25 – 30 de ani,
fără tehnică de luptă corespunzătoare? Sigur, nu a aflat.
Despre
submarinul „Delfinul“, construit în urmă cu peste 40 de ani, urmaș al altui
submarin, omonim, care a făcut istorie în Războiul pe mare, a aflat oare D-l
fost președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării că de 25 de ani este
piesă de muzeu, în portul Militar Constanța? Sigur, nu a aflat.
Armata
a ajuns, după cum s-a văzut, la cheremul unei Olguțe, a unui Fifor, a unui Leș,
sau a altora ca ei, care, probabil au văzut soldații doar pe la parade, ori în filme
de televiziune. Poți să le ceri ceva? Evident, nu.
Atunci
când fostul președinte al românilor a folosit acel limbaj și acea apreciere la
adresa militarilor despre care am vorbit, s-a inspirat, probabil, din „vastele
cunoștințe“ ale aceleiași Olguțe care umplea ecranele televizoarelor „Cu chipul
ei isteț de …“ (un vers neterminat din poezia „Ai noștri tineri“ a marelui poet
național Mihai Eminescu).
Doamna
despre care am amintit, pretindea că are „vaste cunoștințe“, greu de specificat
în ce domeniu, pentru că, în cel militar, acestea erau „zero“ și perora zilnic pe
toate lungimile de undă în legătură cu militarii, cum că aceștia ar avea „pensii
speciale“. Conform acestei Doamne, încântată mult mai mult de șezutul în fotoliul ministerial, decât de
soarta celor pe care trebuia să-i apere, arunca mizerii greu de suportat asupra
armatei, arătând ce „pensii speciale“ au ofițerii. Arunca aceste mizerii asupra
tuturor ofițerilor rezerviști, de fapt, era vorba despre un număr infim de ofițeri
(fără să specifice numărul și funcția) care încasau, fiecare, câte o pensie
egală cu cea primită de cel puțin trei - patru generali.
Îi
dăm informația (excludem posibilitatea că nu ar fi avut-o în acele momente, dar
care dădea bine la look-ul
profesional al distinsei Doamne) că era vorba de … magistrații militari, care
luau pensiile după legea pensiilor … magistraților.
Am
crezut (și nu am fost singurul ofițer din Armata Română) că venirea în fruntea Ministerului
Apărării a unui militar profesionist, mă refer la generalul Ion Ciucă, acesta
va fi mai aplecat asupra nevoilor de înzestrare ale armatei și a dreptății care
trebuie să se facă celor care au depus jurământ de credință și sunt gata să-și
apere Țara chiar cu prețul vieții.
Obediența și șezutul pe un fotoliu
ministerial îl situează însă pe aceleași coordonate profesionale și funcționale
ca ale predecesorilor săi, continuind sa afirme sus si tare ca ”tarisoara nu
are bani” sa isi achite obligatiile fata de doar 70.000 de rezervisti militari
aflati in plata ( total rezervisti aflati in plata la casa sectoriala de pensii
a MApN 80.000; dintre acestia 20 sunt invalizi, sau urmase, care au pensii in
cuantum de 50% dintr-o pensie intreaga; rezulta un total de 70.000 de pensii
integrale la nivel national ). Domnule ministru Ciuca, pe cine prostiti dvs ca
cele 70.000 de pensii la nivel national, dezechilibreaza grav bugetul apararii?
Fără comentarii.
Și
totuși, D-l fost președinte are de dat unele răspunsuri.
-
Cunoștea care erau prevederile Acordului de Aderare a României la NATO în
legătură cu procentul prevăzut în bugetul pentru apărare? A fost acesta
respectat, în timpul mandatului Domniei sale? A luat măsurile necesare
înzestrării Armatei României?
