Generalii de ieri, generalii de astăzi.
Motto
”Când vine istoria să restabilească răspunderile,
dacă vine, este prea târziu. Adevăraţii vinovaţi au dispărut de mult sau digeră
fructul agonisit prin abilităţi, exploatări de situaţii, abuzuri şi
furturi” Ion Antonescu
Evenimentele din Crimeea vor degenera şi
se vor finaliza foarte probabil cu un conflict în care toate statele din zonă vor fi implicate,
inclusiv militar. În acest context Armata română va trebui să acţioneze singură
sau cel mai probabil împreună cu alte state la acest conflict. Având în vedere
rolul deosebit de important pe care conducătorii militari îl au în planificarea , conducerea şi desfăşurarea
acţiunilor militare m-am gândit să fac o analiză comparativă între militarii
din conducerea armatei la intrarea României în cel de al doilea Război Mondial
şi conducătorii militari actuali. Ceea ce am descoperit cu această ocazie este
îngrijorător. Şi iată de ce.
A. Generalii
din perioada interbelică
La intrarea României în cel de al Doilea Război Mondial
la conducerea armatei se aflau generali cu prestigioase cariere militare.Urmare
a modului exemplar în care au condus acţiunile marilor unităţi din
subordine pe timpul acţiunilor de luptă desfăşurate pe frontul de est, dar şi pe frontul de vest, aceştia au fost promovaţi în funcţii, înaintaţi în
grade şi au fost decoraţi cu cele mai importante distincţii româneşti.
General de armată Gheorghe Avramescu[1]
Data naşterii - 26 ianuarie 1884
Studii militare – Şcoala militară de infanterie şi cavalerie
– 1908, Şcoala Superioară de război –anul I -1913-1914, anul II – 1919-1920
Grade militare –
sublocotenent-1908; locotenent – 1911, căpitan – 1916, maior- 1917,
locotenent colonel – 1923, colonel – 1929, general de brigadă – 1936 ( la vârsta
de 52 de ani
), general de divizie – 1940, general de corp de armată – 1942, general de
armată – 1945
Funcţii îndeplinite – comandant pluton, companie,
batalion, ofiţer în statul major al Diviziei 1 Vânători de Munte, şef Biroul 6
transport al M.St.M, comandant al Corpului de munte(1941-1943),comandant
al Corpului 3 Armată(1943-1944), comandant al Armatei a 4 –a (1944-1945).
Decoraţii:
-
Ordinul “Steaua României “în grad de
Cavaler cu panglică de Virtute Militară
-
Ordinul “Coroana României”, clasa Ofițer
cu panglică de Virtute Militară.
- Ordinul “Mihai Viteazul “cl. III - prin DR
2886/17.10.1941-“Pentru priceperea deosebită ,
curajul , hotărârea şi iniţiativa cu care a condus operaţiunile de cucerire a Bucovinei, a
judeţului Hotin, forţarea liniei fortificate a Nistrului şi urmărirea
inamicului î n Ucraina până la Bug” [2]
- Ordinul “Mihai Viteazul” cl. II - prin DR
2549/1.09.1942- “Pentru modul strălucit cum a
organizat şi condus operaţiunile Corpului său de armată în atacul
Sevastopolului”[3]
-
Ordinul “Mihai Viteazul”, model 1944, cl.
III cu spade - prin DR 2254/ 15.11.1944”Pentru
modul cum s-a distins în grelele lupte pentru eliberarea Ardealului de
Nord( 5 septembrie – 12 octombrie 1944)”[4]
General
de corp de armată Nicolae
Dăscălescu[5]
Data naşterii -
29.06.1884
Studii militare – Şcoal Militară de artilerie, geniu şi
marină – 1908, Şcoala Superioară de Război – 1923
Grade militare – sublocotenent – 1908, locotenent – 1911,
căpitan – 1916, maior – 1917, locotenent colonel – 1923, colonel – 1929,
general de brigadă – 1937(la vârsta de 53 de ani), general de
divizie – 1940, general de corp de armată – 1945.
