miercuri, 23 aprilie 2014

Ziua forţelor terestre la Constanţa
      Astăzi ,23 aprilie 2014, cu ocazia aniversării  Zilei Forţelor Terestre, al căror patron spiritual este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe- Purtătorul de Biruinţă,  la Monumentul Eroilor Regimentului 34 Infanterie s-a desfăşurat un impresionant ceremonial militar şi religios , de omagiere a jertfelor înaintaşilor şi de evocare a tradiţiilor de luptă ale unităţilor dobrogene.
 Ceremonialul a fost organizat de către Brigada 9 Mecanizată “Mărăşeşti” , în colaborare cu filialele constănţene ale  Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”şi Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere. La eveniment au participat cadre din comandamentul Diviziei 2 Getica şi Brigăzii 9 Mecanizate”Mărăşeşti”, câte un pluton de militari din fiecare structură a brigăzii , două plutoane de militari americani dislocaţi în Baza N.A.T.O. de la Mihail Kogălniceanu, cadre în rezervă şi retragere din toate asociaţiile rezerviştilor militari(Asociaţia Naţională Cultul Eroilor “Regina Maria”, Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere,Asociaţia Naţională a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.A.I.,Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate).
În deschiderea ceremonialului I.P.S. Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a oficiat o slujbăa religioasă.          A urmat citirea de către col. Vasile Vreme  a  mesajelor şefilor Statului Major General, Statului Major al Forţelor Terestre şi a comandantului Flotei.
Cu ocazia acestui eveniment  au fost decorate  Drapelele de Luptă ale următoarelor unităţii:
-          Brigada 9 Mecanizate”Mărăşeşti” – cu Emblema de Onoare a Forţelor Terestre , pentru îndeplinirea ireproşabilă a misiunilor, obţinerea de rezultate deosebite în procesul instruirii şi devotamentul dovedit în sprijinul structurilor militare subordonate
-           Batalionul 341 Infanterie -  cu Emblema de Onoare a Statului Major General pentru fapte de eroism săvârşite în timpul îndeplinirii misiunilor, pentru rezultate meritorii în procesul instruirii şi pentru servicii deosebite aduse structurilor militare
A urmat depunerea coroanelor de flori de către reprezentanţii Primăriei Constanţa, Comandamentului Flotei, comandamentului Brigăzii 9 Mecanizate”Mărăşeşti”, I.S.U. Constanţa, Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor “Regina Maria”, Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere, Asociaţiei Naţionale a Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din M.A.I., Ligii Maiştrilor din Marina Militară şi Ligii Militarilor Profesionişti.
Ceremonialul s-a încheiat cu defilarea  Gărzii de Onoare formată din 7 plutoane româneşti şi două plutoane americane şi a Fanfarei S.M.F.N.


Col.(r.) Remus Macovei






vineri, 18 aprilie 2014

   Cu ocazia  Sfintei  sărbători a Paştelui , Biroul Operativ al Filialei Constanţa,urează tuturor membrilor de sindicat,simpatizanţilor şi familiilor acestora, sănătate şi împlinirea    năzuintelor de mai bine, alături  de cei  dragi.


joi, 10 aprilie 2014

Generalii de ieri, generalii de astăzi.

Motto
”Când vine istoria să restabilească răspunderile, dacă vine, este prea târziu. Adevăraţii vinovaţi au dispărut de mult sau digeră fructul agonisit prin abilităţi, exploatări de situaţii, abuzuri şi furturi”  Ion Antonescu

