miercuri, 21 decembrie 2011

GENERALII DE ARMATĂ. STUDIUL DE CAZ.

Motivare

În ultima perioadă a circulat o listă cu 68 de generali de armată care ar fi fost avansaţi în perioada 1941-2011. Am verificat această listă şi am constata că este incompletă. De fapt în această perioadă au fost avansaţi la gradul de general de armată (amirali şi chestori generali) un număr de 77 militari.

Am avut curiozitatea să verific biografiile acestor generali şi am descoperit cu uimire aspect inedite ale carierelor acestora, care sunt în concordanţă cu cerinţele perioadei în care aceştia au activat şi au fost avansaţi în grad. Am hotărît să realizez şi să fac publică o sinteză a acestor problem sensibile. Sunt conştient că demersul meu va deranja , dar m-am ghidat după aforismul lui Nicolae Iorga”Adevărul este ca apa rece, care face rău doar dinţilor stricaţi”. Sper că demersul meu onest va contribui cît de puţin la redarea prestigiului gradului de general.


Sinteza va cuprinde mai multe episoade:


- Episodul 1. Regatul României. Ultimii generali adevăraţi


- Episodul 2 Perioada comunistă. Generalii cu origine sănătoasă.


- Episodul 3 Perioada postrevoluţionară


3.1 Generalii emanaţi


3.2 Generalii de carton


Col.(r) Remus Macovei



Motto:”Ofiţerul trebuie să fie sclavul onoarei şi datoriei militare”
Gen. I.C.Brătianu
Episodul I . Regatul României.Ultimii generali adevăraţi.


La începerea acţiunilor militare împotriva URSS, la 26 iunie 1941, în Armata Română, la 585.930 militari, nu exista decît un singur general de armată, Ion Antonescu (avansat la 5 februarie 1941). La aceiaşi dată comandantul armatei, Regele Mihai , deţinea gradul de mareşal (avansat la 10 mai 1941).Ulterior, la 21 august 1941 şi generalul Ion Antonescu va fi înaintat la gradul de mareşal.

Pe timpul campaniei din est la 18 iulie 1942 comandantul Armatei a III –a Petre Dumitrescu este avansat general de armată.

În toamna anului 1944, pe timpul campaniei împotriva Germaniei, la care Armata Română va participa cu efective de 336.334 militari, vor fi avansaţi generali de armată : Gheorghe Avramescu (comandantul Armatei a IV-A), Constantin Sănătescu(Prim- ministrul României), Gheorghe Mihail (Şeful Marelui Stat Major) şi Vasile Atanasiu (Comandantul Armatei I-a).

Ulterior, după terminarea războiului, pînă la abolirea monarhiei, vor mai fi avansaţi –

-în gradul de general de armată - Lascăr Mihail, comandantul Armatei a IV-a (30 noiembrie 1946) şi Racoviţă Mihail, comandantul Armatei I-a (1 aprilie 1946)

- în gradul de amiral –Bărbuneanu Petre, subsecretar de stat al Marinei în cadrul Ministerului de Război (8 iunie 1945).

În concluzie în perioada 21iunie 1941- 9 mai 1944 acţiunile Armatei Române pe frontul de est şi vest au fost conduse de doar 6 generali de armată.

Toţi cei 9 generali de armată au fost decoraţi cu Ordinul “Mihai Viteazu” , cel mai înalt ordin militar românesc, care se acorda pe timp de război pentru fapte de arme excepţionale în faţa inamicului.

Deasemenea toţi aceşti generali au participat pe parcursul unor cariere militare de excepţie, la campanile militare ale celui de al doilea război balcanic, ale primului şi celui de al doilea război mondial.Biografiile acestora sunt impresionante, spre exemplificare o prezint doar pe cea a generalului de armată Petre Dumitrescu (vezi anexa nr. 1).

Primul grad de general a fost obţinut la vîrste cuprinse între 47-51 ani, după 27- 30 ani de carieră militară, pe parcursul cărora au comandat plutoane, companii, batalioane, regimente sau au fost încadraţi pe funcţii echivalente( vezi anexa nr.2) . Trei dintre ei au îndeplinit funcţii de ataşaţi militari astfel: Ion Antonescu ( 1922-1924 la Paris şi 1924-1926 la Londra); Constantin Sănătescu ( 1928-1930 la Londra) şi Petre Dumitrescu (1930-1935 la Paris şi Bruxelles)

Cei 9 generali de corp de armată au fost avansaţi la gradul de generali de armată la vîrste cuprinse între 57 şi 64 ani, după 36- 43 ani de carieră militară, după ce au comandat brigăzi, divizii, corpuri de armată şi armate. La data avansării toţi erau în activitate. Din cauza implicării în politică Ion Antonescu (devenit conducător al statului la 6 septembrie 1940) şi Constantin Sănătescu (numit prim - ministru la 23 august 1944) nu au comandat eşalonul armată.