-
Cunoștea D-l fost președinte care erau prevederile Tratatului de Aderare în
ceea ce privește asigurarea unor venituri care să le asigure o viață decentă
lor și familiilor lor, militarilor rezerviști (gata de a răspunde prezent dacă
era cazul)? Un răspuns îl pot da, pe loc. În timpul mandatului președintelui
Traian Băsescu, pensiile militarilor au fost înjumătățite pentru câteva luni „din
condei“. A fost necesară intervenția Curții Constituționale pentru a fi
reparată această crasă ilegalitate.
Ca
să înțelegeți la care militari mă refer, sunt cei care nu au participat în
Teatrul de Operații și pe care Domnia sa i-a numit „izmenari”.
S-a
încercat totuși o reparație în acest sens. Conform condițiilor impuse prin
Tratatul de Aderare a României la NATO a fost adoptată Legea 223/2015,
referitoare la pensile militare de stat, votată de un întreg Parlament ( a fost
o singura abtinere la vot, a deputatului PSD Remus Cernea ) și promulgată de
Președinte care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de
pensionare pentru militarii rezerviști. Cu toate acestea, guvernele ulterioare
( Ciolos, Tudose prin Olguta Vasilescu, Dancila prin Teodorovici si Orban prin
Citu ) nu s-au sfiit, inca inainte de a se aplica legea, să recurgă la trei
Ordonanțe de Urgență, toate trei fiind ilegale, care i-au alterat conținutul,
astfel fiind diminuat substanțial dreptul la un trai decent. Azi sunt în
funcțiune aceleași Ordonanțe ilegale.
Unde sunt
„pensile
speciale”
ale militarilor? Iată, D-le fost președinte, v-am pus la dispoziție o
binemeritată scuză, referitoare la pensile „izmenarilor”.
Din
păcate, în momentul în care militarii, de toate gradele, ajung la vârsta când
trebuie să se retragă din activitate, spre a beneficia de o binemeritată odihnă
și relaxare, au nefericirea să constate că nu au condiții de a avea un trai decent
pentru ei și familiile lor, rata deceselor celor trecuti in rezerva din SNAp
fiind de 600 de decese pe luna. Politicienii care, ce-i drept, au luptat și ei
asiduu pe „baricadele
puterii”
pentru a ajunge cât mai sus pe scările acesteia, care să le aducă beneficii
materiale cât mai mari, nu au timp și nici capacitatea de a înțelege pe cei
care au depus eforturi mari pentru a asigura liniștea Țării. Discursul fostului
președinte Traian Băsescu este elocvent în acest sens.
Mai mult
chiar, nu obosesc în a ocupa ecranele unora din posturile TV, destul de „prietenoase” cu „Înălțimile
lor” pentru a-i încadra pe militarii în rezervă în
grupul celor ce beneficiază de „pensii
speciale”. Pensia
medie (așa zis „specială”) pentru militarii „izmenari” este de 2750 de lei.
Specificație.
Ori de câte ori apare în acest text termenul de „izmenari”, l-am folosit în înțelesul
cuvântului atribuit de fostul președinte tuturor militarilor care nu au fost în
Teatrul de Operații.
Adică
a celor care se instruiesc în poligoane, pe mare, în aer, sunt ofițeri în
comandamente, parcurg cursuri de pregătire, sunt profesori și instructori în
instituții de învățământ militar unde pregătesc viitoarele cadre militare etc.
În
legătură cu faptul că se declamă pe toate posturile TV „găselnița” cu
contributivitatea fiecărui salariat, politicienii (cultura și știința nu sunt
condiții ca să fii politician) trebuie să afle faptul că si militarii în activitate plătesc așa ceva. La trecerea în rezervă
(gata de a fi oricând rechemați sub arme), pensia militarilor provine din bugetul
alocat Apărării. Acest sistem nu este o descoperire a acestor politicieni cvasi incompetenți,
el vine din istorie, de
la făuritorul Armatei Statului Român Modern, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
Comandor
(rez,) Dr. Ioan Damaschin