Funcţii îndeplinite –comandant de
pluton în Regimentul 8 Artilerie (1908-1909, 1911-1916);comandant de baterie şi
de divizion în Regimentul 4 Artilerie (1916-1918);comandant al Regimentului 4 Artilerie
(1919-1920);
şef de stat major la Divizia 14 Infanterie ; şef birou studii în Ministerul de
război (1920-1921);
subşef de stat major al Corpului 5 Armată (1925)
; şef de stat major la Comandamentul Trupelor Aeronautice (1925-1931);
inspector al Aeronauticii Române (1931-1932);
comandant al Regimentului 1 Artilerie Antiaeriană (1932-1933);
şef de stat major al Corpului 3 Armată (1933-1936);
comandant al Brigăzii 12 Artilerie (1936-1937);
secretar general al Ministerului Apărării Naţionale (1937-1938)
; comandant al Brigăzii 1 Artilerie Antiaeriană (1938-1939);
comandant al Diviziei 25 Infanterie (1939-1940); comandant al Diviziei 21
Infanterie (1940-1941); comandant al Corpului 2 Armată (1941-1945);
comandant al Armatei a 4-a (ianuarie-februarie, martie-mai 1945)
Decoraţii:
-
“Crucea
Comemorativă a războiului 1916-1918”, cu baretele Ardeal, Carpaţi, Bucureşti,
Tg. Ocna
-
“Coroana
României”, clasa a IV-a, cu spade, în grad de ofiţer, cu panglică de Virtute
Militară
-
Ordinul
“Mihai Viteazul” claasa a III- a la
22.09.1941– “Pentru modul cum a impulsionat şi
condus divizia sa în luptele din ziua de 12 iulie 1941, când deşi divizia
rămăsese cu o valoare de circa 4 batalioane, a rezistat cu bărbăţie atacurilor
date de două divizii ruse, susţinute de un violent foc de artilerie de
proporţii nebănuite şi de atacul aviaţiei. A fost continuu în linia I, fiind
mereu prezent la regimente şi batalioane sub focul violent al inamicului. În
ziua de 8 iulie a condus personal regimentul
Dorobanţi la atac spre a-şi îndeplini misiunea ordonată”[6]
- (A stârnit admiraţia mareşalului Ion
Antonescu, care a luat de la pieptul
său, propriul ordin primit în Războiul de Întregire şi l-a prins pe
pieptul generalului Dăscălescu)
-
Ordinul
“Steaua României” cu spade în grad de Mare Ofiţer, cu panglică de Virtute
Militară
-
Ordinul
“Coroana României”, clasa a III-a
-
“Cruciada
împotriva comunismului”
General de divizie Leonard Mociulschi[7]
Data naşterii - 25.03.1889
Studii militare – Şcoala Militară de Ofiţeri Activi de
Infanterie -1912.
Grade militare – sublocotenent - 1912, locotenent – 1915, căpitan – 1917,maior
– 1920, locotenent colonel – 1932, colonel – 1937, general de brigadă – 1942 (la vârsta de 53 de ani), general de divizie – 1944
Funcţii îndeplinite – comandant
pluton şi companie infanterie, comandant
Batalion Vânători de Munte – 1932 - 1937,comandant al Grupului 4 Vânători
Munte, comandant secund al Brigăzii 1 Munte – 1940-1942, comandant al Diviziei
3 Munte – 1943-1945
Decoraţii:
- Ordinul
“Mihai Viteazul” cls. a III-a, la 17.10.1941-”Pentru
destoinicia şi energia cu care a condus detaşamentele brigăzii la trecerea
frontierei în zona Vicovul Cindei, la
cucerirea regiunii Storojineţ şi în special la forţarea Nistrului, în zilele de
17 şi 18 iulie, unde sub focul ucigător al inamicului din cazemate a
impulsionat prin exemplul personal pe direcţia e efort a brigăzii.”
- Ordinul
“Mihai Viteazul “cls. a II-a, la
19.02.1944 – “S-a distins prin exemplul personal, destoinicia şi
dârzenia cu care a comandat unităţile de Vânători de Munte”
- Ordinul
“Mihai Viteazul” model 1944, cu spade cls. a III-a , la
23.03.1945 – “Pentru energia, curajul şi
priceperea cu care şi-a condus divizia pe câmpul de luptă”
B.
Generalii
din prioada postrevoluţie 1989
După evenimentele din decembrie 1989 lumea militară a
fost bulversată de încălcarea, uneori grosolană, a normelor cu privire la acordarea gradelor
de general. Iată cele mai elocvente
exemple .
General Gabriel Oprea[8]
Data naşterii - 1
ianuarie 1961
Studii – Şcoala Militară de
Ofiţeri Activi “Nicolae Bălcescu”-Sibiu - 1983, Facultatea de Drept a
Universităţii Bucureşti,secţia administrativ(la fără frecvenţă) - 1990,
Colegiul Naţional de Apărare – 1997,Doctor în drept, Universitatea Bucureşti,
Facultatea de drept – anul incert, probabil 2000.
Grade militare – locotenent (specializare
- intendenţă) – 1983, locotenent major, căpitan - până în 1993; maior,locotenent colonel şi
colonel – în rezervă, în perioda 1993-2000; general maior de justiţie militară
activ - 2001(la vârsta de 40 de ani), general de divizie activ - 2003; general
locotenent – 2008 (în rezervă); general (în
rezervă) - 2009.
