Comandor marină
(rez) dr. Golea Pompiliu
Nu puteam să nu răspund prompt la
cerinţa comandantului nostru suprem, referitoare la necesitatea educării
noastre oameni simpli sau clasa politică, în spiritul statului de drept. Şi are
dreptate. Cu reamintirea marcată de deferenţă, a faptului că şi domnia sa face
parte din clasa politică pe care o critică într-o anumită măsură în mod corect,
voi încerca să prezint câteva caracteristici
de bază ale statului de drept –noţiune pe care o declamăm prea des, riscând să
o trimitem în derizoriu. Asta ca să
reamintesc de „teoria formelor fără
fond” a lui Maiorescu
Ideea statului de drept, a fost
conturată de-a lungul secolelor începând cu teoriile lui Platon, Augustin, Toma
d¢ Aquino şi ajungând la iluminişti şi teoreticieni moderni ca
Maurice Duverger, Raymond Aron şi alţii.
Montesquieu este cel care
teoretizează pentru prima dată necesitatea puterii de stat, care să garanteze
drepturi legale, dând expresie certitudinii fiinţei umane de a se afla în
siguranţă. Într-o formulare devenită celebră acesta sugerează ideea statului de
drept: „ Nimeni să nu fie constrâns să faca lucrurile la care legea nu-l
obligă şi el să nu le facă pe cele pe care legea i le îngăduie” .
Principiile fundamentale care
stau la baza statului de drept sunt: suveranitatea poporului, separaţia
puterilor în stat, sisteme de guvernământ democratice, pluraliste, apărarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor.
Statul de drept poate fi numai un stat democratic în care
suveranitatea poporului este reală, iar singurul izvor de legitimitate al
puterii este exprimarea liberă, prin alegeri a voinţei populare fără vicieri de
orice natură.
Separaţia puterilor în stat se
bazează pe ideea că în stat există trei puteri –legislativă, executivă,
judecătorească iar sistemul de conducere se aşează pe egalitatea şi
independenţa acestora, adică pe echilibrul lor.
Ele se controlează una pe cealalta şi în consecinţă nici una
dintre ele nu poate subordona activitatea celorlalte.
Independenţa fiecărei puteri faţă
de celelalte şi poziţia lor nu înseamnă că ele pot acţiona fără a se lua în
considerare şi a se corela reciproc, deoarece
în această situaţie statul ar reprezenta un sistem dezarticulat incoerent şi
chiar haotic.
Ori funcţia esenţială esenţială a
statului este aceea de a imprima şi asigura funcţionarea coerentă a
mecanismului social, în care elementele componente să se integreze armonios. Această integrare se realizează prin
intermediul legii dar şi educaţiei generale, aceste elemente stând la baza
organizării şi funcţionării organelor statului, disciplinând raporturile
sociale, indiferent dacă acestea se
stabilesc între organele statului sau între acestea şi cetăţeni.
Eficienţa acestui mecanism se
realizează numai prin respectul legii (redactate comprehensibil) de către toţi
participanţii la viaţa socială.
Oameni politici (din respect evit
termenul eufemistic de politician) , organizaţii şi oameni simpli.
Dacă legile sunt ignorate,
statul de drept începe să fie violat.