      Evenimentele din Crimeea vor degenera şi se vor finaliza foarte probabil cu un conflict în care  toate statele din zonă vor fi implicate, inclusiv militar. În acest context Armata română va trebui să acţioneze singură sau cel mai probabil împreună cu alte state la acest conflict. Având în vedere rolul deosebit de important pe care conducătorii militari îl au  în planificarea , conducerea şi desfăşurarea acţiunilor militare m-am gândit să fac o analiză comparativă între militarii din conducerea armatei la intrarea României în cel de al doilea Război Mondial şi conducătorii militari actuali. Ceea ce am descoperit cu această ocazie este îngrijorător. Şi iată de ce.
A.              Generalii din perioada interbelică
La intrarea României în cel de al Doilea Război Mondial la conducerea armatei se aflau generali cu prestigioase cariere militare.Urmare a modului exemplar  în care  au condus acţiunile marilor unităţi din subordine pe timpul acţiunilor de luptă desfăşurate pe frontul de est, dar şi   pe frontul de vest,  aceştia  au fost promovaţi în funcţii, înaintaţi în grade şi au fost decoraţi cu cele mai importante distincţii româneşti.
General de armată Gheorghe Avramescu[1]
Data naşterii - 26 ianuarie 1884
Studii militare – Şcoala militară de infanterie şi cavalerie – 1908, Şcoala Superioară de război –anul I -1913-1914, anul II – 1919-1920
Grade militare – sublocotenent-1908; locotenent – 1911, căpitan – 1916, maior- 1917, locotenent colonel – 1923, colonel – 1929, general de brigadă – 1936 ( la vârsta de 52 de ani ), general de divizie – 1940, general de corp de armată – 1942, general de armată – 1945
Funcţii îndeplinite – comandant pluton, companie, batalion, ofiţer în statul major al Diviziei 1 Vânători de Munte, şef Biroul 6 transport al M.St.M, comandant al Corpului de munte(1941-1943),comandant al Corpului 3 Armată(1943-1944), comandant al Armatei a 4 –a (1944-1945).
Decoraţii:
-           Ordinul “Steaua României “în grad de Cavaler cu panglică de Virtute Militară
-           Ordinul “Coroana României”, clasa Ofițer cu panglică de Virtute Militară.
-     Ordinul “Mihai Viteazul “cl. III - prin DR 2886/17.10.1941-“Pentru priceperea deosebită , curajul , hotărârea şi iniţiativa cu care a condus  operaţiunile de cucerire a Bucovinei, a judeţului Hotin, forţarea liniei fortificate a Nistrului şi urmărirea inamicului î n Ucraina până la Bug[2]
-          Ordinul “Mihai Viteazul” cl. II - prin DR 2549/1.09.1942- “Pentru modul strălucit cum a organizat şi condus operaţiunile Corpului său de armată în atacul Sevastopolului[3]
-           Ordinul “Mihai Viteazul”, model 1944, cl. III cu spade - prin DR 2254/ 15.11.1944”Pentru modul cum s-a distins în grelele lupte pentru eliberarea Ardealului de Nord(  5 septembrie – 12 octombrie 1944)”[4]
General de corp de armată Nicolae Dăscălescu[5]
Data naşterii  - 29.06.1884
Studii militare – Şcoal Militară de artilerie, geniu şi marină – 1908, Şcoala Superioară de Război – 1923
Grade militare – sublocotenent – 1908, locotenent – 1911, căpitan – 1916, maior – 1917, locotenent colonel – 1923, colonel – 1929, general de brigadă – 1937(la vârsta de 53 de ani), general de divizie – 1940, general de corp de armată – 1945.
Funcţii îndeplinite –comandant de pluton în Regimentul 8 Artilerie (1908-1909, 1911-1916);comandant de baterie şi de divizion în Regimentul 4 Artilerie (1916-1918);comandant al Regimentului 4 Artilerie (1919-1920); şef de stat major la Divizia 14 Infanterie ; şef birou studii în Ministerul de război (1920-1921); subşef de stat major al Corpului 5 Armată (1925) ; şef de stat major la Comandamentul Trupelor Aeronautice (1925-1931); inspector al Aeronauticii Române (1931-1932); comandant al Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană (1932-1933); şef de stat major al Corpului 3 Armată (1933-1936); comandant al Brigăzii 12 Artilerie (1936-1937); secretar general al Ministerului Apărării Naţionale (1937-1938) ; comandant al Brigăzii 1 Artilerie Antiaeriană (1938-1939); comandant al Diviziei 25 Infanterie (1939-1940); comandant al Diviziei 21 Infanterie (1940-1941); comandant al Corpului 2 Armată (1941-1945); comandant al Armatei a 4-a (ianuarie-februarie, martie-mai 1945)
Decoraţii:
-          “Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918”, cu baretele Ardeal, Carpaţi, Bucureşti, Tg. Ocna
-          “Coroana României”, clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofiţer, cu panglică de Virtute Militară
-          Ordinul “Mihai Viteazul”  claasa a III- a la 22.09.1941– “Pentru modul cum a impulsionat şi condus divizia sa în luptele din ziua de 12 iulie 1941, când deşi divizia rămăsese cu o valoare de circa 4 batalioane, a rezistat cu bărbăţie atacurilor date de două divizii ruse, susţinute de un violent foc de artilerie de proporţii nebănuite şi de atacul aviaţiei. A fost continuu în linia I, fiind mereu prezent la regimente şi batalioane sub focul violent al inamicului. În ziua de 8 iulie a condus personal regimentul  Dorobanţi la atac spre a-şi îndeplini misiunea ordonată[6] - (A stârnit admiraţia mareşalului  Ion Antonescu, care a luat de la pieptul  său, propriul ordin primit în Războiul de Întregire şi l-a prins pe pieptul generalului Dăscălescu)
-          Ordinul “Steaua României” cu spade în grad de Mare Ofiţer, cu panglică de Virtute Militară
-          Ordinul “Coroana României”, clasa a III-a
-          “Cruciada împotriva comunismului”
General de divizie Leonard Mociulschi[7]
Data naşterii - 25.03.1889
Studii militare – Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de Infanterie -1912.
Grade militare – sublocotenent -  1912, locotenent – 1915, căpitan – 1917,maior – 1920, locotenent colonel – 1932, colonel – 1937, general de brigadă – 1942 (la vârsta de 53 de ani), general de divizie – 1944
Funcţii îndeplinite – comandant pluton şi  companie infanterie, comandant Batalion Vânători de Munte – 1932 - 1937,comandant al Grupului 4 Vânători Munte, comandant secund al Brigăzii 1 Munte – 1940-1942, comandant al Diviziei 3 Munte – 1943-1945
Decoraţii:
-     Ordinul “Mihai Viteazul” cls. a III-a, la 17.10.1941-”Pentru destoinicia şi energia cu care a condus detaşamentele brigăzii la trecerea frontierei  în zona Vicovul Cindei, la cucerirea regiunii Storojineţ şi în special la forţarea Nistrului, în zilele de 17 şi 18 iulie, unde sub focul ucigător al inamicului din cazemate a impulsionat prin exemplul personal pe direcţia e efort a brigăzii.
-       Ordinul “Mihai Viteazul “cls. a II-a, la  19.02.1944 – “S-a distins  prin exemplul personal, destoinicia şi dârzenia cu care a comandat unităţile de Vânători de Munte
-        Ordinul “Mihai Viteazul” model 1944, cu spade cls. a III-a , la 23.03.1945 – “Pentru energia, curajul şi priceperea cu care şi-a condus divizia pe câmpul de luptă

B.     Generalii din prioada postrevoluţie 1989
După evenimentele din decembrie 1989 lumea militară a fost bulversată de încălcarea, uneori grosolană,  a normelor cu privire la acordarea gradelor de general. Iată cele mai elocvente  exemple .