Acuzaţi că au făcut parte din “camarila” regelui Carol al II- lea, generalul Gheorghe Mihail şi contraamiralul Bărbuneanu Petre, la 6 septembrie 1940, au fost trecuţi în rezervă, ei fiind reactivaţi imediat după 23 august 1944.

Singurul general care va primi două stele într-un singur an este Gheorghe Mihail, care imediat după 23 august 1944 este avansat general de corp de armată, probabil compensaţie pentru anii cît a fost trecut în rezervă şi pentru sprijinul dat la reuşita loviturii de stat, iar în noiembrie 1944 este avansat general de armată.

Generalul de divizie Mihail Lascăr la 22 noiembrie 1942, după o rezistenţă eroică la Cotu Donului, a fost luat prizonier în U.R.S.S. În perioada 22 niembrie 1942 - 12 aprilie 1945,a fost prizonier de război ]n lagărele Kranogor, Suzdal, Ivanov şi Lagarul special nr. 48, rezervat generalilor.Contribuie la formarea Diviziei de voluntari “Horia, Cloșca și Crișan”, cu care se va reîntoarce în ţară în iulie 1945, fiind reîncadrat în armata română la 15 august 1945.

Toţi cei 9 generali de armată au fost percepuţi ca militari de o cinste şi corectitudine morală ireproşabile, după cariere în care au îndeplinit unele din cele mai importante funcţii în stat niciunul din ei neacumulînd averi considerabile. Exemplific doar cazul generalului de armată Constantin Sănătescu, care numit în funcţa de prim-ministru nu a vrut să primească decît solda de general, deşi leafa ce i s-ar fi cuvenit ar fi fost mult mai mare şi care, îndeplinind a doua funcţie în stat, mergea la cinematrograf cu tramvaiul, spre surprinderea bucureştenilor.

Soarta unora dintre aceşti generali, reprezentînd elita armatei române, va fi tragică.

Generalul de armată Gheorghe Avramescu va fi asasinat, la 3 martie 1945, de către agenţii NKVD, în condiţii neelucidate nici pînă astăzi.

Mareşalul Ion Antonescu, arestat la 23 august 1944, va fi judecat şi condamnat la moarte după un simulacru de proces, rămas în istorie sub denumirea de ”Procesul marii trădări naţionale”. Va fi executat la 1 iunie 1946 în curtea penitenciarului Jilava.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, după ce acăzut în dizgraţia autorităţilor comuniste, va fi arestat la 2 iunie 1950 şi condamnat” la muncă silnică pe viaţă pentru crime de război”. Va muri în penitenciarul Sighet la 28 iunie 1954.

Generalul de armată Gheorghe Mihail, va fi arestat la 20 ianuarie 1948, fiind condamnat la 12 ani “ detenţie riguroasă pentru activitate intensă împotriva clasei muncitoare”. Va fi deţinut în penitenciarele Piteşti,Ocnele Mari,Sighet şi Jilava. Va fi eliberat înainte de termen la 10 octombrie 1957.

Generalul de armată Petre Dumitrescu,a fost acuzat imediat după 23 august 1944, alături de alţi generali, “pentru anumite deficienţe morale din care cauză armata a suferit pierderi dezastruoase”. La 15 mai 1946 va fi acuzat, alături de generalii Mociulschi şi Nicolae Dăscălescu,de” săvîrşirea unor crime de război” dar va fost achitat, datorita lipsei de consistenta a probelor.

Toate aceste drame s-au petrecut, din ordinul ocupanţilor sovietici, în cadrul operaţiunii de distrugere a corpului de elită al Armatei Române. Din păcate acţiunea sovieticilor a fost uşurată şi de o serie de militari români, care s-au adaptat din mers la noile condiţii politice. Printre ei, la loc de frunte se vor situa şi doi generali de armată.

Generalul de armată Mihail Racoviţă, în calitate de ministru de Război, în primul guvern instalat după 23 august 1944, va cere cercetarea generalilor Ilie Şteflea, Petre Dumitrescu, Ion Arbore şi va semna primele ordine de arestare a generalilor români. După doar trei ani, va fi arestat conform aceloraşi reguli stabilite cu acceptul său, nemaifiind util noilor conducători.

