duminică, 19 februarie 2012

Model contestatie pentru decizii de recalculare

Rugam colegii din M.Ap.N care au primit decizii de recalculare, urmare a cererilor inaintate Casei de pensii Sectoriale pentru luarea in considerare a perioadelor lucrate dupa iesirea la pensie, sa utilizeze acest model de contestatie. Atragem atentia asupra obligativitatii depunerii acestei contestati, in mod deosebit pentru cei care au contestat deciziile de revizuire.



Contestatie MApN

Comisia de Contestaţii Pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale


DOMNULE PREŞEDINTE

Subsemnatul ,..............................................................................................., membru al Sindicatului Cadrelor Militare Disponibilizate (în continuare „SCMD”), domiciliat(ă) în localitatea (comuna) ................. , str. .......... nr. ........., bl. ........ ap. ............, jud./ sect. ........, posesor al actului de identitate seria ........... nr. ........ , eliberat de .............................. la data de ............................ CNP ..............................., cu dosar pensie nr. .................................. depun prezenta
CONTESTAŢIE

la Decizia de recalculare a pensiei nr. ......./.................. ce mi-a fost eliberata de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale

prin care solicit:

Revocarea deciziei de recalculare a pensiei ca netemeinică şi nelegală, ca urmare a discriminării, a încălcării dreptului de proprietate al subsemnatului, a principiilor neretroactivităţii legii şi egalităţii în drepturi, precum şi încălcarea principiului drepturilor câştigate.

pentru următoarele

MOTIVE

1. Decizia de recalculare a pensiei subsemnatului a fost emisă în temeiul dispozițiilor Legii nr. 263/2010. In ea a fost inglobata. atat pensia militara a subsemnatului recalculata si respectiv revizuita potrivit Legii 119/2010 si a OG1/2011, cat si contributia la fondul de pensii pentru perioada lucrata dupa iesirea la pensie subsemnatului.

2. Prin Sentinţa civilă nr. 338/2010 pronunţată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 1371/33/2010, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 38/07.01.2011 pronunţată de Înalta Curte de Justiţie şi Casaţie, s-a dispus:

„suspendarea executării HG 735/2010, pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat, a pensiilor poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii 119/2010, privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, până la pronunţarea instanţei de fond”

3. Aşadar, emiterea deciziei de recalculare s-a făcut în baza unui act normativ lipsit de orice efect juridic în temeiul sentinţei civile mai sus arătate.

4. Faţă de aceste aspecte, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că recalcularea pensiei în baza unui act a cărui aplicare era suspendată prin hotărâre judecătorească, reprezintă o gravă încălcare a legii, fapt ce este de natură să determine nelegalitatea deciziei de revizuire contestate şi a cuantumului pensiei, astfel cum a fost el stabilit în procesul de revizuire.

5. Decizia de revizuire si ale carei date au fost preluate in acesta noua decizie de recalculare emisă este lovită de nulitate absolută din considerentul că ar trebui revizuită o decizie de recalculare emisă în mod legal. Ori, am demonstrat că decizia de recalculare nu are temei juridic legal, fiind emisă totodată, de o autoritate care nu avea competenţa legală de a emite decizii de recalculare, respectiv Direcţia Financiar-Contabilă a Ministerului Apărării Naţionale.

II. Încălcarea dreptului de proprietate al subsemnatului

6. Revizuirea unei deciziei de recalculare (emisă în mod nelegal şi abuziv de o instituţie fără această competenţă, aşa cum am demonstrat), încalcă dreptul de proprietate al subsemnatului asupra pensiei deţinute în mod legal în baza legii anterioare apariţiei Legii nr. 119/2010, astfel cum este el protejat de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului; putem cita cauza Stec şi alţii contra R.U. al Marii Britanii (06.07.2005) RTDH 2006, în care CEDO a hotărât că prestaţiile sociale intră sub incidenţa Art.1 din Protocolul nr.1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, fiind asimilate bunurilor – obiect al dreptului de proprietate. Curtea Europeană a decis că prestaţiile sociale constituie obiect de protecţie, indiferent de natura contributivă sau necontributivă a acestora.
7. De asemenea, în motivaţia Inaltei Curţi de Casaţie si Justiţie cuprinsă în Decizia nr. 38/07.01.2011 se menţionează că dreptul la pensie este un drept patrimonial care nu poate fi luat de cineva.

III. Încălcarea principiului neretroactivităţii legi

8. Măsura privind recalcularea pensiei deja revirevizuite, la randul sau emisă în mod nelegal, are loc prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii, prevăzut la art.15 alin. (2) din Constituţia României, republicată, conform căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”.

9. Încălcarea acestui principiu rezultă din faptul că decizia de recalculare, emisă la data de ..................., îşi produce efecte retroactiv, de la data de 01.08.2011, în condițiile în care la data de 31.12.2010 dreptul meu de pensie era născut pe baza legii anterioare apariţiei Legii nr.119/2010 si mentinut chiar la acesta data prinj efectul OG1/2011, art.6. În această situaţie, pe data de 01.08.2011 nu pot opera, concomitent, două dispoziţii contrare: una care să prevadă recalcularea pensiei, iar cealaltă care să prevadă revizuirea recalculării.

10. Aduc ca argument suplimentar, faptul că atat prin revizuire cat si prin decizia de recalculare se încalcă principiul neretroactivităţii legii, prevăzut de Decizia nr.830/2008 a Curţii Constituţionale care a statuat că „ori de câte ori o lege nouă modifică starea legală anterioară cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacă s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptării noii reglementări, care trebuie să respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouă însă este aplicabilă deîndată tuturor şi situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legii vechi (...)”.

11. În cazul meu legea anterioară Legii nr. 119/2010, în baza căreia am primit pensie în luna decembrie 2010 este ............................................