General Gabriel Oprea[8]
Data naşterii -  1 ianuarie 1961
Studii – Şcoala Militară de Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu”-Sibiu - 1983, Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti,secţia administrativ(la fără frecvenţă) - 1990, Colegiul Naţional de Apărare – 1997,Doctor în drept, Universitatea Bucureşti, Facultatea de drept – anul incert, probabil 2000.
Grade militare – locotenent (specializare - intendenţă) – 1983, locotenent major, căpitan -  până în 1993; maior,locotenent colonel şi colonel – în rezervă, în perioda 1993-2000; general maior de justiţie militară activ  - 2001(la vârsta de 40 de ani), general de divizie activ - 2003; general locotenent – 2008 (în rezervă); general (în rezervă) - 2009.
Funcţii îndeplinite – ofiţer de intendenţă – 1983 – 1990; consilier juridic la M.Ap.N (ofiţer de justiţie militară activ) - 1990 – 1993, preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - 2001 – 2002, Prefect, Prefectura municipiului Bucureşti – 2002-2003;
Ministru Delegat pentru Administrația Publică, Ministerul Administrației și Internelor 2003-2004; Ministrul Administrației și Internelor - 2008 - ianuarie 2009;
Ministrul Apărării Naționale - Decembrie 2009 - mai 2012; Viceprim-ministru pentru securitate națională - decembrie 2012 – 5 martie 2014; Viceprim-ministru pentru securitate națională, Ministrul Afacerilor Interne - 5 martie 2014 – prezent:
Decoraţii:
-          Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler – 2000
-        Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler -2002
General  locotenent Ilie Botoş [9]
Data naşterii – 1965
Studii militare – Nu are. Urmează diferite cursuri în străinătate: 2001- cursul  „Contraterorism”, Academia Internaţională de Arte Marţiale din cadrul Colegiului Israelian de Securitate şi Investigaţii; în decembrie 2006 -  Curs de securitate naţională, Colegiul Galilee, Israel; martie 2007 - Curs avansat de securitate naţională, Colegiul Galilee, Israel;  mai 2007, - Curs pentru generali, amirali şi ambasadori, Colegiul de Apărare NATO; august 2007 -  Programul „Securitatea internaţională şi naţională”, Şcoala pentru Studii Guvernamentale John F. Kennedy, Universitatea Harvard; ianuarie 2008, - Curs de contraterorism, Israel;
Grade militare – locotenent major - 1991; căpitan magistrat  - 1995; maior magistrat  - 1999  ; locotenent-colonel magistrat  - 2000; colonel magistrat - 2002 ; general de brigadă (r) – 2003 (la vârsta de 38 de ani)[10]; - general-maior magistrat – 2007; general locotenent  - 2011
 Funcţii îndeplinite –  judecător militar la Tribunalul Militar Cluj -11.02-17.07.1991 ; procuror militar criminalist şi prim-procuror militar la Parchetul Militar Cluj - 1991-2002; procuror militar şi procuror general adjunct la Parchetul Naţional Anticorupţie - 2002-2003; procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -2003-2006 ;  şef (consilier juridic şef) al Direcţiei Legislaţie şi Asistenţă Juridică a Ministerului Apărării Naţionale  - 2006-2008 ; consilier al ministrului apărării naţionale (şi consilier juridic şef) la microstructura „Consilierii Ministrului” - 2008-2009; locţiitor al directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării -2009-2010 ; şef al Direcţiei Informaţii Militare şi locţiitorul directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii a apărării pentru informaţii militare - 2010-2012;  director general al Direcţiei Generale de Informaţii a apărării - 01.08.2012 – ianuarie 2013; Secretar de stat pentru Securitate Națională, Guvernul României  - Februarie 2013 – Martie 2014; Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne - Martie 2014 – prezent.
Decoraţii:
-          Ordinul Național “Steaua României” în grad de Cavaler – 2011
-         Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Ofiţer -2012
-         Ordinul Naţional Serviciul Credincios în grad de „Cavaler”
-       Ordinul Virtutea Militară în grad de „Cavaler”  - 2010

Generalul locotenent Cătălin Ştefăniţă Zisu
Data naşterii -1966.
Studii militare – Liceul Militar Dimitrie Cantemir – 1985, Şcoala de Ofiţei Activi”Nicolae Bălcesu”Sibiu – 1988
Grade militare – locotenent -1988, locotenent major, căpitan, maior. locotenent colonel, colonel -  general de brigadă, lipsesc  date – 2003(la vârsta de 37 de ani),general maior – 2007, general locotenent – 2011
Funcţii îndeplinite –  până în 2006 lipsesc date certe despre funcţiile îndeplinite; Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit – 2006-2012; preşedinte al Administrăţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - 2012-2013, Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit -2013 – present.
Decoraţii :
-          Virtutea Militară” în grad de cavaler – 2002
-          ”Serviciul Credincios” în grad de cavaler – 2010
-          ”Steaua României „– în grad de cavaler – 2011
-          Virtutea Militarăîn grad de ofiţer - 2013

