8 MARTIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A FEMEII

Pentru bărbat, femeia este mamă, iubită, soție. Este cea care dă viață copiilor lui, îi crește, îi îngrijește, îi hrănește, îi educă și îi pregătește pentru viață. Iată de ce, în această Zi de 8 martie – Ziua Internațională a Femeii, adoptată de Adunarea Generală a ONU în annul 1977, Bărbatul trebuie să-și orienteze întreaga sa atenție către cea care îl întregește ca OM ȘI FAMILIE, aducându-i, astfel, omagiul său. Cu o floare, cu un cadou frumos, chiar și unul simbolic, cu un prilej de binemeritată recreere, cu alte motive ce produc bucurii și nu în ultimul rând, cu multe, multe zâmbete.

Viața de militar, mai ales a celor aflați în activitate, este supusă multor restricții și frustrări care-l țin, timp îndelungat, departe de cei dragi: serviciul în mai multe garnizoane, adesea îndepărtate unele față de altele și în care familia nu îl poate urma, instrucție și aplicații în poligoane, în aer sau pe mare, cursuri de pregătire, misiuni în țări străine etc. toate acestea însumând multe luni și chiar ani de viață. 

Este o perioadă în care toate grijile legate de familie, de creștere, îngrijire și educare a copiilor, la care se adaugă și obligațiile de serviciu, rămân în seama soției.

Pentru sacrificiile și modul în care suportă greutățile dintr-o familie de militar, Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, filiala Constanța, aduce un binemeritat OMAGIU și adresează SINCERE MULȚUMIRI tuturor soțiilor de militari, fie în activitate, fie disponibilizați pentru tot ceea ce întreprind, astfel ca familiile lor să ducă o viață normală și liniștită.

Tuturor acestor Doamne, de Ziua Femeii – LA MULȚI ANI! 

 

Cu respect si consideratie,

C-dor (rez) Ioan DAMASCHIN

 

 

 Pentru onor, de Ziua Femeii, prezentaaați arm`!

 

Astăzi, în a opta zi a lui Mărțișor, timpul s-a oprit în loc. Și-a concentrat întreaga energie și experiență benefică a unui an în această unică zi de sărbătoare dedicată femeii. Femeii – izvor de viață, femeii – sursă de inspirație, femeii – stâlp de bază al familiei și societății, suport de progres, civilizație, evoluție și continuitate a umanității pe Planeta Albastră.

Cuvintele noastre sunt prea sărace pentru a arăta recunoștință femeilor din viața noastră: bunici, mame, fiice, dar mai ales soții și iubite. Poate doar următoarele versuri ale Magdei Isanos să ne mai scoată din impas:

 

Ce dar să-ți fac acum că-i primăvară?
Din nori îți cos o rochie ușoară.
Din ghiocei îți fac o cingătoare.
La gât îți pun șirag de lăcrămioare.

Te-ncalț cu pantofiori de toporași.
Să fii cea mai frumoasă din oraș.
Vrei și brățări? Ba încă și cercei?
Îți fac un set complet din brebenei.

Și gata! Nu mai am, știi bine,
C-am cheltuit vreo trei poieni cu tine!
Mai vrei și pace, bucurii și sănătate?
Din astea n-am. La Dumnezeu sunt toate!
Și-atunci cu dragoste-oi îngenunchea,
Rugându-mă la El să ți le dea!

 

Așa după cum se spune că în spatele unui om de succes stă o femeie puternică, tot la fel se poate spune că în spatele unui bărbat fericit stă o femeie iubitoare. Datorită lor, noi bărbații ne recăpătăm curajul pierdut în cumpenele vieții, datorită lor perseverăm și învingem, împreună cu ele stăm de veghe la cârma vieții și înfruntăm talazurile uriașe, tot împreună admirăm prinosul naturii și mulțumim lui Dumnezeu pentru darurile sale. Ele ne sunt farul călăuzitor pentru întoarcere acasă, cerul senin după furtună și zorii de zi după o noapte întunecată.