12. De asemenea, menţionez în sprijinul celor afirmate şi Deciziile Curţii Constituţionale nr. 375/2005, nr.57/2006 şi nr. 120/2007, prin care, în părţile relevante, se arată că noile reglemntări nu pot fi aplicate cu efecte retroactive, dispunând numai pentru viitor, fără a aduce atingere drepturilor legal câştigate anterior.

13. În avizul consultativ dat de Consiliul Legislativ cu privire la proiectul de Lege privind sistemul unitar de pensii se arata:

În cazul de faţă, deoarece măsurile propuse nu sunt de natură penală sau contravenţională, ci au caracter civil, ele pot viza doar cazurile care se vor ivi după intrarea în vigoare a proiectului, nu şi situaţiile deja existente.

14. Aşadar, însuşi Consiliul Legislativ, for care veghează la respectarea principiilor elaborării normelor, avertiza legislativul că normele legale trebuie să vizeze numai situaţiile pentru viitor, nu şi cele prezente, în caz contrar încălcându-se principiul neretroactivităţii legii.

15. Concluzionând Consiliul Legislativ apreciază că: pensiile aflate în plată constituie drepturi legal câştigate şi nu pot fi afectate prin recalculare, care prin efectele ei, ar constitui implicit o aplicare retroactivă a legii, orice nouă reglementare aplicându-se numai pe viitor, adică pensiilor stabilite după data intrării în vigoare a acesteia.

16. Drepturile mele legal câştigate sunt cele prevăzute de legea anterioară Legii nr. 119/2010 şi nu de cele cuprinse în decizia nelegală de recalculare a pensiei mele şi emisă de o instituţie publică fără competenţă în acest domeniu. Ori revizuirea, în opinia legiuitorului, urmăreşte corectarea unor presupuse erori intervenite în procesul legal de recalculare al unor drepturi de pensie.

17. Concluzia este că nu se poate revizui ceva nelegal atribuit.

IV. Încălcarea principiului drepturilor câştigate

18. Decizia de recalculare a pensiei revizuite pe care înţeleg să o contest, este nelegală deoarece încalcă un principiu fundamental şi anume: principiul drepturilor câştigate. Drepturile mele legal câştigate sunt drepturile consacrate prin acte legale emise de statul român, prin casa de pensii, după pensionarea mea şi aflate în plată, la data de 31.12.2010.

După data de 01.01.2011 drepturile mele au fost, în mod abuziv diminuate, cu încălcarea legalităţii, prin emiterea de decizii de recalculare a pensiei mele, fără nici un suport legal, nefiind drepturi legal câştigate.

19. Acest principiu este consacrat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arătând că: „dacă prestaţiile acordate în temeiul regulamentului vechi sunt mai favorabile decât cele plătite în conformitate cu regulamentul nou, acestea nu trebuie să fie reduse” [3]

20. Principiul drepturilor câştigate este expres stipulat în practica judiciară a CEDO, care în mod consecvent a dat câştig de cauză subiecţilor de drept afectaţi din punct de vedere al drepturilor băneşti prin acte normative adoptate ulterior.

21. Acest principiu este recunoscut şi de Curtea Constituţională care a stabilit că „în cazurile în care din recalculare rezultă un cuantum mai mare al pensiei, se va plăti acesta, iar dacă noul cuantum rezultat este mai mic, se va acorda în continuare pensia anterior stabilită şi aflată în plată, fără a se aduce vreo atingere drepturilor legal câştigate anterior”.

22. Mai mult, acest principiu a fost inclus în dispoziţiile art. 180 alin. (6) şi (7) din Legea nr.19/2000, modificată: ,, (6) Cuantumul pensiilor se stabileşte pe baza prevederilor art.76, luându-se în considerare punctajul mediu anual sau punctajul mediu estimat, după caz, ce va fi stabilit conform alin.2,3.5 şi 51. (7) În situaţia în care cuantumul pensiilor, stabilit conform alin. (6) este mai mic decât cel stabilit în baza legislaţiei anterioare, se păstrează în plată cuantumul avantajos”.

23. Faţă de cele de mai sus solicit revocarea Deciziei de recalculare a pensiei nr ....... din ....................... , emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale, pe care înţeleg să o contest.


Anexez: copia deciziei de recalculare.


Semnătura                                            Data



DOMNULUI PREŞEDINTE AL COMISIEI DE CONTESTAŢII PENSII DIN MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE

marți, 14 februarie 2012

Informare

Urmare a finalizării procesului de revizuire a pensiilor militare membrii sindicatului se află în una din următoarele situaţii:

Nu a primit decizia privind revizuirea pensiei:

a.- primeşte aceeasi pensie ca în anul 2011;

b.- primeşte pensia diminuată, conform situaţiei prezentate pe site-ul Casei de Pensii Sectoriale;

Cei de la punctul a. să înainteze la casa de pensii sectorială un raport prin care să solicite lămurirea situaţiei lor.

Cei de la punctul b. să facă demersuri la casa de avocatură pentru începerea acţiunii în instanţă pe baza talonului de pensie primit în luna ianuarie.

A primit decizie privind revizuirea pensiei :

a. - o singură decizie privind revizuirea pensiei;

b.- două decizii privind revizuirea pensiei;

c.- trei decizii privind revizuirea pensiei .

A primit decizie de recalculare urmare a cererii depusă la Casa de Pensii Sectoriala, pentru luarea în considerare a perioadei lucrate după ieşirea la pensie.

Sunt situaţii în care membrii de sindicat au contestat deciziile revizuite şi sunt nemulţumiţi şi de pensia recalculată dar şi situaţii în care sunt mulţumiţi de pensia recalculată.

Atenţionăm membrii de sindicat asupra următoarelor modalităţi de acţiune:

• Este foarte important ca fiecare decizie nou primită să fie contestată. Decizia noua o revoca pe cea anterioara. Daca nu se va proceda in acest fel, ultima decizie devine in termen de 30 zile definitiva.