Generalul maior  medic prof. univ. dr.Ioan Sârbu[11]
Data naşterii – 17.10.1958
Studii militare – Şcoala Militară de Subofiţeri Sanitari – 1979; Institutul Medico – Militar Bucuresti 1996; Curs de implantologie orală S.U.A.(trei luni) 1996; / Curs de Competenţă în implantologie orală; Doctor in Ştiinte Medicale  - 2001; Curs postuniversitar de perfecţionare în domeniul securităţii şi apărării naţionale ”Securitate şi bună guvernare”- 2009
Grade militare – sergent major – plutonier, 1979 - 1990, locotenent major – 1992, căpitan - 1994, maior - 1999, locotenent colonel - 2000, colonel -2002 , general  brigadă – 2004( la vârsta de 52 de ani ), general maior - 2009
Experienţă profesională - sanitar şef în laboratorul de igienă şi Secţia de chirurgie maxilo-facială la Spitalul Militar Central – 1979-1990; medic în Secţia chirurgie maxilo-facială şi reconstructivă la Spitalul Clinic Militar Central- 1996- 2000; medic specialist în Secţia odontologie, paradontologie şi protetică la Spitalul Clinic Militar Central – 2000-2002; Şef Secţie odontologie, paradontologie şi protetică din Centrul Clinic de Stomatologie şi Implantologie la Spitalul Clinic de Urgenţă Militar Central 2002 -2003; Comandantul Institutului Medico-Militar Bucureşti 2003-2004; Comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol Davila” Bucureşti – 2004-2009; Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale  - 2009-2010; Consilier al Ministrului Apărării Naţionale – mai – iulie 2010 ; Ofiter in Statul Major General al Ministerului Apărării Naţionale 2010 - 2011; Consilier al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală Învăţământ Superior 2011-2012, Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale - Decembrie 2012 – Ianuarie 2013  ; Consilier al Şefului Statului Major General 2013- 2014;  Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale - 2014;
Decoraţii:
-          Ordinul “Meritul Sanitar” în grad de mare ofiţer – 2004
Contraamiral de flotilă dr.Tiberiu Fraţilă[12]
Data naşterii -  31.07.1962 
Studii militare -  Liceul Militar de Marină "Alexandru Ioan Cuza"-1980, Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea de Marină Militară – 1984, curs postuniversitar de perfecţionare în conducerea activităţii de comunicare şi relaţii publice, Colegiul de Comandă şi Stat Major, Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti - 2000;  curs Peace Support Operations, Centrul Regional de Pregătire PfP, A.Î.S.M., Bucureşti - 2002; curs de corespondenţi de război, Belgia - 2005; Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti; - 2007.

Grade militare – de la locotenent – la comandor – lipsă  date; contraamiral de flotilă – 2011(la vârsta de 49 de  ani)
- Experienţă profesională - comandant serviciu de luptă navigaţie, vânătorul de submarine 32 – 1984-1985; ofiţer în statul major al Divizionului 339 Vânătoare de Submarine şi ofiţer în comandamentul Diviziei 42 Maritime( probabil activist de partid) 1985-1989; jurnalist militar – 1990 – 1998; diferite funcţii pe linie de informare şi relaţii publice la M.Ap.N. – 1989-2012; director adjunct al Directiei Ocupare şi Salarizare, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice (detaşat) – 2012 - 2014; şef al Directiei personal şi mobilizare din Statul Major General – din ianuarie 2014

Ordine şi decoraţii:

- Emblema Onoarea Armatei României;
- Emblema de Onoare a Statului Major General; 
- Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene;
- Emblema de Onoare a Forţelor Terestre;
- Emblema de Merit "În slujba Păcii";
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 25 de ani de activitate;
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 20 de ani de activitate;
- Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a.