Funcţii îndeplinite – ofiţer de intendenţă – 1983 – 1990; consilier
juridic la M.Ap.N (ofiţer de justiţie militară activ) - 1990 – 1993, preşedinte
al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - 2001 – 2002, Prefect,
Prefectura municipiului Bucureşti – 2002-2003;
Ministru Delegat pentru Administrația Publică, Ministerul
Administrației și Internelor 2003-2004; Ministrul Administrației și Internelor
- 2008 - ianuarie 2009;
Ministrul Apărării Naționale - Decembrie 2009 - mai 2012;
Viceprim-ministru pentru securitate națională - decembrie 2012 – 5 martie 2014;
Viceprim-ministru pentru securitate națională, Ministrul Afacerilor Interne - 5
martie 2014 – prezent:
Decoraţii:
-
Ordinul
Național “Steaua României” în grad de Cavaler – 2000
- Ordinul Național “Serviciul Credincios” în
grad de Cavaler -2002
General locotenent Ilie Botoş [9]
Data naşterii – 1965
Studii militare – Nu are. Urmează
diferite cursuri în străinătate: 2001- cursul
„Contraterorism”, Academia Internaţională de Arte Marţiale din cadrul
Colegiului Israelian de Securitate şi Investigaţii; în decembrie 2006 - Curs de securitate naţională, Colegiul
Galilee, Israel; martie 2007 - Curs avansat de securitate naţională, Colegiul
Galilee, Israel; mai 2007, - Curs pentru
generali, amirali şi ambasadori, Colegiul de Apărare NATO; august 2007 - Programul „Securitatea internaţională şi
naţională”, Şcoala pentru Studii Guvernamentale John F. Kennedy, Universitatea
Harvard; ianuarie 2008, - Curs de contraterorism, Israel;
Grade militare – locotenent major
- 1991; căpitan magistrat - 1995; maior
magistrat - 1999 ; locotenent-colonel magistrat - 2000; colonel magistrat - 2002 ; general de
brigadă (r) – 2003 (la vârsta de 38 de ani)[10];
- general-maior magistrat – 2007; general locotenent - 2011
Funcţii îndeplinite – judecător militar la Tribunalul Militar Cluj
-11.02-17.07.1991 ; procuror militar criminalist şi prim-procuror militar la Parchetul
Militar Cluj - 1991-2002; procuror militar şi procuror general adjunct la
Parchetul Naţional Anticorupţie - 2002-2003; procuror general al Parchetului de
pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -2003-2006 ; şef (consilier juridic şef) al Direcţiei
Legislaţie şi Asistenţă Juridică a Ministerului Apărării Naţionale - 2006-2008 ; consilier al ministrului
apărării naţionale (şi consilier juridic şef) la microstructura „Consilierii
Ministrului” - 2008-2009; locţiitor al directorului general al Direcţiei
Generale de Informaţii a Apărării -2009-2010 ; şef al Direcţiei Informaţii
Militare şi locţiitorul directorului general al Direcţiei Generale de Informaţii
a apărării pentru informaţii militare - 2010-2012; director general al Direcţiei Generale de Informaţii
a apărării - 01.08.2012 – ianuarie 2013; Secretar de stat pentru Securitate
Națională, Guvernul României - Februarie
2013 – Martie 2014; Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne - Martie
2014 – prezent.
Decoraţii:
-
Ordinul
Național “Steaua României” în grad de Cavaler – 2011
- Ordinul Național “Serviciul Credincios” în
grad de Ofiţer -2012
- Ordinul
Naţional Serviciul Credincios în grad de „Cavaler”
- Ordinul Virtutea Militară în grad de „Cavaler”
- 2010
Generalul locotenent Cătălin Ştefăniţă Zisu
Data naşterii -1966.
Studii militare – Liceul Militar “Dimitrie Cantemir – 1985,
Şcoala de Ofiţei Activi”Nicolae
Bălcesu”Sibiu – 1988
Grade militare – locotenent
-1988, locotenent major, căpitan, maior. locotenent colonel, colonel - general de brigadă, lipsesc date – 2003(la vârsta de 37 de ani),general maior – 2007, general locotenent –
2011
Funcţii îndeplinite – până în 2006 lipsesc date certe despre funcţiile
îndeplinite;
Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit – 2006-2012; preşedinte al
Administrăţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale - 2012-2013,
Comandant al Comandamentului Logistic Întrunit -2013 – present.