Când noi militarii am depus jurământul sacru față de patrie, ele, doamnele noastre, au repetat în gând ca un ecou: „Jur! Să îl sprijin în jurământul său, să îi fiu devotată și să îl iubesc până când moartea ne va despărți!”. Și-au îndeplinit legământul cu vârf și îndesat. De câte ori câte un Ulise al armatei, sau din celelalte componente ale sistemului român de apărare și ordine publică, a plecat de acasă în misiuni de scurtă sau lungă durată pentru a-și servi patria, Penelopa lui l-a condus cu binecuvântarea ei, l-a însoțit cu gândul iubitor și rugăciuni către Dumnezeu, l-a așteptat în fiecare zi cu dor, iar în tot acest răstimp greul familiei a rămas pe umărul ei.

De multe ori chipul lor spălat de lacrimi și zvântat de vântul aspru, nu a fost mângâiat, însă ele ne-au alintat ca pe niște copii capricioși. De multe ori sufletul lor ars de deznădejde și îndoială nu a fost ostoit, însă ele au ascuns asta și ne-au alinat nouă mâhnirea. Ele, doamnele noastre, au suportat chinurile facerii, au crescut pruncii noștri, au fost stâlpul de bază al familiei în care noi am fost de multe ori niște simpli musafiri. Noi bărbații militari, chiar de nu am devenit toți niște eroi în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, cu siguranță am avut privilegiul de a fi secondați în viață de eroinele noastre. Eroinele noastre gingașe ca niște flori și puternice ca niște diamante, dârze ca leoaicele ce își apără puii și iubitoare cum numai ele pot fi, capabile oricând de sacrifiu și rezistente precum stânca de bazalt în fața urgiilor naturii.

Dar să nu le uităm pe camarade, pe amazoanele noastre, pe distinsele doamne care au jurat la fel ca noi pe drapelul țării. Pe lângă toate calitățile enumerate femeilor civile, mame sau soții care ne-au fost reazem de câte ori ne-am poticnit în viață, la ele, la doamnele în uniformă, se mai adaugă una: au fost și sunt cadre militare destoinice, oșteni ce au dezvoltat abilități deosebite și deseori chiar ne-au depășit în iscusință pe noi, colegii lor de arme.

Astăzi este prilejul de a spune mamelor, soțiilor și camaradelor noastre cât de prețioase sunt pentru noi și de a le mulțumi că ne-au fost întotdeauna aproape cu gândul, cu vorba și fapta. Chiar dacă vremea este rece, le putem încălzi sufletul cu iubirea noastră. Chiar dacă cerul este acoperit de nori, le putem aduce o rază de soare prin comportamentul nostru. Chiar dacă pandemia ne-a impus distanțare fizică, tristețe și singurătate, putem să ne apropiem de sufletele lor, să le bucurăm inima cu un zâmbet, să le izgonim solitudinea cu recunoștința noastră.

Așadar stimați camarazi, asta este misiunea voastră pentru această unică zi de pe Pământ! Iar la final, ascultați comanda la mine: Pentru onor, de Ziua Femeii, prezentaaați, arm!

 

Comandor (rez) ing. Iorgu PARASCHIV

 Omagiu femeii de langa noi

                Ma alatur camarazilor nostri care au ca pasiune asternerea pe hartie, a unor evenimente istorice despre care trebuie sa stim cat mai multe, sau romane interesante despre viata de zi cu zi, cu cateva randuri adresate doamnelor din vietile noastre in numele biroului operativ al Filialei 1 SCMD Constanta.

Pentru ca sunteti cele care insenineaza zilele barbatilor – desi ei se plang doar pentru ca asa s-au obisnuit – pentru ca sunteti cele care suflati dragoste peste orice faceti voi si familia voastra, pentru ca sunteti cele care numai cand priviti catre copiii vostri, dati lumii mai multa frumusete, pentru ca sunteti cele care gasesc in fiecare zi timp pentru orice problema si orice nevoi a celor dragi, pentru ca , desi va mai plangeti cateodata, o luati de la capat in fiecare zi, mai puternice, mai hatarate si mai determinate, pentru ca sufletul vostru stie ce este iubirea, cum se daruieste si cum se primeste ea.... si pentru tot ceea ce reprezentati.... pentru voi timpul se opreste putin in loc la fiecare inceput de Primavara, sa va aduca un omagiu...