C. Analiza comparativă

     Militarii  din perioada interbelică sunt cei care au participat în timpul Primului şi celui de la Doilea Război Mondial  la realizarea şi ulterior la apărarea României Mari. Cei actuali au participat marginal  la evenimentele din decembrie 1989 şi pe fondul haosului din societatea românească au avut acces rapid la grade şi funcţii la care în mod normal nu ar fi putut aspira. Din analiza comparativă a acestora se desprind următoarele aspecte:
·         Carierele generalilor  din perioada interbelică au avut la bază prevederile diferitelor variante ale   Legii asupra înaintărilor în armată”[13]. Regulile , principiile şi criteriile  stricte ale acesteia - corelaţia grad-funcţie; obligativitatea absolvirii unor cursuri şi susţinerea unor examene deosebit de riguroase; avansarea în gradul următor  numai după îndeplinirea stagiului minim în gradul deţinut şi după îndeplinirea stagiului la trupă -  au fost respectate integral, indiferent de cine s-a aflat la conducerea României. Stagiile  minime  în grad erau următoarele:   slt. - 3ani; lt - 4ani; cpt. – 6 ani; mr. - 4 ani; lt.col. – 4 ani; col. - 4 ani. Colonelul ca să fie înaintat la gradul de  general  de brigadă trebuia să fi comandat 2 ani, efectiv, acelaşi regiment.  Generalul de brigadă pentru a fi avansat general de divizie trebuia să aibă 4 ani vechime în grad şi să fi comandat  o divizie un an neîntrerupt. Generalul de divizie ca să fie avansat general de corp de armată trebuia să aibă  o vechime  în grad de cel puţin  5 ani.[14] În aceste condiţii, cei trei generali din perioada interbelică, respectând integral aceste criteriii,  au primit stelele de general astfel:  Gheorghe Avramescu – prima la 53 de ani, a doua la 56 de ani, a treia la 58 de ani şi a patra la 61 de  ani; Nicolae Dăscălescu – prima la 53 de ani, a doua la 56 de ani şi a treia la 61 de ani;  Leonard Mociulschi- prima la 53 de ani, a doua la 55 de ani. De reţinut - ultimile grade au fost obţinute în timp de război.
·         După 1989  au fost elaborate legi, regulamemte şi dispoziţiuni, fiind  aprobat chiar un Ghid al Carierei Militare, toate stabilind în amănunt condiţiile de îndeplinit de către militari  pentru înaintarea în grad şi funcţie.  Reglementările acestora  nu difereau esenţial de regulile, principiile şi criteriile din perioada interbelică. Dar ele nu vor fi  aplicate toturor militarilor. Cei cu abilităţi extra profesionale, în special cei apropiaţi de conducătorii politici, au fost permanent favorizaţi. Vărsta de înaintare la gradul de general a scăzut drastic faţă de perioada interbelică:  Gabriel Oprea – primeşte prima stea de general  la 40 de ani, a doua la 42 de ani, a treia la 47 şi a patra la 48 de ani;  Cătălin Ştefăniţă Zisu – prima la 37 de ani, a doua la 41 de ani , a treia  la 45 de ani; Ioan Sârbu – prima stea la 53 de ani, a doua stea la 57 de ani. Un caz interesant este şi cel al actualului şef al SMG – Ştefan Dănilă – care în perioada 2009-2011 a fost de trei ori avansat, primind   prima stea de general  la  44 de ani, a doua la 45 de ani  şi a treia la 46 de ani.
 În toate aceste cazuri termenele prevăzuta de lege ca stagii minime în grad nu au fost respectate. Cătălin Ştefăniţă Zisu a reuşit la doar 37 de ani, după o carieră militară  de doar  15 ani,  să primească prima stea de  general. După o carieră de 11 ani de subofiţer sanitar, doar  15 ani  i-au fost necesari  lui  Ioan Sârbu   pentru a reuşi avansarea de la gradul de plutonier la  cel de general de brigadă. Ilie Botoş deşi nu a absolvit nicio şcoală militară, în doar 12 ani de activitatedupă activare a fost avansat general, primind prima stea la 38 de ani, a doua la 42 de ani şi a treia la 46 de ani. Aceşti militari, cu excepţia lui  Ştefan Dănilă, nu au  comanadat subunităţi, unităţi, mari unităţi  sau structuri care să le permită astfel de avansări.                            Gabriel Oprea, pe parcursul unei cariere de cadru militar activ de doar aproximativ 14 ani, a primit două  stele de general. Celelalte două stele le-a primit în rezervă.  Motivele avansării acestuia nu au nimic comun  cu prevederile legale: prima stea de general a primit-o pe timpul când îndeplinea funcţia de preşedinte  al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale; a doua stea  a primit-o pentru că a fost un bun prefect; a treia pentru că a înfiinţat filiala A.N.C.M.M.R.R. din judeţul Ilfov, a patra pentru că şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de Interne. Mai mult pentru Gabriel Oprea propunerea de avansare la gradul de general de brigadă nu a fost făcută de ministrul apărării naţionale, aşa cum prevedea lege, ci de premierul Adrian Năstase, ea nemaifiind discutată în Colegiul M.Ap.N.
Pentru ceilalţi  generali este greu de justificat cum au fost respectate  criteriile  prevăzute în Ghidul Carierei Militare pentru astfel de  avansări: cunoştinţe  generale şi de specialitate, abilităţi cognitive, competenţe generale şi de specialitate specifice domeniului militar în care au fost încadraţi/numiţi.[15]
·         Toţi  generalii din perioada interbelică  au  fost avansaţi numai  în perioada cât au fost în activitate. După 1990 obţinerea gradelor în rezervă a devenit extrem de facilă. Specialistul în domeniu este Gabriel Oprea, care după ce obţine gradele de maior, locotenet - colonel şi colonel  în rezervă, este reactivat, obţine două stele  de general în activitate , ulterior după trecerea în rezervă obţinând celelalte două stele de general.  Acesta a declarat că este foarte mândru de faptul că este mândru că este general, nemenţionând nimic de faptul că ar fi mândru şi de modul cum a obţinut stelele de general  .[16] Ilie Botoş, trecut în rezervă colonel, este avansat general de brigadă în rezervă, după care este reactivat, ulterior primind încă două stele  de general.
