DE CE SINDICATUL CADRELOR MILITARE ?

SCRISOARE DESCHISA
 ADRESATA TUTUROR PENSIONARILOR VIZATI DE PREVEDERILE LEGII 119 din 2010
   
     M-am hotărât să scriu aceste rânduri, în urma unui fapt oarecum banal dar semnificativ. Acum câteva zile, unul dintre colegii mei, pensionar din M.A.I., pe care l-am îndemnat să se înscrie în S.C.M.D., după ce s-a dus la sediul oarecum sărăcăcios al filialei din Constanţa a sindicatului (o încăpere pentru care se plăteşte chirie altei organizaţii din localitate) şi impresionat, probabil neplăcut, de aspectul vădit inestetic şi simplu al acestuia,  mi-a spus: „Mai Adriane, am fost la sindicat şi m-am înscris dar te întreb, ăsta-i sindicatul care ne poate reprezenta pe noi ?”
     Mărturisesc că şi eu mi-am pus această întrebare şi, în calitate de pensionar militar, după o carieră de ofiţer pentru care am optat de la vârsta de 14 ani, cand am intrat într-un liceu militar, după 20 de ani de activitate în M.Ap.N. şi 13 ani de activitate în M.A.I., afirm cu toată convingerea că, în acest moment, numai S.C.M.D. acţionează efectiv, ca reprezentant şi în interesul pensionarilor vizaţi de prevederile Legii 119 din 2010.
     Să mă explic:
     În prezent, ca urmare a acţiunilor metodice, machiavelic iniţiate şi puse în aplicare cu obstinaţie maladivă de actualii guvernanţi, noi, pensionarii proveniţi din rândurile militarilor sau ale funcţionarilor publici cu statut special, suntem izolaţi, blamaţi social şi am fost uitaţi de aproape toţi cei care, din interese electorale, ne-au făcut promisiuni potrivit cărora, statutul nostru şi pensiile ocupaţionale de stat, pe care le avem, nu vor avea de suferit.
     Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, omul cu cea mai înaltă funcţie reprezentativă în stat,  a fost cel dintâi care ne-a minţit. Preocupat să-şi construiască şi să-şi promoveze o imagine cât mai favorabilă în rândurile alegătorilor, candidatul Traian Băsescu s-a uitat sincer şi senin în ochii militarilor, politiştilor şi în ai celorlalţi lucrători din instituţiile cu statut special şi le-a spus apăsat, cu fermitate şi convingător că „pensia militară nu este pensie specială, ci ocupaţională” şi ca urmare,   „pensiile militarilor vor fi recunoscute în continuare şi nu vor fi afectate în niciun fel”. După ce a obţinut al doilea mandat de preşedinte, domnul Traian Băsescu a uitat, foarte repede, de promisiunile făcute şi, tot aşa de senin, a semnat decretul de promulgare a legii prin care pensiile ne vor fi recalculate.
     Domnul Emil Boc şi miniştrii săi, într-o obedienţă desăvârşită faţă de cel care i-a numit în funcţii în Guvernul României, au uitat tot atât de repede că prin jurământul de investire prestat, în faţa preşedintelui, şi-au asumat obligaţii şi răspunderi faţă de români, cum le place să spună şi că trebuie să-şi dedice activitatea interesului general al poporului şi nu pentru satisfacerea comilitonilor şi a clientelei politice care i-au propulsat în fruntea statului.