Atunci cand fiecare dintre noi a depus juramantul militar, cu siguranta a facut legamantul de pana la sacrificiul suprem cu tara, cu gandul de a face chiar jertfa suprema daca este cazul, pentru ca dumneavoastra, femeile din viata noastra, sa aveti pacea, siguranta materiala si linistea necesare pentru a ne creste copii sanatosi, frumosi si cu educatie aleasa, iar pentru asta fiecare dintre noi va este recunoscator.

La multi ani tuturor doamnelor membre ale Filialei 1 SCMD Constanta, sotiilor,fiicelor, prietenelor si domnisoarelor din viata membrilor filialei noastre!

 

p/BO al Filialei 1 SCMD Constanta

Vicepresedinte responsabil pentru zona de SE in CD al SCMD

Presedintele Filialei 1 SCMD Constanta

Cdor ( r ) Ilie Truta

 

 

Scrisoare deschisă adresată fostului președinte al României

și președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, Traian Băsescu

 

Întrebare: unde sunt „pensiile speciale” ale militarilor?

 

Într-una din seri, mai exact pe 19 februarie 2021, la postul de televiziune Realitatea Plus a fost invitat fostul președinte al României Traian Băsescu pentru a-și expune părerea asupra unui subiect de actualitate, extrem de controversat prin mass-media și nu numai - „pensiile speciale”. În fapt este vorba de acele pensii pe care parlamentarii și le-au votat cu ambele mâini, pentru „supliciul” de a suporta șezutul (la propriu și la figurat), timp de un mandat sau chiar mai multe, având doar obligația de a ridica mâna la votul unor legi, ajungând să aibă, într-adevăr, ceea ce un fost prim-ministru de pe timpul mandatului de Președinte al lui Traian Băsescu, numea „pensii nesimțite” (ooo … ce inspirație!!!).

Recunosc faptul că, de la un fost președinte, cu două generoase mandate, totalizând nu mai puțin de 10 ani, Omul nr. 1 în Statul Român, președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, cu toate informațiile și documentarea necesară în ceea ce privește apărarea țării, dotarea și înzestrarea armatei, mă așteptam să aud un discurs pertinent și bine documentat în ceea ce privește acest subiect, cel puțin în ceea ce îi privește pe militari.

Dar fostul președinte, într-un limbaj de argou, cu care se mândresc băieții de cartier, a avut un discurs de-a dreptul șocant, pe care-l redau, din memorie: „Înțeleg să aibă pensii speciale militarii care-și riscă viața în teatrele de operații, dar nu cei care se ocupă cu număratul izmenelor. Și apoi, să nu uităm că militarii au lucrat în mină, au lucrat în construcții (probabil se referea la Casa Poporului n.a.), au lucrat în agricultură (evident, ca să suplinească, la Ordinul Partidului, lipsa de oameni la strânsul recoltelor n.a.). Să ia pensie de acolo (adică din construcții sau din agricultură n.a.), nu pensii speciale”.

Cu alte cuvinte, Armata română se împarte în două categorii: militarii, care, în virtutea tratatelor militare, pe care România le are în cadrul NATO, acționează în Teatrele de Operații, riscându-și viața, pot beneficia de „pensii speciale” și cea de a doua categorie, în care intră ceilalți militari, care se ocupă cu „număratul izmenelor, agricultura și construcțiile, etc” care nu pot beneficia. Și aceasta o spune un personaj care a fost 10 ani președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Halucinant, acest dispreț total față de militari, față de ceea ce înseamnă Apărarea Țării!

Se mai poate lua în calcul ceva. Este vorba despre o persoană care s-a născut, a crescut și a fost educat într-o familie în care tatăl era militar. Să nu fi cunoscut oare ce înseamnă viața și cariera de militar? Sau, poate sunt alte motive pe care noi, oamenii de rând, nu le cunoaștem?