Decoraţii :
-
“Virtutea
Militară” în grad de cavaler – 2002
-
”Serviciul Credincios” în grad de cavaler – 2010
-
”Steaua României „– în grad de cavaler – 2011
-
“Virtutea
Militară”în grad de
ofiţer - 2013
Data naşterii – 17.10.1958
Studii militare – Şcoala Militară de Subofiţeri
Sanitari – 1979; Institutul Medico – Militar Bucuresti 1996; Curs de
implantologie orală S.U.A.(trei luni) 1996; / Curs de Competenţă în
implantologie orală; Doctor in Ştiinte Medicale
- 2001; Curs postuniversitar de perfecţionare în domeniul securităţii şi
apărării naţionale ”Securitate şi bună guvernare”- 2009
Grade militare – sergent major – plutonier,
1979 - 1990, locotenent major – 1992, căpitan - 1994, maior - 1999, locotenent
colonel - 2000, colonel -2002 , general
brigadă – 2004( la vârsta de 52
de ani ), general maior - 2009
Experienţă profesională - sanitar
şef în laboratorul de igienă şi Secţia de chirurgie maxilo-facială la Spitalul
Militar Central – 1979-1990; medic în Secţia chirurgie maxilo-facială şi
reconstructivă la Spitalul Clinic Militar Central- 1996- 2000; medic specialist
în Secţia odontologie, paradontologie şi protetică la Spitalul Clinic Militar
Central – 2000-2002; Şef Secţie odontologie, paradontologie şi protetică din
Centrul Clinic de Stomatologie şi Implantologie la Spitalul Clinic de Urgenţă
Militar Central 2002 -2003; Comandantul Institutului Medico-Militar Bucureşti
2003-2004; Comandantul Spitalului Clinic de Urgenţă Militar Central „Dr. Carol
Davila” Bucureşti – 2004-2009; Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării
Naţionale - 2009-2010; Consilier al
Ministrului Apărării Naţionale – mai – iulie 2010 ; Ofiter in Statul Major
General al Ministerului Apărării Naţionale 2010 - 2011; Consilier al
Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală Învăţământ
Superior 2011-2012, Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului Apărării Naţionale
- Decembrie 2012 – Ianuarie 2013 ; Consilier
al Şefului Statului Major General 2013- 2014; Şeful Direcţiei Medicale a Ministerului
Apărării Naţionale - 2014;
Decoraţii:
-
Ordinul
“Meritul Sanitar” în grad de mare ofiţer – 2004
Studii militare - Liceul Militar de Marină "Alexandru Ioan
Cuza"-1980, Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân", Facultatea
de Marină Militară – 1984, curs postuniversitar de perfecţionare în conducerea
activităţii de comunicare şi relaţii publice, Colegiul de Comandă şi Stat
Major, Academia de Înalte Studii Militare, Bucureşti - 2000; curs Peace Support Operations, Centrul
Regional de Pregătire PfP, A.Î.S.M., Bucureşti - 2002; curs de corespondenţi de
război, Belgia - 2005; Colegiul Naţional de Apărare, Bucureşti; - 2007.
Grade
militare – de la locotenent – la comandor – lipsă date; contraamiral de flotilă – 2011(la vârsta de
49 de ani)
- Experienţă
profesională - comandant serviciu de luptă navigaţie, vânătorul de submarine 32
– 1984-1985; ofiţer în statul major al Divizionului 339 Vânătoare de Submarine
şi ofiţer în comandamentul Diviziei 42 Maritime( probabil activist de partid)
1985-1989; jurnalist militar – 1990 – 1998; diferite funcţii pe linie de
informare şi relaţii publice la M.Ap.N. – 1989-2012; director adjunct al
Directiei Ocupare şi Salarizare, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei
Sociale şi Persoanelor Vârstnice (detaşat) – 2012 - 2014; şef al Directiei personal
şi mobilizare din Statul Major General – din ianuarie 2014
Ordine şi decoraţii:
- Emblema Onoarea Armatei României;
- Emblema de Onoare a Statului Major General;
- Emblema de Onoare a Forţelor Aeriene;
- Emblema de Onoare a Forţelor Terestre;
- Emblema de Merit "În slujba Păcii";
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 25 de
ani de activitate;
- Semnul onorific "În serviciul patriei" pentru ofiţeri, pentru 20 de
ani de activitate;
- Ordinul "Meritul Militar" clasa a III-a.
C. Analiza comparativă
Militarii din
perioada interbelică sunt cei care au participat în timpul Primului şi celui de
la Doilea Război Mondial la realizarea
şi ulterior la apărarea României Mari. Cei actuali au participat marginal la evenimentele din decembrie 1989 şi pe
fondul haosului din societatea românească au avut acces rapid la grade şi
funcţii la care în mod normal nu ar fi putut aspira. Din analiza comparativă a
acestora se desprind următoarele aspecte:
·
Carierele generalilor
din perioada interbelică au avut la bază prevederile diferitelor
variante ale “Legii asupra înaintărilor în
armată”[13].
Regulile , principiile şi criteriile stricte ale acesteia - corelaţia grad-funcţie; obligativitatea
absolvirii unor cursuri şi susţinerea unor examene deosebit de riguroase; avansarea în gradul
următor numai după îndeplinirea
stagiului minim în gradul deţinut şi după îndeplinirea stagiului la trupă - au fost respectate integral, indiferent de cine s-a aflat
la conducerea României.
Stagiile minime în grad erau următoarele: slt. - 3ani; lt - 4ani; cpt. – 6 ani; mr. - 4
ani; lt.col. – 4 ani; col. - 4 ani. Colonelul ca să fie înaintat la gradul
de general de brigadă trebuia să fi comandat 2 ani,
efectiv, acelaşi regiment. Generalul de
brigadă pentru a fi avansat general de divizie trebuia să aibă 4 ani vechime în
grad şi să fi comandat o divizie un an
neîntrerupt. Generalul de divizie ca să fie avansat general de corp de armată
trebuia să aibă o vechime în grad de cel puţin 5 ani.[14]
În aceste condiţii, cei trei generali din perioada interbelică, respectând integral
aceste criteriii, au primit stelele de
general astfel: Gheorghe Avramescu –
prima la 53 de ani, a doua la 56 de ani, a treia la 58 de ani şi a patra la 61
de ani; Nicolae Dăscălescu – prima la
53 de ani, a doua la 56 de ani şi a treia la 61 de ani; Leonard Mociulschi- prima la 53 de ani, a
doua la 55 de ani. De reţinut - ultimile grade au fost obţinute în timp de
război.