     Urmând exemplul preşedintelui, domnul Emil Boc şi miniştrii săi ne-au minţit şi ei cu seninătate şi perseverenţă: au afirmat că avem pensii nesimţite, deşi în realitate pensiile noastre erau numai decente şi pe deplin meritate (nu mă refer la excepţiile atât de mediatizate, exemplele vehiculate în mass-media nefiind pensii ale militarilor sau politiştilor, ca să nu mai vorbim de faptul că acelea se puteau reduce, aşa cum s-a şi propus de către unele minţi lucide, fără atâta tevatură, mult mai repede şi legal, printr-un sistem adecvat de impozitare progresivă;  tot domnul Boc, în cor cu miniştrii şi susţinătorii lor politici, acompaniaţi de presa aservită, au spus că suntem privilegiaţi, în condiţiile când pensia militară sau de serviciu este justificată în mod obiectiv, ca o consecinţă şi compensare a  greutăţilor,  privaţiunilor şi restricţiilor impuse, inclusiv îngrădirea unor drepturi şi libertăţi comune celorlalţi cetăţeni, pe care militarii, politiştii şi funcţionarii cu statut special le-au asumat, le-au respectat şi le-au suportat odată cu statutele impuse de profesiile pe care le-au îmbrăţişat; mai mult, guvernanţii în cauză au justificat măsura de reducere a pensiilor, prin recalculare,  ca fiind absolut necesară pentru limitarea cheltuielilor bugetare la nivelul pe care-l poate suporta bugetul de stat şi au vehiculat tot felul de sume care s-ar economisi în acest mod, cifre pe cât de mari, pe atât de fantasmagorice şi nejustificate niciodată printr-un studiu elaborat, bazat pe date reale şi, ca urmare, uşor de combătut de adevaraţii specialişti, care au demonstrat inutilitatea şi ineficienţa economică a măsurii în cauză.
     Vreau să reamintesc şi minciuna devenita evidenţă deja, chiar şi pentru cei mai creduli susţinători ai „politicilor economice” luate de Guvernul Boc (am pus ghilimele pentru că aproape toate măsurile  actualului guvern nu au un conţinut şi un sens economic real, ci unul evident figurativ), minciună potrivit căreia nu vor fi afectate decât pensiile mai mari de 3.000 de lei. Acum, după ce au fost publicate legea, hotărârea de guvern şi ordinul comun al celor trei instituţii (M.Ap.N., M.A.I. şi S.R.I.) cu metodologia de recalculare a pensiilor, s-a convins toată lumea cât adevăr este în spusele domnului Emil Boc şi ce valoare trebuie să dăm promisiunilor domniei sale, pe care, cu aer doct, solemn şi intr-o logoree specifică, de neegalat, le face „românilor”, cum ii place lui sa spuna, copiindu-l pe preşedinte.
     Nu pot să trec cu vederea nici alte promisiuni mincinoase, cum au fost cele referitoare la beneficiile pe care le aduce bugetului de stat noul sistem, unitar de salarizare, prin a cărui aplicare, în fapt au scăzut mai toate salariile bugetarilor şi, nu în ultimul rand, soluţiile Guvernului României pentru ieşirea din criza, la termene mereu amânate, prin investiţii şi facilităţi create mediului de afaceri,  măsuri încă nevăzute de nimeni.
     Elocvent pentru performanţele actualei guvernări şi la ce ne putem aştepta în continuare de la guvernul Emil Boc, este evenimentul mediatizat zilele trecute, când domnul prim-ministru, însoţit de câţiva miniştri şi în prezenţa unei cohorte de ziarişti, s-au înghesuit la propriu, pentru inaugurarea a mai puţin de 10 km de şosea din centura nu mai ştiu cărui oraş, din vestul ţării.
     În completarea acestui fragment din demonstaţia pe care vreau să o fac, doresc să evideţiez un fapt deosebit de grav, pe care S.C.M.D. şi membrii săi l-au subliniat în mai multe documente oficiale şi luări de poziţie cu diferite ocazii, dar cred eu, încă insuficient conştientizat. Este vorba de învrăjbirea diferitelor categorii sociale şi profesionale pe care au practicat-o consecvent şi sistematic guvernanţii actuali. În condiţiile în care, pe bună dreptate, trecerea  peste vremurile şi necazurile actuale presupune manifestarea unui accentuat spirit de solidaritate, atât domnul Preşedinte Traian Băsescu cât şi domnul Prim-ministru Emil Boc, acompaniaţi de corul de sustinători clientelari, au ţinut cu tot înadinsul să-şi motiveze acţiunile politice, economice şi sociale prin punerea în antiteză a bugetarilor cu lucrătorii din mediul privat, a pensionarilor care au pensii mai mari, cu pensionarii care au pensii mici, a profesorilor care au obţinut o lege de mărire a salariilor, neaplicată încă, cu celelalte gategorii de bugetari, cum sunt cei din sistemul de sănătate publică şi aşa mai departe.