Un fost președinte care a absolvit o instituție de învățământ militar, Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” și care este ofițer în rezervă, să nu fi aflat în ce constă privațiunile de o viață, suportate de un militar? Sigur, nu a aflat.

Să-i comunicăm D-lui fost președinte că militarii nu numai că renunță la o serie de drepturi civile, că sunt permanent, sub ordine și regulamente militare, „fără să crâcnească”, dar își asumă și o parte din riscurile la care sunt supuși militarii.

Pe timp de război, militarul care nu execută un ordin, riscă execuția.

Pe timp de pace, militarul care nu se prezintă la serviciu, timp de 24 de ore, riscă pedepse aspre, iar dacă nu se prezintă, timp de trei zile, este judecat de Tribunalul Militar și riscă ani grei de închisoare.

Aceasta, dar și multe alte privațiuni, pe care militarul și le-a asumat prin jurământ, responsabilitatea și stress-ul la care este supus, timp de 30 – 40 de ani, atât timp cât poartă uniforma, fac ca speranța sa de viață, după ieșirea la pensie, să fie mult diminuată față de cea a altor persoane.   

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte, responsabil cu apărarea țării, că de-a lungul unei cariere, militarul schimbă mai multe garnizoane, aflate în colțuri diferite de țară, lăsând familia, cu tot ce presupune îngrijirea și educarea copiilor, în sarcina soției? Sigur, nu a aflat. S-au, poate a aflat, ca fost ofițer de marină civilă. Cine știe și, de ce?  

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte, responsabil cu apărarea țării, că militarii, în afara pregătirii militare în cazarmă, pentru a fi gata de luptă permanent, efectuează săptămâni întregi instrucție și trageri în poligoane, zi și noapte, prin ploaie, ori pe căldură insuportabilă sau ger? Iar pentru a-și ridica permanent nivelul de pregătire trebuie să urmeze multe cursuri care durează luni de zile sau chiar, ani? Sigur, nu a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte, că marinarii militari participă luni de zile pe mare sau pe ocean, fie vară, fie iarnă, adesea pe timp de furtună, în misiuni, sau efectuând instrucție, cu folosirea reală a tehnicii de luptă pe mare pentru a fi gata să-și îndeplinească Jurământul față de Țară? Sigur, nu a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte că militarii au depus jurământ de credință sub drapelul tricolor, în care au pronunțat cuvinte sacre pentru ei: „Jur credință patriei mele România, jur să-mi apăr țara chiar cu prețul vieții. Jur să respect legile țării și regulamentele militare. Așa să-mi ajute Dumnezeu“? Sigur, nu a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte că toate regiunile țării sunt pline cu cimitire în care militarii români au dus un război drept pentru a-și apăra și reîntregi țara, „cu prețul vieții“, în trei războaie, purtate pentru Independența țării, redobândirea Statului România Mare și eliberarea teritoriilor străbune, furate după bunul plac a doi dictatori din perioada interbelică? Sigur, nu a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte că în cele trei războaie, trupurile a peste 1000 de marinari, militari și civili, zac pe fundul mării sau a fluviului, urmare a luptelor purtate în aceste războaie? Sigur, nu a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte că numele a 275 dintre acești marinari militari și civili „cărora mormânt le este marea“ se află înscrise pe plăcile de granit de la Crucea Eroilor Marinari de pe Faleza Cazinoului din Constanța? Sigur, nu a aflat.

Da, am spus marinari militari și civili, „cărora mormânt le este marea“, întrucât se poate constata că aproximativ jumătate din numărul acestora sunt din Marina Civilă, care au suportat aceleași riscuri în lupta pe mare, când navele lor au fost scufundate de inamicul de pe apă, de sub apă și din aer. 

Și aceasta pentru că au jurat să-și apere țara, „chiar cu prețul vieții“.

Să nu fi aflat D-l fost președinte că în momentul în care „sună goarna“, militarul (ca să nu spun „izmenarul“, termen atât de drag fostului președinte) pleacă necondiționat la luptă cu inamicul pentru a-și apăra Țara, alternativa fiind plutonul de execuție? Sigur, nu a aflat.