·
După 1989 au fost
elaborate legi, regulamemte şi dispoziţiuni, fiind aprobat chiar un Ghid al Carierei Militare, toate
stabilind în amănunt condiţiile de îndeplinit de către militari pentru înaintarea în grad şi funcţie. Reglementările acestora nu difereau esenţial de regulile, principiile
şi criteriile din perioada interbelică. Dar ele nu vor fi aplicate toturor militarilor. Cei cu abilităţi
extra profesionale, în special cei apropiaţi de conducătorii politici, au fost
permanent favorizaţi. Vărsta de înaintare la gradul de general a scăzut drastic
faţă de perioada interbelică: Gabriel Oprea – primeşte prima stea de
general la 40 de ani, a doua la 42 de
ani, a treia la 47 şi a patra la 48 de ani; Cătălin Ştefăniţă Zisu – prima la 37 de ani, a
doua la 41 de ani , a treia la 45 de
ani; Ioan Sârbu – prima stea la 53 de ani, a doua stea la 57 de ani. Un caz interesant este şi cel al actualului
şef al SMG – Ştefan
Dănilă – care în perioada 2009-2011 a fost de trei ori avansat, primind prima stea de general la 44
de ani, a doua la 45 de ani şi a treia la
46 de ani.
În toate aceste cazuri termenele prevăzuta de
lege ca stagii minime în grad nu au fost respectate. Cătălin Ştefăniţă Zisu a
reuşit la doar 37 de ani, după o carieră militară de doar 15 ani, să primească prima stea de general. După o carieră de 11 ani de subofiţer
sanitar, doar 15 ani i-au fost necesari lui
Ioan Sârbu pentru a reuşi
avansarea de la gradul de plutonier la cel de general de brigadă. Ilie Botoş deşi nu a
absolvit nicio şcoală militară, în doar 12 ani de activitatedupă activare a
fost avansat general, primind prima stea la 38 de ani, a doua la 42 de ani şi a
treia la 46 de ani. Aceşti militari, cu excepţia lui Ştefan Dănilă, nu au comanadat subunităţi, unităţi, mari unităţi sau structuri care să le permită astfel de avansări.
Gabriel Oprea, pe
parcursul unei cariere de cadru militar activ de doar aproximativ 14 ani, a
primit două stele de general. Celelalte
două stele le-a primit în rezervă. Motivele avansării acestuia nu au nimic
comun cu prevederile legale: prima stea de
general a primit-o pe timpul când îndeplinea funcţia de preşedinte al Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi
Probleme Speciale; a doua stea a primit-o pentru că a fost un bun prefect; a
treia pentru că a înfiinţat filiala A.N.C.M.M.R.R. din
judeţul Ilfov, a patra pentru că şi-a dat demisia din fruntea Ministerului de
Interne. Mai mult pentru Gabriel Oprea propunerea de avansare la
gradul de general de brigadă nu a fost făcută de ministrul apărării naţionale,
aşa cum prevedea lege, ci de premierul Adrian Năstase, ea nemaifiind discutată
în Colegiul M.Ap.N.
Pentru
ceilalţi generali este greu de
justificat cum au fost respectate criteriile prevăzute în Ghidul Carierei Militare pentru
astfel de avansări:
cunoştinţe generale şi de specialitate,
abilităţi cognitive, competenţe generale şi de specialitate specifice
domeniului militar în care au fost încadraţi/numiţi.[15]
·
Toţi generalii din perioada interbelică au
fost avansaţi numai în perioada
cât au fost în activitate. După 1990 obţinerea gradelor în rezervă a devenit
extrem de facilă. Specialistul în domeniu este Gabriel Oprea, care după ce
obţine gradele de maior, locotenet - colonel şi colonel în rezervă, este reactivat, obţine două stele
de general în activitate , ulterior după
trecerea în rezervă obţinând celelalte două stele de general. Acesta a declarat că este foarte mândru de
faptul că este mândru că este general, nemenţionând nimic de faptul că ar fi
mândru şi de modul cum a obţinut stelele de general .[16]
Ilie Botoş, trecut în rezervă colonel, este avansat general de brigadă în rezervă,
după care este reactivat, ulterior primind încă două stele de general.