• Nu este necesar sa fie elaborat un nou model de contestatie intrucat cel existent satisface nevoile membrilor de sindicat.

La primirea celei de-a doua sau a treia decizie de revizuire sau a deciziei de recalculare, colegii nostri vor reface practic contestatia la decizia de revizuire (intrucat aceasta este problema care conteaza si ne intereseaza pe noi), aducand mici modificari privind:

- denumirea documentului contestat (de exemplu: decizia de recalculare nr. … din … data in baza deciziei de revizuire nr. …… din ……)

- cuatumul pensiei, care in mod cert va fi schimbat fata de vechea decizie

- data noii decizii etc.

• Dupa trimiterea contestaţiei la Casa de pensii Sectoriala şi confirmarea primiri acesteia membrii de sindicat sa multiplice aceste documente(decizia de revizuire nou primită/ decizia de recalculare, plicul cu data de primire, contestatia depusa,chitanta de trimitere cu data Postei si confirmarea de primire) in 4 exemplare pe care le vor depune la sediul sindicatului.

• Pentru colegii care au lucrat in viata civila dupa trecerea in rezerva si doresc sa trimita documente pentru suplimentul de pensie cuvenit, recomandam sa faca lucrul acesta separat de contestatie. Sumele astfel obtinute nu sunt de regula foarte semnificative. Mentionam de asemenea ca o parte dintre membrii de sindicat aflati in aceasta situatie, renunta momentan la acest demers pentru “ a nu recunoaste noua lege”.

• Membrii de sindicat cu vechime din 2009 si 2010(cu cotizaţia platita la zi) – si care nu au beneficiat sub nici o forma de suma de 50 ron platita de sindicat – pot solicita acest lucru la depunerea dosarelor.

Biroul Operativ al SCMD Filiala Constanţa

joi, 9 februarie 2012

EROULŞI MAFIOTUL


S-a  întîmplat  în februarie 2012, în România,  stat membru al NATO şi al UE, care în Constituţie la art.16(1) are următoarea prevedere: “Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi  a autorităţilor publice, fără privilegii şi discriminări”.
Vă invit să analizăm cu maximă atenţie  situaţia a doi militari .
·       
  Locotenentul Alexandru Gheorghe

 La 27 ani era locotenent, fiind încadrat pe o funcţie de maior. În vara anului 2011 întocmeşte şi înaintează Şefului SMG un raport în care prezintă gravele anomalii existente în promovarea cadrelor provenite pe filiera indirectă. La 23 ianuarie participă la mitingul din Piaţa Universităţii din Bucureşti.
Consiliul de judecată al ofiţerului din Flotila 71 Aeriană din Cîmpia Turzii a propus  luni 6 februarie 2012, trecerea în rezervă a locotenentului  Alexandru Gheorghe care s-a făcut vinovat de:
- participarea în data de 23.01.2012 la mitingul/demonstraţia din Piaţa Universităţii-Municipiul Bucureşti, faptă interzisă de prevederile art. 29, lit. g) din Legea nr. 80/1995 şi prevăzută de art. 2, lit. d) din „R.G.-8, Regulamentul consiliilor de judecată”;
- purtarea uniformei militare pe timpul participării, în data de 23.01.2012, la mitingul/demonstraţia din Piaţa Universităţii-Municipiul Bucureşti, cu nerespectarea prevederilor coroborate ale art. 89, alin. (1) din „R.G.-1, Regulamentul de ordine interioară în unitate” şi art. 3, alin. (2) din Dispoziţia şefului Statului Major General nr. SMG-13/02.02.2011 privind unele reguli pentru portul uniformelor militare, faptă prevăzută de art. 2, lit. e) din R.G.8;
- neînştiinţarea comandantului despre deplasarea şi în alte localităţi pe timpul părăsirii garnizoanei pe data de 23.01.2012, respectiv în municipiul Bucureşti, încălcând astfel prevederile art. 122, alin. (7), din R.G.-1, faptă prevăzută de art. 2, lit. e) din R.G.-8;
- acordarea de interviuri şi declaraţii reprezentanţilor mass-mediei civile, fără a păstra echidistanţa politică a armatei şi fără aprobarea comandantului unităţii, şi, totodată, furnizarea unor informaţii exceptate de la liberul acces, respectiv denumirea funcţiei şi a structurii unde se găseşte aceasta, conform prevederilor art. 12, lit. a) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public, cu modificările şi completările ulterioare, cu nerespectarea dispoziţiilor art. 65, alin. (1), lit. d) şi e) din „Instrucţiunile privind activitatea de informare şi relaţii publice în Ministerul Apărării Naţionale”, aprobate prin Ordinul nr. M. 12/28.01.2009, fapte prevăzute de art. 2, lit. e) din R.G.-8.
·          
Generalul Gabriel Oprea