·         Generalii din perioada interbelică, de regulă,  nu erau  detaşaţi la alte ministere.  Fac excepţie următorii generali care în guvernarea Ion Antonescu au îndeplinit următoarele funcţii : Nicolae Scarlat Stoenescu, ministrul de Finanţe(1941 - 1942); Radu Rosetti, ministrul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (27.01-11.11.1941) şi Ion Sichitiu, ministrul Agriculturii (1941-1942).                                                                      Cu totul alta este situaţia astăzi, când detaşarea generalilor la alte ministere  se pare că este la modă în M.Ap.N. Atunci când, urmare a câştigării alegerilor de către un nou partid/alianţă, are loc şi schimbarea conducerii ministerului , cei apropiaţi vechii conduceri îşi aranjează detaşarea, în locuri călduţe,  la alte ministere. Gen.lt. Cătălin Stefăniţă Zisu  în perioada 2012 - 2013  a fost  detaşat ca  preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale.  Gen. mr. Ioan Sârbu în  perioada 2011-2012 a fost detaşat  consilier al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală Învăţământ Superior 2011-2012. Contraamiralul Tiberiu Frăţilă  în perioada 2012-2014 a fost detaşat  ca director adjunct al Directiei Ocupare şi Salarizare, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice . Gen. lt. Ilie Botoş   în perioada februarie 2013 – martie 2014 a fost detaşat ca  Secretar de stat pentru Securitate Națională, Guvernul României , iar din martie 2014 ca  Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne. Foarte interesante sunt de urmărit  mişcările de personal, din culise, pe care protectorii acestor personaje le –au  efectuat pentru a asigura liniştea acoliţilor lor. Odată pericolul trecut aceştia, cu excepţia lui Ilie Botoş, care l-a urmat pe Gabriel Oprea la MAI,  au revenit la M.Ap.N., pe funcţiile avute anterior sau pe altele superioare , chiar dacă nu aveau  pregătirea profesională necesară. Astfel contraamiralul Tiberiu Frăţilă, utecist , jurnalist militar şi specialist în comunicare a ajuns  să răspundă  de mobilizarea Armatei Române.
·          Niciunul din generalii din perioada interbelică nu a deţinut  titlul de doctor şi/sau  de profesori universitar. Singurele preocupări ale acestora erau legate de sistemul militar şi de găsirea soluţiilor care să asigure o structură a forţelor armate corespunzătoare pericolelor care ameninţau România şi  o stare de operativitate superioară  unităţilor şi marilor unităţi.   
     Generalii postdecembrişti  au avut cu totul alte preocupări,  manifestând o apetenţă deosebită pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice, care să le permită ascensiunea  în domeniul  militar  şi  accesul în anumite cercuri academice. Obţinerea acestor titluri ştiinţifice  s-a făcut de multe ori cu încălcarea prevederilor legale,  în final fiind necesară intervenţia  D.N.A. – vezi scandalul U.N.Ap, legat de filiera de obţinere  a titlurilor de doctor în ştiinţe militare” şi apoi de cadru didactic universitar[17]. Obţinerea titlurilor ştiinţifice s-a făcut  potrivit principiului “Dacă te baţi , sunt şi excepţii!”,  atât de apreciat de Gabriel Oprea.    Acesta  a reuşit, într-o perioadă de doar 2-3 ani de la obţinerea doctoratului să devină profesor universitar şi conducător de doctorat, deşi statutul cadrelor didactice prevede o vechime de  cel puţin 10-15 ani. La rândul său, Ioan Sârbu are o ascensiune  academică  uluitoare. Este numit   direct şef de lucrări, sărind peste gradele de preparator şi asistent universitar, care ar fi necesitat o vechime didactică de 9 ani. Deoarece  vechimea didactică prevăzută pentru obţinerea titlului de conferenţiar  era de 20 de ani, acesta îşi echivalează vechimea în muncă -  inclusiv perioada când era brancardier şi student -  cu cea didactică. Tot Ioan Sârbu, şeful catedrei de Implantologie, din cadrul Facultăţii de Stomatologie şi consilier al ministrului Educaţiei, a fost acuzat că a plagiat o lucrare a unui mare implantolog american şi şi-a îmbogăţit CV-ul cu un articol care nu-i aparţine[18].                                                                                                                                                                                                                                                      
·       În perioada interbelică pentru a putea fi avansaţi  la gradul de general , ofiţerii trebuiau să se distingă prin alese însuşiri morale. Nici unul din cei trei generali  prezentaţi nu a fost implicat în acte de corupţie.Toţi sunt oameni cu un caracter ales , de o cinste deosebită şi de o rară modestie. Toţi, deşi au ocupat funcţii deosebit de importante,  nu au acumulat averi considerabile.                                                                                         Cu totul alta este situaţia  generalilor contemporani, deseori  acuzaţi de implicare în fapte compromiţătoare pentru un militar.
Gabriel Oprea  a fost acuzat  de către preşedintele României că este conducătorul Mafiei personale a  premierului Adrian Năstase. Tot el este acuzat  de relaţii dubioase cu teroristul Omar Haysam, de implicare în dosarul “Diplome titluri universitare”, de comiterea unor grave ilegalităţi în procesul de recalculare şi revizuire a pensiilor militare şi de avansarea ilegală a unor politicieni, ziarişti şi procurori , dar şi a unor subofiţeri şi maiştri militari la  gradul de generali în rezervă. Averea sa este impresionantă – 2 terenuri în Pipera şi Voluntari; 2 apartamente în Bucureşti, 3 case de locuit în Bucureşti şi Pipera, 2 case de vacanţă la Predeal şi Mangalia;2 autoturisme; bijuterii – 10.000 euro; picturi, tablouri – 50.000 euro; conturi bancare -60.887 roni, 141.458 euro.[19]
Cătălin Ştefăniţă Zisu este acuzat că ar fi artizanul tuturor scandalurilor din jurul Clubului Steaua,   de implicare  in schimbul de terenuri dintre minister si Gigi Becali. de aranjarea unei licitaţii cu dedicaţie[20], de obţinerea de titluri universitare şi ştiinţifice în condiţii dubioase[21]. Este posesorul următoarei averi: 1 teren intravilan în Bucureşti, 2 case de locuit în Bucureşti şi în jud. Prahova, 1 autoturism BMW.[22]
Ioan Sârbu este acuzat că a umilit, persecutat şi îndepărtat din Spitalul Militar nume importante ale școlii de medicină românești, [23]pentru îndepărtarea  cărora a  propus  desfiinţarea Facultăţii de Perfecţionare şi Specializare din Institutul Medico-Militar şi a contribuit decisiv la desfiinţarea clinicilor universitare  din SCUMC, acolo unde se pregăteau viitorii medici militari[24];
implicarea în afacerea “Radius Medical”[25]. Posedă următoarea avere: 2 terenuri intravilane în Bucureşti şi în Buşteni, 1 casă de locuit în Bucureşti, 1 casă de vacanţă în Buşteni, bijuterii – 18.500 euro, tablouri – 9.000 euro, conturi – 6.812 ron şi 23.000 euro[26]