·
Generalii din perioada
interbelică, de regulă, nu erau detaşaţi la alte ministere. Fac excepţie următorii generali care în
guvernarea Ion Antonescu au îndeplinit următoarele funcţii : Nicolae Scarlat Stoenescu, ministrul de Finanţe(1941
- 1942); Radu Rosetti, ministrul
Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor (27.01-11.11.1941) şi Ion Sichitiu, ministrul Agriculturii
(1941-1942). Cu
totul alta este situaţia astăzi, când detaşarea generalilor la alte
ministere se pare că este la modă în
M.Ap.N. Atunci când, urmare a câştigării alegerilor de către un nou partid/alianţă, are loc şi schimbarea
conducerii ministerului , cei apropiaţi vechii conduceri îşi aranjează
detaşarea, în locuri călduţe, la alte
ministere. Gen.lt. Cătălin Stefăniţă Zisu în perioada 2012 - 2013 a fost
detaşat ca preşedinte al
Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat şi Probleme Speciale. Gen. mr. Ioan Sârbu în perioada 2011-2012 a fost detaşat consilier al Ministerului
Educaţiei, Cercetării şi Sportului – Direcţia Generală Învăţământ Superior
2011-2012. Contraamiralul Tiberiu Frăţilă în perioada 2012-2014 a fost detaşat ca director adjunct al Directiei Ocupare şi
Salarizare, Ministerul Muncii, Familiei, Protectiei Sociale şi Persoanelor
Vârstnice . Gen. lt. Ilie Botoş
în perioada februarie 2013
– martie 2014 a fost detaşat ca Secretar de stat pentru Securitate Națională,
Guvernul României , iar din martie 2014 ca
Secretar de stat, Ministerul Afacerilor Interne. Foarte interesante sunt
de urmărit mişcările de personal, din
culise, pe care protectorii acestor personaje le –au efectuat pentru a asigura liniştea acoliţilor
lor. Odată pericolul trecut aceştia, cu excepţia lui Ilie Botoş, care l-a urmat
pe Gabriel Oprea la MAI, au revenit la
M.Ap.N., pe funcţiile avute anterior sau pe altele superioare , chiar dacă nu
aveau pregătirea profesională necesară. Astfel
contraamiralul Tiberiu Frăţilă, utecist , jurnalist militar şi specialist în
comunicare a ajuns să răspundă de mobilizarea Armatei Române.
·
Niciunul din
generalii din perioada interbelică nu a deţinut titlul de doctor şi/sau de profesori universitar. Singurele preocupări
ale acestora erau legate de sistemul militar şi de găsirea soluţiilor care să
asigure o structură a forţelor armate corespunzătoare pericolelor care
ameninţau România şi o stare de
operativitate superioară unităţilor şi
marilor unităţi.
Generalii
postdecembrişti au avut cu totul alte
preocupări, manifestând o apetenţă
deosebită pentru obţinerea unor titluri ştiinţifice, care să le permită
ascensiunea în domeniul militar şi
accesul în anumite cercuri academice. Obţinerea acestor titluri
ştiinţifice s-a făcut de multe ori cu
încălcarea prevederilor legale, în final
fiind necesară intervenţia D.N.A. – vezi
scandalul U.N.Ap, legat de filiera de obţinere
a titlurilor de “doctor în
ştiinţe militare” şi apoi de cadru didactic universitar[17].
Obţinerea titlurilor ştiinţifice s-a făcut potrivit principiului “Dacă te baţi , sunt şi excepţii!”, atât de apreciat de Gabriel Oprea. Acesta
a reuşit, într-o perioadă de doar 2-3 ani de la obţinerea doctoratului
să devină profesor universitar şi conducător de doctorat, deşi statutul
cadrelor didactice prevede o vechime de cel puţin 10-15 ani. La rândul său, Ioan Sârbu
are o ascensiune academică uluitoare. Este numit direct şef de lucrări, sărind peste gradele
de preparator şi asistent universitar, care ar fi necesitat o vechime didactică
de 9 ani. Deoarece vechimea didactică
prevăzută pentru obţinerea titlului de conferenţiar era de 20 de ani, acesta îşi echivalează
vechimea în muncă - inclusiv perioada când
era brancardier şi student - cu cea
didactică. Tot Ioan Sârbu, şeful catedrei de Implantologie, din cadrul
Facultăţii de Stomatologie şi consilier al ministrului Educaţiei, a fost acuzat
că a plagiat o lucrare a unui mare implantolog american şi şi-a îmbogăţit CV-ul
cu un articol care nu-i aparţine[18].
· În perioada
interbelică pentru a putea fi avansaţi la gradul de general , ofiţerii trebuiau să se
distingă prin alese însuşiri morale. Nici unul din cei trei generali prezentaţi nu a fost implicat în acte de
corupţie.Toţi sunt oameni cu un caracter ales , de o cinste deosebită şi de o
rară modestie. Toţi, deşi au ocupat funcţii deosebit de importante, nu au acumulat averi considerabile. Cu totul alta este situaţia generalilor contemporani, deseori acuzaţi de implicare în fapte compromiţătoare
pentru un militar.