Generalul de armată Mihail Lascăr va fi mai norocos. Pe timpul alegerilor din anul 1946 a îndeplinit funcţia de preşedinte al Comisiei electorale a armatei, contribuid din plin la fraudarea alegerilor din 19 noiembrie 1946. Pentru acest merit va fi numit ministru al Apărării Naţionale. Şi-a implicat inclusiv soţia în acţiunea de politizare a armatei, aceasta, Maria General de Armată Mihail Lascăr, fiind aleasă “democratic” preşedinta Asociaţiei Soţiilor Militarilor Activi, controlată de partidul communist.

Aceşti militari - 1 mareşal, 7 generali de armată şi 1 amiral - reprezintă probabil ultimii generali adevăraţi ai Armatei Române. Cu ei se încheie tragic o perioadă glorioasă din istoria armatei române.

 Mai jos, de la stanga la dreapta: Mareşal Ion Antonescu, Gen. Gheorghe Avramescu, Gen. Petre Dumitrescu, Gen. Mihail Racoviţă, Gen.Mihail Lascăr , Gen. Vasile Atanasiu, Gen. Constantin Sănătescu, Amiral Petre Bărbuneanu, Gen. Gheorghe Mihail.


                                            Anexa nr.1

GENERAL DE ARMATĂ PETRE DUMITRESCU

Data naşterii        18 februarie 1882
Locul naşterii       Dobridor, judeţul Dolj
Data decesului      12 ianuarie 1950
Studii militare       Şcoala militară de artilerie şi geniu : 1901-1903
                               Şcoala superioară de război : 1911-1913

Grade militare       
  • Sublocotenent- 1903 
  • Locotenent-1906
  • Căpitan- 1911
  • Maior- 1916                                                
  • Locotenent colonel - 1917
  • Colonel - 1920                                                                                                            
  • General de brigadă - 1930
  • General de divizie - 1937                                    
  • General de Corp de Armată  -1941 General de Armată – 1944
  • Trecut în rezervă – 1944                                     
Funcţii  importante    
  • Ataşat militar al României la Paris
  • Ataşat militar al României la Bruxelles                                     
  • Prim subşef al M.S.M                                     
  • Comandant al Corpului I Armată                                     
  • Inspector General al Artileriei                                                                       
  • Comandant al Armatei I-a                                   
  • Comandant al Armatei a III-a
  Războaie                                                  
  • Al doilea război balcanic 
  • Primul război mondial                                     
  • Al doilea război mondial                                  
  Decoraţii                          
  • Ordinul Mihai Viteazu clasa  a II-a- 1944
  • Ordinul Mihai Viteazu clasa  a III-a- 1941                                
  •  Frunze de stejar la Crucea de Cavaler a Crucii de Fier -1944                                         
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier- 1942
                                        


Anexa nr.2

Sinteza privind cariera militara a generalilor de armata din armata regala

Nrcrt
Nume
Anul nasterii
Promotia
Anul promovarii in gradul de general/
Varsta la promovare/
Ani de cariera
Anul promovarii in gradul de general de armata/
Varsta la promovare/
Ani de cariera
Observatii
1
ION ANTONESCU
1882
1904
1931
49 ani
27 ani de cariera
1941
59ani
37 ani de cariera



2
PETRE DUMITRESCU
1882
1903
1930
48 ani
27 ani de cariera
1942
60 ani
39 ani de cariera



3
GHEORGHE AVRAMESCU
1887
1908
1935
51 ani
27 ani de cariera
1944
60 ani
36 ani de cariera



4
GHEORGHE MIHAIL

1887
1907
1935
48 ani
28 ani de cariera
1944
57 ani
37 ani de cariera
In perioada 06.09.1940- 23.08.1944
Trecut in rezerva
5
VASILE ATANASIU

1886
1907
1935
48 ani
28 ani de cariera
1945
59 ani
38 ani de cariera



6
MIHAIL LASCAR

1889
1907
1939
50 ani
29 ani de cariera
1946
57 ani
36 ani de cariera
In perioada 22.11.1942- 12.04.1945
Prizonier in URSS
7
SANATESCU CONSTANTIN
1885
1907
1935
50 ani
28 ani de cariera
1944
59 ani
37 ani de cariera




8
RACOVITA MIHAIL
1889
1909
1936
47 ani
27 ani de cariera
1946
57 ani
37 ani de cariera



9
BARBUNEANU PETRE
1881
1902
1932
51 ani
30 ani de cariera
1945
64 ani
43 ani de cariera
In perioada 06.09.1940- 23.08.1944
Trecut in rezerva


Col.(r) Remus Macovei