Ilie Botoş este acuzat că a soluţionat dosarul referitor la  doborârea elicopterului IAR-330, în 23 decembrie 1989, în care se aflau generalii Nuţă şi Mihalea , ca fiind un accident de muncă provocat de echipajul elicopterului.[27] În urma celebrei dispariţii a lui Haysam  generalul şi-a  prezentat demisia de onoare. Este posesorul următoarei   averi: 1 casă de locuit la Sibiu, 2 autoturisme, conturi în bancă – 3.188 euro, 29.939 dolari şi 69.302 roni, a acordat un împrumut de 160.000 euro , are un împrumut scadent în anul 2031 în valoare de 39.926 euro.[28]
·         La generalii din perioada interbelică este foarte uşor să afli evoluţia în cariera militară din punct de vedere al  gradelor. La generalii contemporani este o adevărată aventură să încerci să identifici cu exctitate data avansărilor în grad, care este omisă , cu bună ştiinţă, din biografiile făcute publice. Celebru din acest punct de vedere este Cătălin Ştefăniţă Zisu,  a cărei biografie nu apare nici măcar  în lucrarea Piramida cantemiristă – de la lampasul cantemirist la vipuşca de general”, dedicată foştilor absolvenţi ai instituţiei care au reuşit să obţină gradul de general. Unii  îşi  cosmetizează   biografiile, omiţând perioadele  în care au fost secretari UTC – Tiberiu Frăţilă şi Cătălin Ştefăniţă Zisu  ( 1989 -  la Regimentul 1 Mecanizat), alţii prezintă eronat funcţiile îndeplinite. Astfel din curriculum vitae al lui  Gabriel Oprea  aflăm că acesta, în perioada 1983-1990 ar fi  fost  ofiţer  economist în M.Ap.N.  În  perioadă respectivă , conform  prevederilor statelor de organizare, acesta nu ar fi putut fi  încadrat decât în funcţiile de  ofiţer 3 sau 4 de intendenţă  (echivalente  gradul ui de căpitan sau maior). Plin de mândrie acesta a declarat în Emisiunea “Jocuri de putere” că a fost locţiitor şi comandant al unei “unităţi speciale”, atunci când, în 1992, avea gradul de locotenent major.[29] Interesant este că în curriculum vitae acesta are trecută în perioada 1990 -1993 funcţia  de magistrat militar, care nu are nimic comun cu comanda unei unităţi militare, fie ea şi specială. Gabriel Oprea nu a specificat cu ce se ocupa celebra “unitate specială”, dar din informaţiile publice anterioare,  se pare că este vorba de hotelurile armatei din Mangalia. Se pare că aceşti domni nu au învăţat nimic din păţania unei celebre analfabete, devenită academician de renume mondial.
v   
      Pe parcursul istoriei au mai existat perioade în care  o serie de generali ai Armatei Române, datorită sprijinului politic de care s-au bucurat, prin acţiunile  intreprinse, au devenit deosebit de periculoşi pentru stabilitatea organismului militar.
 În anul 1888 datorită sistemului de corupţie instituit de ministrul de război, gen. Alexandru Anghelescu,s-a ajuns în situaţia  că”nouă zecimi dintre generali erau oameni corupţi,  sau ambiţioşi de cea mai proastă  speţă” [30]. Ofiţerii tineri, cu ajutorul presei,  reuşesc să determine demiterea ministrului corupt şi condamnarea acestuia şi a doi din membrii de bază ai “găştii generalului Angelescu”, fraţii Maican.[31]
În perioada 1914 – 1916, în perioada neutralităţii, gen. Dumitru Iliescu, secretarul general al Ministerului de Război, cel care conducea de fapt ministerul,  s-a remarcat prin faptul că nu a comandat  nici măcar o brigadă şi  a evitat cu mare abilitate  toate examenele de specialitate. În schimb a reuşit să se înconjoare  de  “toţi linguşitorii, toţi doritorii de a parveni”, iar în jurul  Marelui Cartier General  a grupat mii de ofiţeri protejaţi de puternicii zilei. La comanda marilor unităţi au fost numite elemente mediocre, care se bucurau de sprijin politic. În acelaşi timp “ghişefturile “ de la Ministerul de Război vor afecta serios  înzestrarea armatei române, deoarece cei din “clica generalului Iliescu”, în schimbul comisionului  au acceptat materiale” de orice calitate, oricât de degradate ar fi, pe un preţ ce corespundea cu întreita valoare  a obiectelor”.[32] A urmat dezastruoasa campanile a anului 1916, în urma căreia cei din “clica lui lIliescu” au fost îndepărtaţi, dar preţul plătit, de militarii români  a foste extrem de dureros.
În perioada 1930-1940, în jurul regelui Carol al II - lea, s-a format şi a acţionat o  “camarilă”, această  perioadă find caracterizată de o corupţie care a atins un  nivel greu de imaginat. Din păcate, cu sprijinul unor militari din ierarhia superioară a armatei, cooptaţi în această “camarilă”, au fost fraudaţi banii publici destinaţi armatei şi a fost sabotată industria de apărare, prin acordarea comenzilor cu prioritate firmelor străine, bineînţeles contra unor comisioane substanţiale.[33] A urmat dezastruosul an 1940,când România Mare s-a prăbuşit.  În septembrie 1940,  după abdicarea regelui Carol al II-lea,   generalul Ion Antonescu a luat măsura trecerii în rezervă a tuturor militarilor din “camarilă” , o parte dintre ei fiind  trimişi în judecată. Răul era însă făcut şi cu toate eforturile făcute de noua conducere, Armata Română a intrat în cel de al doilea război mondial cu o înzestrare necorespunzătoare.
Astăzi,  în Ministerul Apărării Naţionale ”clica lui Gabriel Oprea” – Ilie Botoş, Ioan Sârbu, Cătălin Ştefăniţă Zisu, Tiberiu Frăţilă – face legea, chiar dacă unii dintre ei, momentan , nu mai sunt încadraţi în M.Ap.N. Au rămas fidelii lor, implementaţi  în toate structurile şi  la toate nivelurile. În condiţiile în care starea de operativitate a Armatei Române este de aproximativ  40% - lucru nemaiîntâlnit în istoria contemporană a României -  când  muniţia disponibilă asigură ducerea acţiunilor de luptă doar pentru 8 ore, când unii specialişti militari consideră că ocuparea României de către Rusia s-ar putea face în 4- 8 ore, aceşti generali  şi sprijinitorii  lor politici sunt preocupaţi cum să întărească controlul politic asupra armatei  -  vezi ultima iniţiativa  legislativă a PSD . Nimic despre sporirea semnificativă a alocării bugetare imediate pentru mărirea operativităţii, pentru îmbunătăţirea înzestrării unităţilor, pentru revigorarea industriei de apărare. Doar întărirea controlului politic. Faptul că totuşi la nivelul brigăzilor şi diviziilor au fost numiţi în ultima perioadă militari care s-au afirmat în teatrele de operaţiuni este un lucru bun. Dar atât timp cât la conducere sunt cei din “clica lui Gabriel Oprea” pericolul pentru Armata Română este imens. Având în vedere experienţele istorice anterioare este clar că, mai devreme sau mai târziu şi această clică va dispărea . Eu sper că nu înainte de a răspunde  pentru distrugerea  organismului militar românesc. Este singura soluţie posibilă. Cu cât  vor dispărea mai repede, cu atât va fi mai bine, pentru Armata Română!