Gabriel
Oprea a fost acuzat de către preşedintele României că este
conducătorul Mafiei personale a premierului Adrian Năstase. Tot el este
acuzat de relaţii dubioase cu teroristul
Omar Haysam, de implicare în dosarul “Diplome titluri universitare”, de
comiterea unor grave ilegalităţi în procesul de recalculare şi revizuire a
pensiilor militare şi de avansarea ilegală a unor politicieni, ziarişti şi
procurori , dar şi a unor subofiţeri şi maiştri militari la gradul de generali în rezervă. Averea sa este
impresionantă – 2 terenuri în Pipera şi Voluntari; 2 apartamente în Bucureşti, 3
case de locuit în Bucureşti şi Pipera, 2 case de vacanţă la Predeal şi Mangalia;2
autoturisme; bijuterii –
10.000 euro; picturi,
tablouri – 50.000 euro; conturi bancare -60.887 roni, 141.458 euro.[19]
Cătălin
Ştefăniţă Zisu este acuzat că ar fi artizanul tuturor scandalurilor din jurul
Clubului Steaua, de implicare
in schimbul de terenuri dintre minister si Gigi Becali. de
aranjarea unei licitaţii cu dedicaţie[20],
de obţinerea de titluri universitare şi ştiinţifice în
condiţii dubioase[21]. Este
posesorul următoarei averi: 1 teren
intravilan în Bucureşti, 2 case de locuit în Bucureşti şi în jud. Prahova, 1
autoturism BMW.[22]
Ioan Sârbu
este acuzat că a umilit, persecutat şi îndepărtat din Spitalul Militar nume importante ale
școlii de medicină românești, [23]pentru
îndepărtarea cărora a propus
desfiinţarea Facultăţii de Perfecţionare şi Specializare din Institutul
Medico-Militar şi a contribuit decisiv la desfiinţarea clinicilor
universitare din SCUMC, acolo unde se
pregăteau viitorii medici militari[24];
implicarea în afacerea
“Radius Medical”[25].
Posedă următoarea avere: 2 terenuri intravilane în Bucureşti şi în Buşteni, 1
casă de locuit în Bucureşti, 1 casă de vacanţă în Buşteni, bijuterii – 18.500
euro, tablouri – 9.000 euro, conturi – 6.812 ron şi 23.000 euro[26]
Ilie Botoş este
acuzat că a soluţionat dosarul referitor la
doborârea elicopterului IAR-330, în 23 decembrie 1989, în care se aflau
generalii Nuţă şi Mihalea , ca fiind un accident de muncă provocat de echipajul
elicopterului.[27] În
urma celebrei dispariţii a lui Haysam generalul şi-a prezentat demisia de onoare. Este posesorul
următoarei averi: 1 casă de
locuit la Sibiu, 2 autoturisme, conturi în bancă – 3.188 euro, 29.939 dolari şi
69.302 roni, a acordat un împrumut de 160.000 euro , are un împrumut scadent în
anul 2031 în valoare de 39.926 euro.[28]
·
La generalii din perioada interbelică este foarte uşor să
afli evoluţia în cariera militară din punct de vedere al gradelor. La generalii contemporani este o
adevărată aventură să încerci să identifici cu exctitate data avansărilor în
grad, care este omisă , cu bună ştiinţă, din biografiile făcute publice. Celebru
din acest punct de vedere este Cătălin Ştefăniţă Zisu, a cărei biografie nu apare nici măcar în lucrarea “Piramida cantemiristă – de la
lampasul cantemirist la vipuşca de general”, dedicată foştilor absolvenţi ai
instituţiei care au reuşit să obţină gradul de general. Unii îşi cosmetizează biografiile, omiţând perioadele în care au fost secretari UTC – Tiberiu
Frăţilă şi Cătălin Ştefăniţă Zisu ( 1989 - la Regimentul 1 Mecanizat), alţii prezintă
eronat funcţiile îndeplinite. Astfel din curriculum vitae al lui Gabriel Oprea
aflăm că acesta, în perioada 1983-1990 ar fi fost
ofiţer economist în M.Ap.N. În perioadă respectivă , conform prevederilor statelor de organizare, acesta nu
ar fi putut fi încadrat decât în
funcţiile de ofiţer 3 sau 4 de
intendenţă (echivalente gradul ui de căpitan sau maior). Plin de mândrie
acesta a declarat în Emisiunea “Jocuri
de putere” că a fost locţiitor şi comandant al unei “unităţi speciale”, atunci când,
în 1992, avea gradul de locotenent major.[29]
Interesant este că în curriculum vitae acesta are trecută în perioada 1990
-1993 funcţia de magistrat militar, care
nu are nimic comun cu comanda unei unităţi militare, fie ea şi specială. Gabriel
Oprea nu a specificat cu ce se ocupa celebra “unitate specială”, dar din
informaţiile publice anterioare, se pare
că este vorba de hotelurile armatei din Mangalia. Se pare că aceşti domni nu au
învăţat nimic din păţania unei celebre analfabete, devenită academician de
renume mondial.
v
Pe parcursul istoriei au mai existat perioade în
care o serie de generali ai Armatei
Române, datorită sprijinului politic de care s-au bucurat, prin acţiunile intreprinse, au devenit deosebit de
periculoşi pentru stabilitatea organismului militar.
În anul 1888
datorită sistemului de corupţie instituit de ministrul de război, gen.
Alexandru Anghelescu,s-a ajuns în situaţia
că”nouă zecimi dintre generali erau oameni corupţi, sau ambiţioşi de cea mai proastă speţă” [30].