Este adevărat că atât parlamentarii cât și miniștrii depun jurământ de credință, dar din pacate multi dintre acestia nu pentru a-și apăra țara, sau să apere interesul cetățenilor care i-au ales, ci pentru a-și apăra șezutul pe fotoliile confortabile de parlamentar ori de ministru, fapt ce le „rotunjește simțitor“ averea cu conturi grase, cu proprietăți de terenuri intravilane sau extravilane, însumând zeci de hectare de pământ, ori vacanțe scumpe în locurile exotice. Bun Jurământ. Bune „pensii speciale”. Acestea, sigur, le-a aflat.

Să nu fi aflat oare D-l fost președinte că tehnica de luptă a Trupelor Terestre, a Aviației și cea de la bordul navelor Marinei Militare este, azi, cea din anii 70 – 80. Și aceasta aparținând unui fost aliat, acum, potențial inamic, tehnică pe care, oricum a aruncat-o la fier vechi? Sigur, nu a aflat.

Chiar și mult trâmbițatele fregate, construite cu circa 35 – 40 de ani în urmă și care au intrat în operativitate, la un preț exorbitant, în perioada când Domnia sa era în fruntea Consiliului Suprem de Apărare a Țării, nu posedă tehnica militară specifică la bord și au rămas în același stadiu de acum 25 – 30 de ani, fără tehnică de luptă corespunzătoare? Sigur, nu a aflat.

Despre submarinul „Delfinul“, construit în urmă cu peste 40 de ani, urmaș al altui submarin, omonim, care a făcut istorie în Războiul pe mare, a aflat oare D-l fost președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării că de 25 de ani este piesă de muzeu, în portul Militar Constanța? Sigur, nu a aflat.

Armata a ajuns, după cum s-a văzut, la cheremul unei Olguțe, a unui Fifor, a unui Leș, sau a altora ca ei, care, probabil au văzut soldații doar pe la parade, ori în filme de televiziune. Poți să le ceri ceva? Evident, nu.

Atunci când fostul președinte al românilor a folosit acel limbaj și acea apreciere la adresa militarilor despre care am vorbit, s-a inspirat, probabil, din „vastele cunoștințe“ ale aceleiași Olguțe care umplea ecranele televizoarelor „Cu chipul ei isteț de …“ (un vers neterminat din poezia „Ai noștri tineri“ a marelui poet național Mihai Eminescu).

Doamna despre care am amintit, pretindea că are „vaste cunoștințe“, greu de specificat în ce domeniu, pentru că, în cel militar, acestea erau „zero“ și perora zilnic pe toate lungimile de undă în legătură cu militarii, cum că aceștia ar avea „pensii speciale“. Conform acestei Doamne, încântată mult mai mult de șezutul în fotoliul ministerial, decât de soarta celor pe care trebuia să-i apere, arunca mizerii greu de suportat asupra armatei, arătând ce „pensii speciale“ au ofițerii. Arunca aceste mizerii asupra tuturor ofițerilor rezerviști, de fapt, era vorba despre un număr infim de ofițeri (fără să specifice numărul și funcția) care încasau, fiecare, câte o pensie egală cu cea primită de cel puțin trei - patru generali.

Îi dăm informația (excludem posibilitatea că nu ar fi avut-o în acele momente, dar care dădea bine la look-ul profesional al distinsei Doamne) că era vorba de … magistrații militari, care luau pensiile după legea pensiilor … magistraților. 

Am crezut (și nu am fost singurul ofițer din Armata Română) că venirea în fruntea Ministerului Apărării a unui militar profesionist, mă refer la generalul Ion Ciucă, acesta va fi mai aplecat asupra nevoilor de înzestrare ale armatei și a dreptății care trebuie să se facă celor care au depus jurământ de credință și sunt gata să-și apere Țara chiar cu prețul vieții. Obediența și șezutul pe un fotoliu ministerial îl situează însă pe aceleași coordonate profesionale și funcționale ca ale predecesorilor săi, continuind sa afirme sus si tare ca ”tarisoara nu are bani” sa isi achite obligatiile fata de doar 70.000 de rezervisti militari aflati in plata ( total rezervisti aflati in plata la casa sectoriala de pensii a MApN 80.000; dintre acestia 20 sunt invalizi, sau urmase, care au pensii in cuantum de 50% dintr-o pensie intreaga; rezulta un total de 70.000 de pensii integrale la nivel national ). Domnule ministru Ciuca, pe cine prostiti dvs ca cele 70.000 de pensii la nivel national, dezechilibreaza grav bugetul apararii?  Fără comentarii.