[1] Dr.Alesandru Duţu, Florica Dobre – Drama generalilor români. 1944 – 1964, Ed. Enciclopedică, Bucureşti , 1997, pag.50
[2] Eugen Stănescu, Gavril Preda, Mircea Cosma, Iulia Stănescu – Cavaleri ai ordinului militar de război”Mihai Viteazu”, Ed. Salgo, Sibiu, 2012, pag.147
[3] Ibidem – pag.138
[4] Ibidem – pag.311
[5] N. Dăscălescu – Nicolae Dăscălescu- generalul soldat, Ed. Militară, Bucureşti, 1995
[6] Eugen Stănescu, Gavril Preda, Mircea Cosma, Iulia Stănescu – op.citate, pag.175
[7] Dr.Alesandru Duţu, Florica Dobre – op.citate, pag.191
[8] Curiculum vitae - www.mai.gov.ro

[9] Curiculum vitae - www.mai.gov.ro
[10] Monitorul oficial nr.860din 3 decembrie 2003
[11] Curiculum vitae – www. mapn.ro
[12]  Curiculum vitae – www.mapn.ro
[13] Direcţia Management Resurse Umane – O istorie a structurii centrale de personal a armatei române. 1862-1947, Ed.Centrului Tehnic Editorial al Armatei, Bucureşti, 2006, pag 213-225
[14] Ibidem
[15] Monitorul Oficial, partea I-a , nr. 125 din 18 februarie 2011 – H.G.106/2011 PENTRU APROBAREA Ghidului carierei militare



[16] Emisiunea “Jocuri de putere”, Realiatatea tv, 9 aprilie 2014
[17] Ondin Gherguţ – UM1500 euro. În afacerea “Academia Miliatară, 100 de ofiţeri suspecţi de corupţie, România Liberă, 13 martie 2009”
[18] Adevărul, 18 ianuarie 2014
[19] Declaraţie de avere – www.mai.gov.ro

[20] Ziarul Atac, 17 aprilie 2011
[21] Infomondo militar, 27 august 2012

[22] Declaraţie de avere – www. mapn.ro
[23] Caţavencii, nr.4(82),2013

[24] Ziarul de investigaţii, 27 mai 2011
[25] Caţavencii nr.5(83), 2013
[26] Declaraţie de avere – www mapn.ro
[28] Declaraţie de avere – www.mai gov.ro
[29] Emisiunea “Jocuri de putere” , Realiatea TV, 9 aprilie 2014
[30] Remus Macovei –Corupţia şi Armata Română, Ed. Muntenia, Constanţa, 2004, pag.27.
[31] Ibidem, pag.30-31
[32] Remus Macovei, op. citate, pag.42
[33] Ibidem, pag.55

Col.(r.) Remus Macovei