     Stratagema a prins şi, în condiţiile în care unul din principiile motivaţional-compensatorii de bază, cu caracteristici etno-genetice pentru poporul român, este acela prin care se doreşte moartea patrupedului (de preferat capra) din ograda vecinului, iată că suntem mai învrăjbiţi şi mai divizaţi decât oricând în istoria noastră recentă.
     Ca urmare,  nu întâmplător, sunt mulţi cei care consideră că, prin recalcularea pensiilor noastre, se face un act de dreptate faţă de cei care au venituri şi pensii mici, acestea fiind cu adevarat nesimţite(prin nesimţirea celor care le-au acordat atât de mici), adică cu mult sub salariul mediu pe economie, venituri care abia le sunt suficiente pentru supravieţuire. Astfel ei sunt mulţumiţi „ca o să moară şi capra vecinului” şi nu vor înţelege ori, sub efectul manipulării la care sunt sistematic supuşi de aceşti guvernanţi, nici nu pot înţelege, că prin reducerea oricât de drastică a pensiilor militare şi de serviciu, ei nu vor avea niciun beneficiu, atâta timp cât politica economică a guvernului actual este evident deficitară si falimentară rezumându-se la tăieri de pensii şi salarii, fără să se facă nimic sau aproape nimic pentru iesirea din criza în care, singurul stat din Europa, ţara noastră, se afundă tot mai mult.
     Dacă, aşa cum presupun că am demonstrat până acum, de la Preşedinţie şi Guvern nu ne putem aştepta la nimic bun, în aceeaşi măsură nu avem ce să aşteptăm şi să sperăm nici de la puterea legislativă, de la Parlamentul României, dominat de cei care au girat prin votul lor măsurile înaintate de executiv. Nu mai insist asupra acestui aspect întru-cât cred că este de domeniul evidenţei.
     În ceea ce priveşte puterea judecătorească, acesta şi-au demonstrat măsura obiectivităţii şi profesionalismului prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 783 din 25.06.2010, decizie care, în opinia conducerii S.C.M.D. şi nu numai, este nefundamentatş şi discriminatorie. Majoritatea juriştilor cu adevarat profesionişti împărtăşesc această opinie. Aş reţine atenţia asupra faptului că, declararea neconstituţionalităţii recalculării pensiilor magistraţilor, nu este o victorie, atâta timp cât în curând, vor fi şi ei „beneficiarii” preconizatei legi privind instituirea unui sistem unitar de pensii.
     Mergând pe acelaşi raţionament şi bazat pe realitatea faptelor, afirm că nici conducătorii actuali ai armatei, poliţiei şi ai celorlalte instituţii din sistemul de apărare şi ordine publică nu ne vor ajuta cu nimic. Nu au făcut-o nici până acum, atitudinea lor, dincolo de unele declaraţii care s-au dovedit a fi mincinoase, fiind caracterizată prin obedienţă necondiţionată faţă de cel care este şi Preşedintele C.S.A.T. Prin această atitudine au adus grave prejudicii sistemului de apărare şi de ordine publică, care este subfinanţat şi demobilizat motivaţional, aşa cum sunt şi toate celelalte sisteme sociale prin care statul trebuie să asigure servicii publice pentru cetăţenii săi (învătământ, sănătate, asistenţă socială, cultură etc.). În schimb şi-au asigurat stabilitatea, cel puţin temporară, pe funcţiile obţinute, în foarte multe cazuri, în baza unor criterii şi principii, altele decât cele de competenţă profesională, lucru pe care destinatarii rândurilor mele îl cunosc foarte bine.