 Este acuzat că:
- deşi la trecerea în rezervă avea gradul de căpitan  s-a  reactivat  cu gradul de colonel;
-  a obţiut gradul de general de brigadă cu încălcarea prevederilor legale;
- a obţinut titlul de profesor universitar cu încălcarea prevederilor legale;
- a devenit  îndrumător de doctorat cu încălcarea prevederilor legale;
-  a fost şeful Mafiei personale a lui  Adrian Năstase( acuzaţia i-a fost adusă de preşedintele României);
- prin măsuri ilegale dispuse a distrus sistemul de pensii militare-  a ordonat  contrar prevederilor legale eliberarea adeverinţelor de venituri de către Centrele Militare; a forţat întocmirea sistemului informatizat cu veniturile salariale ale tuturor cadrelor militare,fapt care a avut  consecinţe grave asupra cuantumului pensiilor ; nu a luat măsuri , conform OUG nr.1/2011,  ca la 31 decembrie 2011 procesul de revizuire să se încheie, existînd contrar declaraţiilor sale triumfaliste numeroase cazuri de pensionari care în februarie 2012 nu au primit încă decizii de revizuire;
-a  politizat acordarea gradului de general;
Neţinîndu-se cont de  aceste acuze foarte grave este numit   ministru al apărării naţionale, fiind unul din oamenii de bază ai actualei guvernări.
          Tînărul locotenent Alexandru Gheorghe, avea o  carieră impecabilă, putînd să stea liniştit în cazarmă. Dar era îngrijorat de ceea ce se întîmplă în armata română, dovadă fiind raportul înaintat şefului SMG, rămas fără nici un răspuns. Oare generalul Ştefan Dănilă de ce nu este tras la răspundere pentru acest lucru? Mai era îngrijorat de ceea ce se întîmpla în ţară. A refuzat să rămână mut ca obedienţii generali din structurile de conducere, în birourile luxoase din comandamente, nu şi-a pus piciorul în ghips, ca un celebru general din 1989. A ales conştient o cale a demnităţii. Îmbrăcat în uniforma armatei române s-a deplasat în Piaţa Universităţii unde şi-a declarat, ca toţi românii de altfel, dezgustul faţă de ce se întîmplă în România şi a arătat că militarii românii sunt solidari cu restul populaţiei, adusă în pragul disperării de o conducere coruptă şi trădătoare de ţară. A reuşit prin gestul său să obţină respectul cuvenit armatei române, pentru prima oară  după 1989 militarii  activi şi în rezervă  simţind din nou mîndria că sunt români şi că se bucură de încrederea  semenilor lor. În Piaţa Universităţii şi apoi în toate localităţile din ţară, unde aveau loc manifestaţii, s-a scandat “Armata e cu noi!”. Acesta este lucrul formidabil reuşit de un tînăr ofiţer, care a demonstrat că în România sunt tineri, care oricînd  pot deveni demni conducărori ai unei Românii mai bune. Nu avem nevoie de manageri străini, avem suficienţi tineri valoroşi, care nu au loc să se afirme din cauza odraslelor care se sparg în fiţe prin baruri. Locotenentul Alexandru Gheorghe a dat încredere romînilor că schimbarea în bine a României este posibilă. El, prin modestia sa, spiritul său de sacrificiu, chiar încălcînd  prevederi ale legilor şi regulamentelor militare, a devenit un erou adulat de marea majoritate a românilor şi va rămîne  în memoria colectivă ca un simbol al demnităţii. Acesta este adevărul şi sancţiunile disproportionate aplicate de către consiliul de judecată nu vor putea diminua cu nimic gestul de o exemplară frumuseţe morală a acestui tînăr militar.
          Spre deosebire de el, Gabriel Oprea, militarul a cărui carieră s-a realizat prin încălcări grosolane a legilor, are tupeul să fie mîndru de realizările sale. Are în sînge trădarea, aroganţa parveniţilor şi slugărnicia faţă de puternicii zilei. Niciodată nu a fost şi nu va fi respectat de locotenentul Alexandru Gheorghe şi colegii săi, care vor să se afirme prin competenţă şi pentru care onoarea şi demnitatea  militară sunt sfinte. Gabriel Oprea aranjează băi de mulţime, împreună cu generalul fruntaş Onţanu, celui care l-a transformat dint-un mafiot periculos, într-un politician respectabil. Dar nu va avea curajul, chiar şi  îmbrăcat în uniformă de general cu patru stele,  să intre în rîndul mulţimii care protestează în Piaţa Universităţii. Probabil că ar fi ultima baie de mulţime pe care ar face-o. Sper ca în perioada următoare organele abilitate ale statului, pentru că totuşi suntem un stat de drept, să manifeste aceeaşi exigenţă şi faţă de acest militar, ca şi în cazul locotenentului Alexandru Gheorghe.  Sau  avem legi care se aplică doar celor mici, în special locotenenţilor? În eventualitatea că acest lucru nu se va întîmpla, consider că ar fi extrem de util să se înfiinţeze, de către reprezentanţii societăţii civile, un Consiliul de judecată morală, care după aceleaşi criteri după care locotentul Alexandru Gheorghe a fost exclus din armată, să analizeze şi faptele generalului cu patru stele Gabriel Oprea.
            Din compararea celor două cariere se desprinde  două concluzii:
-          Gabriel Oprea a fost, este şi va fi un mafiot demn de dispreţul romînilor, care îşi vor aduce aminte de el doar că a fost membru al grupului care a înrobit pe generaţii propriul popor.
-           Locotenentul Alexandru Gheorghe este şi va fi un erou demn de respectul celor pentru care şi-a sacrificat cariera militară.
Şi s-ar mai desprinde o întrebare: cînd, cum şi cît de repede va redeveni Romînia  un stat de drept?
Faptul că  eroul este îndepărtat, iar mafiotul rămîne să conducă armata română ar trebui să ne îngrijoreze profund.

Col.(r) Remus Macovei



marți, 7 februarie 2012

Tenebre bugetare în 2012


Comandor marina (rez) dr. Golea Pompiliu


Având gustul lecturii cartii economice, citeam mai deunăzi aprecierea economistului american Rudiger Dornbush care declara cu o oarecare ironie că in 1993, Mexicul o ţară care intra în criză după o creştere economică fulminantă a trecut la măsuri pentru realizarea triadei Stabilizare- Reformă – „Creştere Economică Zero”.

Atunci am perceput-o doar la limita de informaţie pentru cultura generală.