Și totuși, D-l fost președinte are de dat unele răspunsuri.

- Cunoștea care erau prevederile Acordului de Aderare a României la NATO în legătură cu procentul prevăzut în bugetul pentru apărare? A fost acesta respectat, în timpul mandatului Domniei sale? A luat măsurile necesare înzestrării Armatei României?

- Cunoștea D-l fost președinte care erau prevederile Tratatului de Aderare în ceea ce privește asigurarea unor venituri care să le asigure o viață decentă lor și familiilor lor, militarilor rezerviști (gata de a răspunde prezent dacă era cazul)? Un răspuns îl pot da, pe loc. În timpul mandatului președintelui Traian Băsescu, pensiile militarilor au fost înjumătățite pentru câteva luni „din condei“. A fost necesară intervenția Curții Constituționale pentru a fi reparată această crasă ilegalitate. 

Ca să înțelegeți la care militari mă refer, sunt cei care nu au participat în Teatrul de Operații și pe care Domnia sa i-a numit „izmenari”.

S-a încercat totuși o reparație în acest sens. Conform condițiilor impuse prin Tratatul de Aderare a României la NATO a fost adoptată Legea 223/2015, referitoare la pensile militare de stat, votată de un întreg Parlament ( a fost o singura abtinere la vot, a deputatului PSD Remus Cernea ) și promulgată de Președinte care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de pensionare pentru militarii rezerviști. Cu toate acestea, guvernele ulterioare ( Ciolos, Tudose prin Olguta Vasilescu, Dancila prin Teodorovici si Orban prin Citu ) nu s-au sfiit, inca inainte de a se aplica legea, să recurgă la trei Ordonanțe de Urgență, toate trei fiind ilegale, care i-au alterat conținutul, astfel fiind diminuat substanțial dreptul la un trai decent. Azi sunt în funcțiune aceleași Ordonanțe ilegale.

Unde sunt „pensile speciale” ale militarilor? Iată, D-le fost președinte, v-am pus la dispoziție o binemeritată scuză, referitoare la pensile „izmenarilor”.    

Din păcate, în momentul în care militarii, de toate gradele, ajung la vârsta când trebuie să se retragă din activitate, spre a beneficia de o binemeritată odihnă și relaxare, au nefericirea să constate că nu au condiții de a avea un trai decent pentru ei și familiile lor, rata deceselor celor trecuti in rezerva din SNAp fiind de 600 de decese pe luna.  Politicienii care, ce-i drept, au luptat și ei asiduu pe „baricadele puterii” pentru a ajunge cât mai sus pe scările acesteia, care să le aducă beneficii materiale cât mai mari, nu au timp și nici capacitatea de a înțelege pe cei care au depus eforturi mari pentru a asigura liniștea Țării. Discursul fostului președinte Traian Băsescu este elocvent în acest sens.   

Mai mult chiar, nu obosesc în a ocupa ecranele unora din posturile TV, destul de „prietenoase” cu „Înălțimile lor”  pentru a-i încadra pe militarii în rezervă în grupul celor ce beneficiază de „pensii speciale”. Pensia medie (așa zis „specială”) pentru militarii „izmenari” este de 2750 de lei.

Specificație. Ori de câte ori apare în acest text termenul de „izmenari”, l-am folosit în înțelesul cuvântului atribuit de fostul președinte tuturor militarilor care nu au fost în Teatrul de Operații.