     În mod asemănător, cred că nu ne ajută prea mult nici conducerile asociaţiilor cadrelor militare în rezervă şi în retragere. Este de salutat demersul lor de a se adresa principalelor instituţii ale statului (Preşedinţie, Guvern, Avocatul Poporului) în scris, cu explicatii pertinent fundamentate şi cu cereri de revenire asupra măsurilor de recalculare a pensiilor militare şi de serviciu. Nu cred însă, că aceste demersuri vor avea vreun efect pozitiv. Actualii guvernanţi au demonstrat, nu odată, că nu au nimic comun cu un raţionament logic, că nu se impiedică de prevederile constituţionale şi legale, că nu ţin cont de normele şi cutumele dreptului european din care România este parte, că acţionează haotic şi aberant, fără o strategie (nici macar pe termen scurt). Elocvente în acest sens fiind declaraţiile oficiale şi chiar neoficiale contradictorii făcute de membri şi reprezentanţi ai aceleiaşi instituţii ori schimbate şi sau contrazise de la o zi la alta, chiar de către cei care le-au enunţat iniţial.
     În legătură cu acţiunile conducerii asociaţiilor cadrelor militare şi în rezervă, atât la nivel central, cât, din ceea ce cunosc, şi la nivelul filialelor locale, trebuie să subliniez că se observă o reţinere şi o timiditate nejustificate, având în vedere situaţia gravă şi doleanţele celor pe care-i reprezintă. Iniţial, înainte de adoptarea Legii 119 din 2010 ne îndemnau să stăm liniştiţi şi să mai aşteptăm, pentru că legea nu va fi promovată de guvern, apoi ne-au spus, pe diferite căi, să aşteptăm, tot liniştiţi, pentru că în urma  recalcularii pensiilor, scăderile nu vor fi semnificative. Acum nimeni  nu mai zice nimic.
     Probabil că din sediile lor, mult mai confortabile şi arătoase decât cele ale S.C.M.D., situaţia  „beneficiarilor recalculării pensiilor” (aşa cum cinic suntem numiţi în textul de lege incriminat) nu se vede a fi chiar aşa de întunecată,  cum o vedem noi, membrii sindicatului.  Am impresia, şi  mi-aş dori să fie doar o impresie,  că în faţa unor avantaje reale sau promise de actualii guvernanţi, generalii, amiralii şi coloneii din conducerea ministerelor şi ai asociatiilor noastre, nu mai disting culorile reale şi văd situaţia noastra într-o nuanţă de roz cu o tentă uşor portocalie.
     Faţă de toate acestea, răspunsul la întrebarea „De ce Sindicatul Cadrelor Militare ?” vine de la sine: pentru că în momentul de faţă nu văd pe nimeni altcineva care, la nivel instituţional sau social, să ne reprezinte interesele justificate pe care le avem sau să fie solidari cu noi în demersurile de oprire a aplicării nedreptei şi neconstituţionalei legi de recalculare a pensiilor noastre.
     S.C.M.D. a acţionat nu numai declarativ ci a atacat prin trei procese aflate pe rolul instanţelor de judecată competente, Legea 119 din 2010 şi Hotărârea Guvernului Nr. 735 din 2010. Trebuie să constat şi caracterul mult mai vehement, constant şi realist al luărilor de poziţie publice, ale conducerii şi membrilor S.C.M.D.