Incepând din primavara lui 2010, la cateva luni dupa realegerea ca preşedinte a domnului Basescu, aceste concepte, cu o anumita relativitate, erau reluate şi in mediile politice de la putere. In teorie, absolut corecte pornind de la necesitatea realizarii conditiilor unei creşteri economice sustenabile. Reamintesc ce înseamnă creştere economică sustenabilă! O stabilizare la nivel înalt a gradului de ocupare al resursei umane disponibile şi valorificarea superioară a potenţialului tehnico – material autohton! Un decalaj de PIB zero! Adică cel puţin egalitate între PIB –ul efectiv şi PIB-ul autohton!

PIB-ul efectiv al României, să nu uităm, este realizat din păcate, în mod majoritar de companii transnaţionale! Bine poziţionate în peisajul politico-economic!

Să ne reamintim că în 2008, economia vest europeană se contracta iar un an mai târziu, economia românească intra succesiv criză şi în recesiune. Întârzierea de un an a fost generată de campania electorală, care ştim cu toţii ce accente patetice şi iraţionale a atins! In primavara lui 2011, ieseam din recesiune cu o creştere de circa 0,5% (discutabilă) cu sprijinul a doua companii transnaţionale Dacia şi Nokia.

Factorii de producţie interni nu au fost folosiţi corespunzător, fapt care l-a inspirat pe domnul preşedinte să ceară în urma introducerii (cam pe blat!), a prevederilor tratatelor EMSA şi Euro Plus (despre care am mai discutat), introducerea in constituţie a unei prevederi prin care să nu se depăşească un deficit structural de 0,5% din PIB. Lucru firesc, în condiţiile în care fiecare român trebuie să plătească 4500 euro la datorie din care 2500 euro la împrumuturile din 2009 încoace!

Din 2010, după consolidarea puterii, soluţia guvernelor Boc la criză – taieri de cheltuieli fără prea mult discernământ a determinat „paradoxul economisirii” denumit în literatura de specialitate ca paradoxul lui Keynes. Taierea cheltuielilor a generat şi mai mult scăderi ale veniturilor. Şi nu pot să înţeleg de ce!

Problema discutabilă, care apare în acest moment, este dacă austeritatea bugetară, mai concret deficitul bugetar de 1,9% pentru acest an, optimizează raporturile social –economice! Adică dacă sacrificiile noastre se regăsesc cu adevărat în trenduri pozitive şi sesizabile pentru cetăţeanul de rând.Vreau să am încredere în Preşedintele meu, dar analiza unor puncte sensibile din buget mă inhibă în acest demers! Câteva din dilemele mele de om obişnuit din zona societăţii civile, ar fi următoarele:

Majorarea ponderii acordate cheltuielilor pentru investiţii, ajungând la circa 38 miliarde lei este în opinia mea, un demers corect, dar nu suficient de fundamentat din punctul de vedere al eficienţei economico-sociale.

Care sunt investiţiile generatoare de inaltă valoare adaugată? Şi sustenabile pe un orizont de timp previzibil! Că doar pentru aceste analize, avem specialişti bine plătiţi în organismele guvernamentale! Sper ca nu bazinul de inot de la Câmpina sau telegondolele din Carpati construite in zone greu accesibile! Şi ce or mai fi!

Achiziţiile de bunuri si servicii reprezintă circa 32 miliarde lei şi sunt cu 11% mai mari faţă de 2011; 5,5% din PIB-ul estimat.

Dacă preşedintele meu declara acum o săptămână că va trebui să ne descurcăm cu resurse proprii pentru investiţii (pentru că cele străine au scăzut la un sfert faţă de 2008!) nu era oare o variantă mai eficientă, diminuarea sau cel puţin plafonarea lor şi redirecţionarea surplusului către investiţii? Aşa din perspectiva gândirii mele, se poate armoniza deficitul structural de 0,5% din PIB cu creşterea economică! Şi detensiona puţin atmosfera generată de percepţiile subiective ale inepţilor din stradă!

Deficitul bugetului de pensii este în 2012 de 13,8 miliarde lei (aceasta sumă se transferă de la bugetul de stat la bugetul asigurărilor sociale, pentru a compensa deficitul). Prin transferurile către Pilonul II de pensii, veniturile totale ale bugetului asigurărilor sociale sunt diminuate în 2012 cu suma de 2,72 miliarde lei, în creştere cu 21% faţă de 2011; astfel, pilonul II este responsabil de 19,69% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat! (în condiţiile în care o treime din contribuţia angajatului se duce în pilonul II – 3,5% raportat la 10,5%). Până în 2015, pe baza proiectiilor din buget, pilonul II va ajunge sa fie responsabil de 30% din deficitul bugetului asigurărilor sociale de stat; în consecinţă, în anul 2012, statul pierde prin pilonul II 0,47% din PIB, adică un sfert din deficitul bugetar de 1,9% din PIB, estimat de Guvern. Mă întreb eu oare, PILONUL II de pensii generează acum investiţii cu randamente ridicate care se văd în creştere economică şi în ameliorarea vieţii sociale? De ce o fi renunţat Slovacia la ei în 2009?

Semnele de întrebare privind atingerea unei rate de creştere economică de 2% in Romania in 2012, s-au inmulţit în condiţiile revizuirii perspectivelor pentru zona Euro, aşa încât o construcţie a bugetului, pe o creştere a veniturilor de 7% şi a PIB-ului cu 2% poate părea in acest moment prea optimistă.

În loc de încheiere două întrebări naive:

Prima: Tăierile salariilor (şi de ce să nu spunem şi a pensiilor militare) au fost făcute în cel mai acceptat caz la limita unei legalitaţi forţate; nu era oare mai indicată pentru sumele tăiate, emiterea de obligaţiuni cu maturitate, să zicem 2015, anul când se consideră restartarea economică mondială pe principii sănătoase? Aceste venituri se puteau constitui în cash-flow pentru activităţi productive generatoare de randamente ridicate! Poate că majoritatea celor aflaţi în această situaţie ar fi avut altă percepţie!