Adică a celor care se instruiesc în poligoane, pe mare, în aer, sunt ofițeri în comandamente, parcurg cursuri de pregătire, sunt profesori și instructori în instituții de învățământ militar unde pregătesc viitoarele cadre  militare etc.

În legătură cu faptul că se declamă pe toate posturile TV „găselnița” cu contributivitatea fiecărui salariat, politicienii (cultura și știința nu sunt condiții ca să fii politician) trebuie să afle faptul că si militarii în activitate plătesc așa ceva. La trecerea în rezervă (gata de a fi oricând rechemați sub arme), pensia militarilor provine din bugetul alocat Apărării. Acest sistem nu este o descoperire a  acestor politicieni cvasi incompetenți, el vine din istorie, de la făuritorul Armatei Statului Român Modern, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

 

Comandor (rez,) Dr. Ioan Damaschin

 

 

Proteste împotriva unei guvernări abuzive

 

            Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) reprezintă o organizație al cărei obiectiv principal este acela de a apăra interesele celor care, sub Drapelul Tricolor, au depus jurământ de credință României, că se vor instrui și o vor apăra „chiar cu prețul vieții”.

Urmașii celor care si-au sacrificat viața pentru cucerirea Independenței Țării, în Războiul de Întregire, ori în al Doilea Război Mondial și-au petrecut cel puțin trei decenii pe câmpul de instrucție, în poligoane, pe mare, sau supraveghind teritoriul Țării din aer, tocmai pentru a fi în stare să-și respecte jurământul. Acest lucru l-au făcut pentru a fi permanent gata de luptă, 24 de ore din 24 și în fiecare zi dintr-o lună. Toate acestea le-au făcut renunțând la anumite libertăți de care se bucură orice om într-o democrație.

Din păcate, în momentul în care militarii, de toate gradele, au ajuns la vârsta când trebuie să se retragă, spre a beneficia de o binemeritată odihnă și relaxare, au nefericirea să constate că nu au condiții de a avea un trai decent pentru ei și familiile lor. Politicienii care, ce-i drept, au luptat și ei asiduu pe „baricadele” puterii pentru a ajunge cât mai sus pe scările acesteia, care să le aducă beneficii materiale cât mai mari, nu au timp și nici capacitatea de a înțelege pe cei care au depus eforturi mari pentru a asigura liniștea Țării.    

Mai mult chiar, nu obosesc în a ocupa ecranele unora din posturile TV, destul de „prietenoase” cu „Înălțimile lor”  pentru a-i încadra pe militarii în rezervă în grupul celor ce beneficiază de „pensii speciale”. Da, au dreptate, dar numai magistrații militari primesc astfel de pensii. Pensia medie (așa zis „specială”) pentru restul militarilor este de 2750 de lei.

Ceea ce nu vor să știe, acești politicieni este faptul că miltarii în activitate nu plătesc acea contributivitate pentru pensii iar pensiile lor, la trecerea în rezervă (gata de a fi oricând rechemați sub arme) provin din bugetul alocat Apărării. Acest sistem nu este o descoperire a lor, el vine din istorie, de la făuritorul Armatei Statului Român Modern, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Conform condițiilor impuse prin Tratatul de Aderare a României la NATO a fost adoptată Legea 223/2015, referitoare la pensile militare de stat, votată de un întreg Parlament și promulgată de Președinte care a adus unele reparații, absolut necesare, sistemului de pensionare pentru militarii rezerviști. Cu toate acestea, guvernele ulterioare nu s-au sfiit să recurgă la trei Ordonanțe de Urgență, toate trei fiind ilegale, care i-au alterat conținutul, astfel fiind diminuat substanțial dreptul la un trai decent.   

Marți 16 februarie Filiala 1 a Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate (SCMD) Constanta s-a alăturat protestului organizat de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual în Piața Victoriei din București. Protestul comun, organizat și cu în alte ocazii, este motivat de revendicări asemănătoare ce vizează respectarea prevederilor unei legi, încălcate flagrant de guvernanți și dreptul la o viață decent, nerespectarea conditiilor de aderare la NATO.

 

 

Președintele Filialei 1 a  Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate Constanta

Comandor (r) Ilie Truță