Ofiţerii tineri, cu ajutorul presei, reuşesc să determine demiterea ministrului
corupt şi condamnarea acestuia şi a doi din membrii de bază ai “găştii
generalului Angelescu”, fraţii Maican.[31]
În perioada 1914 – 1916, în perioada neutralităţii,
gen. Dumitru Iliescu, secretarul general al Ministerului de Război, cel care
conducea de fapt ministerul, s-a
remarcat prin faptul că nu a comandat
nici măcar o brigadă şi a evitat
cu mare abilitate toate examenele de
specialitate. În schimb a reuşit să se înconjoare de
“toţi linguşitorii, toţi doritorii de a parveni”, iar în jurul Marelui Cartier General a grupat mii de ofiţeri protejaţi de
puternicii zilei. La comanda marilor unităţi au fost numite elemente mediocre,
care se bucurau de sprijin politic. În acelaşi timp “ghişefturile
“ de la
Ministerul de Război vor afecta serios înzestrarea
armatei române, deoarece cei din “clica generalului Iliescu”, în schimbul
comisionului au acceptat materiale” de
orice calitate, oricât de degradate ar fi, pe un preţ ce
corespundea cu întreita valoare a
obiectelor”.[32]
A urmat dezastruoasa campanile a anului 1916, în urma căreia cei din “clica lui
lIliescu” au fost îndepărtaţi, dar preţul plătit, de
militarii români a foste extrem de
dureros.
În perioada 1930-1940, în jurul regelui Carol al II
- lea, s-a format şi a acţionat o
“camarilă”, această perioadă find
caracterizată de o corupţie care a atins un nivel greu de imaginat. Din păcate, cu
sprijinul unor militari din ierarhia superioară a armatei, cooptaţi în această
“camarilă”, au fost fraudaţi banii publici destinaţi armatei şi a fost sabotată
industria de apărare, prin acordarea comenzilor cu prioritate firmelor străine,
bineînţeles contra unor comisioane substanţiale.[33]
A urmat dezastruosul an 1940,când România Mare s-a prăbuşit. În septembrie 1940, după abdicarea regelui Carol al II-lea, generalul Ion Antonescu a luat măsura
trecerii în rezervă a tuturor militarilor din “camarilă” , o parte
dintre ei fiind trimişi în judecată.
Răul era însă făcut şi cu toate eforturile făcute de noua conducere, Armata
Română a intrat în cel de al doilea război mondial cu o înzestrare
necorespunzătoare.
Astăzi, în
Ministerul Apărării Naţionale ”clica lui Gabriel Oprea” – Ilie Botoş, Ioan
Sârbu, Cătălin Ştefăniţă Zisu, Tiberiu Frăţilă – face legea, chiar dacă unii
dintre ei, momentan , nu mai sunt încadraţi în M.Ap.N. Au rămas fidelii lor,
implementaţi în toate structurile şi la toate nivelurile. În condiţiile în care
starea de operativitate a Armatei Române este de aproximativ 40% - lucru nemaiîntâlnit în istoria
contemporană a României - când muniţia disponibilă asigură ducerea
acţiunilor de luptă doar pentru 8 ore, când unii specialişti militari consideră
că ocuparea României de către Rusia s-ar putea face în 4- 8 ore, aceşti
generali şi sprijinitorii lor politici sunt preocupaţi cum să
întărească controlul politic asupra armatei
- vezi ultima iniţiativa legislativă a PSD . Nimic despre sporirea semnificativă
a alocării bugetare imediate pentru mărirea operativităţii, pentru îmbunătăţirea
înzestrării unităţilor, pentru revigorarea industriei de apărare. Doar
întărirea controlului politic. Faptul că totuşi la nivelul brigăzilor şi
diviziilor au fost numiţi în ultima perioadă militari care s-au afirmat în
teatrele de operaţiuni este un lucru bun. Dar atât timp cât la conducere sunt
cei din “clica
lui Gabriel Oprea” pericolul pentru Armata Română este imens. Având în
vedere experienţele istorice anterioare este clar că, mai devreme sau mai
târziu şi această clică va
dispărea . Eu sper că nu înainte de a răspunde pentru distrugerea organismului militar românesc. Este singura
soluţie posibilă. Cu cât vor dispărea
mai repede, cu atât va fi mai bine, pentru Armata Română!
[1] Dr.Alesandru Duţu,
Florica Dobre – Drama generalilor români. 1944 – 1964, Ed. Enciclopedică,
Bucureşti , 1997, pag.50
[2] Eugen Stănescu, Gavril
Preda, Mircea Cosma, Iulia Stănescu – Cavaleri ai ordinului militar de război”Mihai Viteazu”, Ed. Salgo, Sibiu, 2012, pag.147
[9] Curiculum vitae - www.mai.gov.ro
[10] Monitorul oficial nr.860din 3 decembrie 2003
[13] Direcţia Management Resurse Umane – O istorie a structurii centrale
de personal a armatei române. 1862-1947, Ed.Centrului Tehnic Editorial al
Armatei, Bucureşti, 2006, pag 213-225
[15] Monitorul Oficial, partea I-a , nr. 125 din 18 februarie 2011 –
H.G.106/2011 PENTRU APROBAREA
Ghidului carierei militare
[17] Ondin Gherguţ – UM1500
euro. În afacerea “Academia Miliatară, 100 de ofiţeri
suspecţi de corupţie, România Liberă, 13 martie 2009”
[32] Remus Macovei, op. citate, pag.42