A doua: nu era un demers corect, stoparea distribuţiei de bani către firme dedicate mai ales din fondul de rezervă al guvernului şi redirecţionarea lor către zona educaţională şi de sănătate? Factori de igienă pentru creşterea competivităţii economiei pe care cu îndârjire o numesc în continuare naţională! Economistul Friedrich List numea aceşti factori „forţe productive” ale naţiunii! Şi era din Germania, ţară care în acest moment îşi urmăreşte cu multă ambiţie, planurile de hegemonie economică europeană! Prin competitivitate şi disciplină!

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Deşi respins de nenumărate ori, adevărul nu piere niciodată).

miercuri, 1 februarie 2012

Generalii de Armata ai Romaniei. Concluzii


Pe parcursul celor patru episoade am prezentat carierele a 71 de generali cu patru stele ( 9 din perioada Regatului României, 7 din perioada comunistă şi 55 din perioada post revoluţionară). Am omis  7  generali deoarece carierele acestora erau dificil de  încadrat într-o singură perioadă  şi din cauză că am obţinut mai greu diferite date despre aceştia. Iată principalele date din carierele acestora:
1.Ion Gheorghe - De profesie adjustor mecanic; membru PCR din 1 mai1945; îndeplineşte  diverse funcţii politice.Încadrat în armată  în 1952.
Grade militare: locotenent colonel- 1952, colonel 1953, general maior-1955; general locotenent- 1964; general colonel 1967; general de armată-2000 . A absolvit Academia Militară de pe lîngă M.St.M. al Forţelor Armate ale URSS (1958-1960)
Funcţii îndeplinite:funcţii de conducere în DSPA- 1952-1960; comandant al D.11Mc.(1960-1963); comandant al D.10 Mc.(4 februarie-17 iunie 1963); comandant al Armatei a II- a(1963-1965); şef al M.St.M.(1965-1974). Trecut în rezervă – 25 august 1977.Reactivat în 4 ianuarie 1990 , a îndeplinit funcţia de comandant al Academiei Militre pînă  la 22 februarie 1990, cînd a fost trecut în rezervă.Membru CC al PCR 1955-1960 şi 1966-1979
2.Sandu Gheorghe Gheorghe – Ofiţer de marină promoţie 1942, îndeplineşte , în perioada mai 1942-august1944, diferite funcţii pe torpilorul Năluca şi crucişătorul Dacia. Participă la Campania din vest la comanda unui grup de dragaj magneto-acustic în cadrul operaţiei de deminare a Dunării şi deschiderea navigaţiei pe fluviu, asigurând deplasarea forţelor fluviale sovietice spre Budapesta-Viena,
În perioada 1945-1981 îndeplineşte următoarele funcţii:comandant de navă,ofiţer în Statul Major al Marinei,şef al Direcţiei Hidrografice Maritime,comandant al Flotilei de Dunăre, şef la Secţiei de Marină din M.St.M., comandant al Institutului de Marină, şef Catedră în Academia Militară, comandant al Marinei Militare şi şef al  Departamentului Transporturi Navale din Ministerul Transporturilor.La data de 21 februarie 1981, Gheorghe Sandu a fost trecut în rezervă, cu gradul de viceamiral. A fost primul președinte al Ligii Navale Române. Ulterior, prin Decretul nr.198 / 21 octombrie 1994, președintele României, Ion Iliescu, l-a înaintat la gradul de amiral în retragere.
3.Marin Dagnea – Copil de trupă în 1935(la vîrsta de 12 ani),luptă în cel de al doilea război mondial ca voluntar în cadrul Diviziei de Cavalerie, iar în 1942 este luat prizonier, avînd gradul de sergent TR. Se întoarce în ţară cu Divizia Tudor Vladimirescu”.
Grade militare: locotenent – 1946,căpitan-1948, maior 1949, locotenent colonel 1950, colonel- 1954, general maior -1957.
Funcţii îndeplinite: comandant pluton şi companie, locţiitor politic în comandamentul unor divizii de vînători de munte, comandant corp armată, locțiitor al comandantului Armatei a 3-a, comandant al Comandamentului Militar Teritorial Cluj Napoca (1970-1973). În perioada 1974-1984 a fost preşedinte al Comitetului Olimpic Român, în această perioadă fiind avansat general locotenent.
În 1956 a avut un rol important în reprimarea revoltelor studenţeşti din Timişoara.
După 1990 îndeplineşte  funcţia de preşedinte al Asociaţiei Naţionale a Veteranilor de Război.A fost avansat în gradul de general colonel- 1994 şi general de armată – 2000.
4.Titus Gîrbea – Ofiţer promoţie 1915, participă la primul război mondial, luptînd pentru apărarea Olteniei  şi apoi a Moldovei.În perioada celui de-al doilea război mondial, avînd gradul de colonel a îndeplinit funcțiile de atașat militar la Berlin (1938-1940), atașat militar la Stockholm și Helsinki (1940-1942), șef al Detașamentului de legătură Gârbea cu Grupul de Armate Sud (1942-1943), comandant al Brigăzii 18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea).În martie 1944, Titus Gârbea a fost  numit  în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), Trecut în rezervă în anul 1944, el a fost reactivat în anul următor și numit în funcția de comandant al Corpului IV Artilerie (1945-1946), cantonat în Oltenia de Nord, având misiunea specială de a asigura paza militară a tezaurului Băncii Naționale, ascuns vremelnic la Mînăstirea Tismana. Este trecut din nou în rezervă în anul 1946 și apoi în retragere în anul 1947.Va fi înaintat la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) în retragere în  1993,  la  general de corp de armată  în 1996) și de general de armată  în1998.
5.Teodor Halic – Ofiţer promoţie 1941, arma cavalerie. Participă la luptele de la Odessa, fiind rănit şi decorat cu”Crucea de fier” . În luptele din Cehoslovacia, pe Hron , este rănit pentru a doua oară şi decorat cu Ordinul “Mihai Viteazu.”Este trecut în rezervă în anii 1950 , dar va fi reactivat în 1968, activînd în structuri de investiţii construcţii. Va fi trecut în rezervă în 1980 cu gradul de colonel. În anul 1991 înfiinţează Asociaţia Ordinului “Mihai Viteazu”. Este avansat în gradul de general de brigadăîn retragere- 1994, în gradul de general maior - 1998, general locotenent - 2003 şi general de armată - 2009.
6.Valentin Arsenie -  Ofiţer de infanterie promoţie 1949. Şi-a desfăşurat majoritatea carierei în cadrul Academiei militare(1953-1961, 1962-1973, 1978-1987) unde a îndeplinit funcţiile de șef al Catedrei de Tactică generală (1978–1980), al Catedrei de Tactică și Artă operativă (1980–1984) și al Catedrei de Strategie (1984–1987).În anul 1987 a fost trecut în rezervă cu gradul de general maior. A fost înaintat la gradele de general de divizie în retragere -1998, de general de corp de armată -2000  și apoi la gradul de general de armată - 2004 . A fost coordonatorul  tezelor de doctorat  a 27 de generali şi ofiţeri .