     Cred că şi în continuare trebuie să mergem pe aceeaşi line, să ne afirmăm opiniile şi să participăm la acţiunile sindicale preconizate pentru toamna acestui an, inclusiv alături de celelalte organizaţii şi federaţii sindicale, astfel încât actualii guvernanţi şi politicieni să ne cunoască cât mai bine şi corect cererile şi să realizeze că nu sunt eterni în funcţiile pe care le ocupă în conducerea statului. Şi ei, ca şi cei care i-au precedat ocupă vremelnic aceste funcţii şi atunci când vor fi nevoiţi să părăsească sediile păzite de S.P.P. şi să coboare din maşinile cu girofar şi antemergător, vor da socoteală de actele lor, nu numai electoral ci şi în faşa justiţiei. Dacă nu vom găsi înţelegere la instanţele din ţară, va trebui să continuăm demersurile noastre, apelând la C.E.D.O., cu încredinţarea că, macar în ultimul ceas, guvernanţii noştri vor ţine cont de preempţiunea dreptului european şi a deciziilor adoptate de C.E.D.O., asupra dreptului ţărilor membre ale Uniunii Europene.
      Pentru a realiza aceste obiective, va trebui să dăm forţa S.C.M.D. şi prin număr. Mai avem colegi care nu realizează gravitatea şi consecinţele deosebite ale actualei situaţii în care se află pensionarii militari ori care stau deoparte şi aşteaptă ca alţii să lupte pentru drepturile lor. Sunt şi pensionari militari care, sub efectul educaţiei cazone stricte şi al anilor îndelungaţi în care au făcut numai ceea ce le-au spus şefii lor, nu înţeleg că nu mai are cine să lupte pentru ei şi că trebuie să-şi ceară singuri drepturile constituţionale şi legale. Tuturor acestora le adresez îndemnul să ni se alăture, pentru că în acest mod să creştem capacitatea de acţiune a S.C.M.D.
     Şi o ultimă explicaţie pe care consider că o datorez celor care, citind aceste rânduri, îmi vor reproşa unele luări de poziţie cu caracter politic. De altfel, la o manifestare recentă a filialei din Constanţa a S.C.M.D., au fost unele voci care au acuzat tendinţa sindicatului de a se manifesta şi politic.Pentru toţi cei care au sesizat aceste aspecte vreau să spun clar:  fără a acţiona şi politic, nu vom realiza nimic. Şi este normal să fie aşa atâta timp cât Legea 119 din 2010 ca şi toate celelalte reglementări prezente şi viitoare care ne afectează sau este de presupus că ne vor afecta interesele, sunt manifestări ale voinţei politice a guvernanţilor. Legea de recalculare a pensiilor elaborată de guvern, adoptată de parlament şi promulgată de Preşedintele României nu are, nici pe departe, o fundamentare justificată obiectiv şi real documentată economic, nu este rezultatul unui comandament social imediat şi nu este nici macar legală, caracterul ei neconstituţional fiind evident şi afirmat deja clar, prin decizii anterioare, cu caracter de cutumă, ale C.E.D.O. şi chiar ale Curţii Constituţionale a României. Dacă această lege a fost totuşi adoptată şi este în curs de aplicare, acesta este numai rezultatul voinţei politice impuse prin actuala majoritate parlamentară.
     Nu trebuie să ne facem iluzii cu privire la faptul ca aceşti guvernanţi, sprijiniţi politic de actuala majoritate parlamentară, vor reveni asupra deciziilor deja luate sau că vor pune în aplicare o decizie favorabila nouă, pe care, este de presupus ca o va adopta C.E.D.O. Atâta timp cât va exista actuala formulă de guvernare, o atare decizie este foarte probabil să nu fie aplicată, ci să fie amânată până când mulţi dintre noi, probabil, că nu vom mai fi în viaţă, ca să beneficieze de ea.
     Iată de ce consider că este normal ca  atât S.C.M.D. în ansamblul său, cât şi ficare din membrii săi, să sprijine şi să susţină acele forţe şi acei oameni politici care, prin programul lor politic ne pot garanta pensia militară sau de serviciu la care constituţional şi legal avem dreptul.
     Cu respect şi consideraţie pentru pensionarii vizaţi de prevederile Legii 119 din 2010!
     Colonel (Rz.) Adrian CORNEA