Zaţul de cafea

            Câţi dintre noi nu şi-au făcut cafeaua atunci când şi-au dorit să soarbă o licoare neagră, caldă şi dulce…după gust? Încep cu această întrebare retorică, deoarece am convingerea că mulţi dintre noi, habar nu au cum să folosească aragazul, darămite să mai ştie unde este cafeaua, zahărul, ibricul…prea complicat, aşa că au lăsat, o activitate simplă în seama sotiilor, iar când au fost în activitate, în seama secretarelor.

            Acestei categorii de foşti militari mă adresez, căci atâta timp cât nu au făcut în viata lor o banală cafea, nu au de unde sti că în procesul complicat al fierberii, apare zaţul, care sta acolo la suparafaţă şi parcă nu mai vrea să DISPARĂ, să se DISOCIEZE în masa compactă a fluidului care CLOCOTEŞTE.

            Astfel de vremuri, am trăit în intreaga carieră militară, dar iată că de acest fenomen de SUFOCARE, nu ne este dat să scăpăm nici măcar acum, când suntem în rezervă şi avem, fiecare dintre noi probleme de toate felurile. Am avut parte de şefi care prin incompetenţă ne-au “condus” către nicăieri; şefi care din opulentă şi teamă de eşaloane superioare au tăcut şi au acceptat prostia şi micimea, complăcandu-se în acest statut de Mitici ai armatei; nu au avut niciodată o viziune, vreo initiativă, sau vreo deschidere către nou, unii dintre ei fugind de calculatoare că dracu de tămâie, dar erau ŞEFI; erau ZAŢUL DE CAFEA  căruia nu i-a păsat ce se intamplă cu cei din subordinea lor, chiar dacă acei oameni, de a căror soartă RASPUNDEAU, clocoteau de frustări şi nemulţumiri suportate de la conditiile în care isi desfăşurau activitatea, până la modul deficitar de dotare, de instruire, de hrănire, de cazare sau de echipare; care niciodată de când au ajuns ŞEFI nu au mai scris ceva, conceput ceva, lăsând această activitate ingrată pentru ei, pe seama coloneilor, sau chiar a căpitanilor sau locotenenţilor.

            Dar ce să vezi? Nici acum nu putem scăpa de astfel de specimene, care ne-au făcut şi continuă să ne facă de râs şi care ne ştirbesc prestigiul de oameni care am făcut serviciul militar sub tricolor cu ONOARE ŞI RĂSPUNDERE, cu DĂRUIRE ŞI ABNEGAŢIE. Ȋnscrişi pe drumul integrării în NATO, atunci când partenerii au impus reducerea numarului de militari din sistem, aceşti MITICI, s-au folosit de incompetenţă şi slăbiciunile clasei politice care ne tot conduce de 25 de ani şi s-au fofilat în sistem, până s-a plictisit lumea de ei şi i-au trimis acasă. Nu au fost în stare să renunţe la a comanda şi ei ceva, de regulă câte o secretară sau cate un birou călduţ prin vreun eşalon superior, lăsând restructurarea sistemului de apărare al ţării la voia întâmplării. Situaţia lor conta, numărul de stele de pe epolet şi bani cât mai mulţi în buzunar în ziua soldei, apartament prin centru, cât mai ultracentral, dacă se poate chiar două aparteamente, că de , la bătrâneţe ne-a venit dorul de divorţ şi multe altele în care CIOCOISMUL a acţionat în mod liber şi fără nici un control. Nu au plecat în mod natural la vârsta de pensionare şi astfel s-au produs dezechilibre în sistem, FRACTURÂND cursul firesc al ficăruia dintre cei de sub ZAŢUL DE CAFEA, în cariera militară, fiind scoşi din sistem înainte de vreme.

            Ce a rezultat? Brambureala generală iscată de un ACOPERIT, care într-o zi de 10 mai, cu un rânjet, ostentativ anunţa tăierea pensiilor, declanşând întregul calvar în care încă ne aflăm şi în prezent.

            Aceste rânduri le scriu, în urma unei noi MANIPULĂRI, de care am aflat cu totul întâmplător şi prin care eram înştiinţat să particip săptămâna viitoare la o mare întrunire la senatul României, la care urmează să participle aproape întregul Guvern al României. Domnilor generali şi colonei care vă simţiţi frustaţi că nu mai conduceti NIMIC, împăcaţi-vă cu statutul de pensioner şi TERMINA-TI-O CU MANIPULAREA ÎN MEDIUL VIRTUAL ŞI PE ORIUNDE VĂ VINE DUMNEAVOASTRĂ. Nu mai instigaţi la ură unii împotriva celorlalţi. Mâncati-vă pensia ce o aveţi – cu siguranţă mult mai mare decât a mea, faceti ce face un pensioner, iesiţi cu nepoţii la plimbare, duceţi-vă la pescuit, plimbaţi-vă prin parc, dar nu mai inflamaţi în nici un mod situaţia, care este deja inflamată destul. Nu vă mai aprindeţi că nu se ştie din ce motive, nu aţi fost chemaţi la o activitate, care cu siguranţă nu ar fi avut loc niciodată, dacă atunci când ati fost în activitate, ati fi fost responsabili şi ati fi făcut ce trebuia să faceţi.

            Aşa cum aţi fost ca activi, oameni şterşi intr-un sistem în care rigoarea şi seriozitatea sunt capital, aşa sunteţi şi acum, căci nu v-am văzut la mitingurile la care SCMD a mobilizat membrii din ţară, ce să vezi? de la Botoşani, de la Constanţa, de oriunde din ţara asta, dar bucureşteni mai deloc. Unde eraţi atunci când noi strigam cu curaj şi la vedere “Jos Băsescu”, “Jos Boc” de se cutremurau geamurile pe traseul de deplasare al coloanei; unde eraţi când  prin zăpadă şi frig mărşăluiam prin Bucureşti, sau la peste 30 de grade la umbră, ne manifestam la vedere în Piaţa Victoriei. Cine sunteţi voi să vă erijaţi în luptători pentru prezumtiva Lege a pensiilor militare de stat?

            La infiinţarea USL, nu aţi înţeles că era momentul potrivit de a ne introduce pe listele de consilieri sau de parlamentari, oameni credibili dintre ai nostri, dar ati rămas ascunşi de nemulţumirea generală, pe la colţuri fiind în realitate ba a lu’ X, de la PDLişti, ba a lu’ Y de la PSDişti, ba a lu’ Z de la mai ştiu eu ce partid fantomatic din România, urmărindu-vă interesele personale, materializate în pensii cât mai mari şi stele cât mai multe. S-a ratat momentul istoric de a avea oameni din sistem care să ne reprezinte interesele, acolo unde se votează şi sunteţi responsabili pentru asta, aşa că, în condiţiile date, acceptaţi, măcar în ultimul ceas, că nu reprezentaţi pe nimeni şi lăsaţi SCMD-ul să îşi ducă lupta până la capăt, nu numai pentru o lege pe care o aşteptăm cu toţii cei mulţi, dar şi împotriva a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 25 de ani, după câte vedeţi şi voi în ultimul timp, dragi generali, la televizor.

            Lăsaţi dragi generali cafeaua să fiarbă în mod natural, iar voi, ZAŢUL DE CAFEA, renunţaţi la mania grandorii şi alăturaţi-vă celor mulţi din SCMD şi inţelegeţi măcar în ultimul ceas că numai UNIŢI putem fi puternici.

Preşedintele Filalei 1 SCMD Constanţa

C-dor (Rz) Ilie Truţă