7.Vasile Cândea- Absolvent al Facultăţii de Medicină Generală Bucureşti, va fi activat cu gradul de locotenent major la o unitate de grăniceri din Constanţa(1959-1961), apoi va lucra  la Spitalul Militar Central, ca medic de chirurgie generală, şef secţie chirurgie cardio vasculară(1961-1990).Pînă în anul 1995 va îndeplini funcţia de director al Centrului de Boli Cardiovasculare al Arrmatei,iar în perioada 1995-2002 este director general al Institutului de Cardiologie „Prof.Dr.C.C.Iliescu”
Grade militare-căpitan-1964, maior- 1969, locotenent colonel- 1975, colonel – 1978, general maior- 28.12.1989, general de divizie -1995, general de corp de armată în retragere- 2000 şi general de armată- 2004.
                                                 ***
Faţă de lista iniţială care a circulat pe internet şi care cuprindea un număr de 68 de generali cu patru stele, pe timpul documentării am descoperit că numărul acestora este de 78.Nu am găsit date care să dovedească că Vasilescu Mircea Adrian şi Negoiţă Ion au fost avansaţi în acest grad. Referitor la Isac Adrian din SIE, despre care un ziarist afirma că este şi el general cu patru stele , ultimul grad obţinut şi care este nominalizat în Monitorul Oficial este cel de general locotenent, dar este posibil să fi obţinut şi acest ultim grad de general, deoarece este o practică la SIE, de a nu nominaliza întotdeuana numele celor avansaţi.
În prezentarea acestor cariere am utilizat date din Monitorul Oficial, diferite dicţionare ale personalităţilor militare,memorii,presă şi date obţinute din discuţiile cu unele cadre care au lucrat nemijlocit cu aceşti generali.Nu am avut cum să verific, în mod deosebit aspectele controversate ale carierei acestora, redîndu-le aşa cum au fost ele prinse în documentele de care am amintit anterior.Este posibil ca să apară unele inadverteţe, dar rog pe toţi cei interesaţi să mi le comunice pentru a putea face corecturile necesare.
Vă rog să priviţi cu mare atenţie  fotografia următoare, realizată în 9 decembrie 2009, cu prilejul aniversării vîrstei de 95 ani de către generalul Ion Tutoveanu. Ar fi trebuit să fie o fotografie omagială, a celor care au condus organul suprem de conducere militară şi care mai erau în viaţă la data respectivă.  Menţionez că lipseşte amiralul Gheorghe Marin, care s-a sustras acestui moment festiv.