Fără a divaga prea mult, putem
conchide că statul de drept presupune:
·
Un parlament
responsabil care să respecte voinţa populară; aici poate intra printre altele, interdicţia
seducerii prin mijloace la limita legii a parlamentarilor în scopul migrării de
la un partid la altul, nesocotind mandatul cetăţenilor;
·
Un guvern
responsabil în faţa parlamentului, expresie a voinţei populare şi care să-şi
îndeplinească obligaţiile faţă de popor; primul
ministru trebuie să fie ales din
rândul majorităţii parlamentare, nu la dorinţa preşedintelui ţării;
aparat guvernamental numai politic la
vârf dar susţinut la nivele inferioare de specialişti pe diferite domenii a
căror calitate principală este profesionalismul şi nu culoarea politică;
·
O justiţie care
să se supună unor legi comprehensibile, evitîndu-se subterfugiile legislative care generează
neîncredere populară;
·
Un preşedinte,
factor de echilibru între puterile statului; nu preşedinte jucător, nu şef al
statului ci pur şi simplu preşedinte echidistant politic, cu charismă morală,
profesională şi ştiinţifică;
·
Statornicirea
unui sistem democratic pluralist veritabil care să asigure şi să garanteze
libera competiţie politică a diferitelor organizaţii şi partide; votul nominal
sub orice formă îl consider nociv deoarece viciază voinţa diferitelor segmente
ale alegătorilor;
·
Adoptarea de
măsuri care să asigure conservarea şi creşterea avuţiei naţionale; actuala
recesiune economică aduce sub fundalul unor condiţionări pentru împrumuturi
externe (în bună parte nefezabile), pericolul înstrăinării activelor tangibile (naturale şi
create prin muncă) şi a deteriorării calităţii activelor intangibile (umane, organizaţionale
şi relaţionale) fapt care va influenţa creşterea economică sustenabilă;
·
Repartiţia
echitabilă şi eficientă a veniturilor asigurând un nivel de trai decent
fiecărui cetăţean (statul social); se constată în acest moment derapaje de la
acest concept, şi culmea, venind ca o sugestie chiar din zona nucleului dur al
UE; mergem în consecinţă spre o societate fundamentată pe darwinism social;
·
Libera
circulaţie a informaţiilor; în aparenţă avem informaţie liberă, dar
deteriorarea mecanismelor de procesare cognitivă ale cetăţeanului sub impactul
evoluţiilor economice, instituţionale şi
educaţionale duce la ignoranţă, turpitudine şi de aici la comportamente neconforme, cu
statul de drept;
·
Dreptul la
opinie exprimată civilizat fără pericolul ca sub forme mascate să se
sancţioneze delictul de opinie;
·
Securitatea
juridică a cetăţeanului; rezolvarea cu celeritate şi bună practică, pe calea
justiţiei a încălcării drepturilor sociale şi economice ale acestora.
În consecinţă statul de drept
poate fi definit ca fiind acel tip de stat care proclamând egalitatea tuturor
cetăţenilor în faţa legii, conferă expresie concretă principiului supremaţiei
dreptului, a legii, a respectării stricte a acesteia, adică a legalităţii.
Nu am pretenţia ca cetăţean
obişnuit că am prezentat exhaustiv conţinutul statului de drept. Dar sunt
convins că cele prezentate, sunt
suficiente pentru noi cei mai mulţi din societatea aia civilă care gândeşte şi
acţionează legal pentru oprirea
derapajelor antidemocratice.
Eu sunt convins că sunt în
asentimentul domnului preşedinte. În limbaj marinăresc, în siajul domniei sale.
Mă pune pe gânduri şi unele
semnale negative venite chiar inima UE.
O carte apărută recent în Germania
şi pe care mi-a semnalat-o un prieten.
Cartea poartă titlul „Naşa” (The Godmother) şi este scrisă de publicista Gertrud
Höhler. În circa trei sute de pagini, autoarea o descrie pe doamna Angela
Merkel ca o personalitate care promovează măsuri ce limitează parlamentul şi
promovează valori de esenţă est –germană.
Aceste observaţii erau lansate la
numai o zi de Deutsche Welle.
Doamna Merkel,
poreclită “Mutti” (Mami) în cercurile politice, devine o “naşă” în cartea lui
Höhler. Ea stabileşte o “variantă tăcută a puterii autoritare pe care Germania
o are încă de experimentat”, cum ar fi furtul de idei de la rivali politici,
nivelarea sistemului de partid la o stare eclectică şi tratarea neglijentă a
normelor legale, standardelor etice, Parlamentului şi Constituţiei – de multe
ori mustrată de Curtea Constituţională Federală
( putem face o paralelă cu demersurile
Curţii Constituţionale a României ? )
Pe scurt, ea
indică un declin al moralei politice, scrie Deutsche Welle.
Avem similitudini în România?
Rămâne să analizăm fiecare cu
aparatul său de procesare cognitivă şi să tragem concluziile de rigoare. Repet
personale, nu induse de media sau de lobişti. De ori unde!
Şi să salutăm
chemarea domnului preşedinte, la respectarea statului de drept.
Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Deşi respins de
nenumarate ori, adevarul nu piere niciodată).