Rîndul de jos, de la stînga la dreapta
-Ion Coman (29.11.1974-15.061976)- condamnat pentru rolul jucat în decembrie 1989 la Timişoara la 25 ani închisoare şi degradare militară.
- Ion Tutoveanu (26.04.1954-15.06.1965)- şi- a datorat cariera apartenenţei la Divizia Tudor Vladimirescu, absolvent al Academiei Militare Superioare Statului Major General al URSS.
- Vasile Ionel (29.12.1989-02.05.1991)- şef al rezidenţei KGB din România
Rîndul de sus de la stînga la dreapta
-Constantin Degeratu (22.01.1997-07.03.2000)- implicare controversată în evenimentele din decembrie 1989 la Cluj ,acuzat de  împiedicarea aflării adevărului despre aceste evenimente; implicat în scandalul case pentru generali”, varianta M.Ap.N. şi în scandalul „răpirea din Irak”; împlicat într-o firmă specializată în comerţul de armament şi tehnică militară care nu era autorizată de instituţiile româneşti în domeniu.
-Mihail Eugeniu Popescu(31.10.2000-25.10.2004)- condamnat la 4 ani cu suspendare în afacerea “Tofan”.
-Dumitru Cioflină(03.05. 1991- 22.01.1997)-a avut o activitate controversată în decembrie 1989; cercetat  în dosarul ”schimburi de terenuri  M.Ap.N.- Gigi Becali”
-Mircea Chelaru(15.02-31.10.2000)- a fost supravegheat de DSM fiind suspectat că acţiunile sale” prejudiciază cercetarea, înzestrarea şi modernizarea armatei române, dar şi importul şi exportul de tehnică militară”; a acceptat să fie administratorul unei firme controlate de controversatul om de afaceri  Sever Mureşan.
-Eugen Bădălan-implicare controversată în evenimentele din decembrie 1989 la Timişoara şi Arad; condamnat la 4 ani cu suspendare în afacerea”Tofan”; cercetat în afacerea “Ristop”.
 Reprezintă aceşti generali elita armatei române? Cum de au ajuns aceşti generali elita armatei române? Dacă elita este aşa, cum este restul armatei?  Sunt doar cîteva întrebări. Mie personal îmi este ruşine, pentru că  nicăieri în lumea civilizată nu vom mai întîlni o asemenea situaţie.
În continuare mă voi referi la cîteva probleme specifice M.Ap.N., deoarece nu cunosc în amănunt ceea ce s-a întîmplat la MAI, SRI, SPP,SIE sau STS.
Nu există nicio deosebire între generalii cu patru stele din perioada comunistă şi cei din perioada postrevoluţie.Cei cu origine sănătoasă, cu o obedienţă ieşită din comun faţă de N . Ceauşescu, au reuşit ca în 40 ani să transforme armata în principal a sursă de forţă de muncă ieftină,  starea de operativitate a armatei, înainte de 1989 , fiind dezastruoasă: tehnica neoperativă, piloţii fără un minim de ore de zbor, marinarii fără ieşiri în mare, cei de la trupele terestre fără aplicaţii cu trupe şi fără trageri de luptă.
În perioada post revoluţionară generalii cu patru stele  au reuşit în doar 20 de ani să distrugă armata română. Militarii români,  specialişti recunoscuţi pentru profesionalismul lor, desfăşoară acţiuni în Afganistan cu tehnică împrumutată de la americani; tehnica de luptă învechită este neoperativă din cauza lipsei pieselor de schimb; avioanele MIG-21 sunt adevărate sicrie zburătoare; s-a achiziţionat numai tehnică second hand, armata română devenind un adevărat cimitir de fiare vechi- fregate, tancuri Gepard, rachete Hawk,etc. În această perioadă sumele cheltuite pentru înzestrare- modernizare, aproximativ 10 miliarde dolari, au fost irosite, sub directa conducere a generalilor cu patru stele în afaceri care mai de care mai păguboase pentru armata română: Motorola,Star, Mig -21 Lancer,Ghidul,Jderul,Larom, Bizonul,Ghepard, Piranhia, Azur,UTI, Fregatele,etc.
Tocmai pentru că au acceptat această stare de fapt domnii generali au primit stele după stele de la toţi preşedinţii României. Doar patru generali au primit toate cele patru stele de la un singur preşedinte- Ion Iliescu. Ei  sunt Dumitru Venicius Iliescu,Ion Teodor Popescu , Emil Cico Dumitrescu  şi Ioan George Dănescu.
Preşedinţii României- Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsecu- au reuşit să decredibilizeze gradul de general, prin avansările făcute fără discernământ, atît a celor cîteva zeci de generali cu patru stele, dar şi a altor cîteva sute de generali cu una, două sau trei stele. Avem generali făcuţi din fruntaşi, subofiţeri sau maiştri militari, generali din fotbal, handbal sau tenis, cardiologi, oftalmologi, jurişti,jurnalişti, purtători de cuvînt, economişti, etc. Dar din păcate nu mai avem armată.
Foarte mulţi generali au fost afectaţi de sindromul “vilei, contului în bancă şi al maşinilor de lux, unii chiar şi al amantelor de lux”. Spre deliciul presei de scandal un număr impresionant de generali au fost cercetaţi,arestaţi, iar  unii din ei chiar condamnaţi, pentru grave fapte de corupţie. S -a vehiculat idea că militarii care sunt foarte buni profesionişti , sunt proşti administratori ai fondurilor alocate apărării, ceea ce este complet fals. Militarii au acceptat falsificarea licitaţiilor, acordarea contractelor firmelor agreate de cei de la putere, achiziţionarea materialelor necorespunzătoare, la preţuri exagerate, în cunoştinţă de cauză. Totul s-a petrecut pe fondul manifestării unor tare comportamentale, pe care cei aflaţi la putere, deşi le cunoşteau,nu le luau în considerare,  la numirea în funcţiile de conducere ale armatei a generalilor şi ofiţerilor superiori contînd numai devotamentul şi obedienţa faţă de partidul aflat la guvernare. Ar mai fi de semnalat că majoritatea acestor generali şi ofiţeri superiori au beneficiat de impunitate în faţa legii, aceasta fiindu-le asigurată de cei ale căror interese le reprezentau.
Din păcate mulţi dintre noi, acum în rezervă sau retragere, am fost martori tăcuţi la acest fenomen.
Nici parlamentarii din comisiile de apărare nu au ştiut nimic, fiind  şi ei părtaşi la această stare de fapt.
Ce este de făcut? Greu de spus.Pentru a se stopa această stare de fapt ar fi necesar să se asigure transparenţa avansării la gradul de general. Toate propunerile pentru avansare  să fie făcute publice, în presa de specialitate a M.Ap.N., MAI, SRI, SIE, SPP şi STS, însoţite obligatoriu de biografia celor în cauză, care să cuprindă evoluţia  integrală  a gradelor şi funcţiilor, precum şi  motivaţia avansării.
S-ar mai impune numirea unei comisii, care să verifice respectarea tuturor dispoziţiilor în vigoare la vremea acordării gradului de general, şi cei care nu le-au respectat să revină la gradele pe care legal ar fi trebuit să le primească. Deasemenea s-ar impune  ca tuturor celor  condamnaţi sau care au obţinut gradul de general cu încălcarea prevederilor legale, pînă la finalizarea analizării situaţiei lor să le fie interzis să poarte uniforma de general şi să participle la diferite ceremonial  militare. M-am săturat să-i  văd pe fruntaşul Onţanu sau căpitanul Oprea mîndrindu-se cu uniforma de general!
În încheiere trebuie să prezint faptul că în armată au existat şi există încă generali demni de tot respectul, dar care din păcate au fost şi  sunt ţinuţi în funcţii periferice, de factorul politic, onoarea şi demnitatea acestora fiind considerate adevărate pericole  pentru cei aflaţi vremelnic la conducerea României.

Col.(r) Remus Macovei