La terminarea
primului război mondial, urmare a
suitei de înfrângeri, pierderilor
enorme de vieţi omeneşti şi a marilor distrugerile materiale provocate de marea conflagraţie
mondială, majoritatea românilor erau convinşi că “aşa nu se mai poate!” Este momentul în care generalul Alexandru Averescu,
profitând de imensa sa popularitate, înfiinţează Liga Poporului care va deveni
principala forţă politică a ţării, sub
deviza ”muncă, cinste, legalitate”. Programul
răspundea problemelor stringente ale populaţiei: respectarea legilor; reântronarea Constituţiei; realizarea reformelor
promise în primăvara anului 1917(votul universal şi reforma agrară);
stabilirea responsabilităţilor şi sancţionarea celor vinovaţi de înfrângerile
din război.
Succesul generalului
Alexandru Averescu s-a datorat în mare măsură carierei militare strălucite.
Sergentul de la 1877, a urcat “prin
vrednicia sa” toate treptele ierarhiei militare. La 1907 în calitate de
ministru de război, a contribuit decisiv la reprimarea răscolelor ţărăneşti. În anul 1913, în calitate de şef al
Marelui Stat Major a condus campania din Bulgaria. În 1917 în calitate de
comandant ala Armatei a 2-a a obţinut marile victorii dela Mărăşti şi Oituz.
Datorită faptelor sale de arme, generalul
Alexandru Averescu a fost primul şi singurul militar care a reuşit, e drept
vremelnic, în viaţa politică românească.
 |
| Generalul mason Bartolomeu Savoiu |
- Acest partid este necesar pentru a-i sancţiona pe hoţii ţării, cum sunt Dan Voiculescu şi Gigi Becali;
- Generalii Gabriel Oprea şi Neculai Onţanu sunt fără onoare. România trebuie să scape de ei;
- Cu bani foarte mulţi, furaţi de la stat, ei încearcă să-i cumpere pe rezerviştii din organizaţia generalului Mihai Iliescu, prietenul lor;
- România trebuie salvată de clica lui Voiculescu, a lui Oprea şi a tuturor celorlalţi, idiferent de partid, pentru că aceştia ţin România în mocirlă.
Impresionat de curajul
ieşit din comun al acestui general necunoscut am încercat să aflu cine este şi ce
carieră militară are în spate. Dezamăgirea mea a fost cruntă. De pe blogul
personal am aflat următoarele:
- A absolvit în anul 1968 Şcoala de ofiţeri în rezervă, intendenţă şi finanţe, probabil cu gradul de sublocotenent ;
- În anul 1970 părăseşte România şi descoperă lumea liberă;
- În anul 1994 este reintegrat în cadrele Armatei Române. Nu se precizează gradul, structura şi funcţia în care a fost încadrat;
- În anul 2002 este trecut direct în retragere cu gradul de colonel;
- În ianuarie 2006, preşedintele României, domnul Traian Băsescu, pentru servicii excepţionale, îl avansează la gradul de general de brigadă în retragere, devenind astfel primul general al armatei române cu dublă cetăţenie, franceză şi română. Probabil că cei care au aprobat această avansare au uitat de prevederile art.1 din Legea nr.80/1995 - ”cadrele militare sunt în serviciul naţiunii”. Nu al naţiunilor!
Cariera militară a domnului Constantin
Bartolomeu Săvoiu ridică mai multe semne de întrebare din punct de vedere al
respectării legislaţiei române în domeniu. În anul 1994 acesta a fost probabil
rechemat în armata română – nu reintegrat (termenul acesta nu există în legislaţia
română)- prin ordin al ministrului apărării naţionale. Nu se ştie dacă a
solicitat acest lucru sau conducerea ministerului apărări a simţit nevoia
implementării experienţei militare a locotenentului rezervist, trăit în lumea
liberă. Nu se ştie exact cu ce grad. Cert este că între 1994 şi 2002 la
propunerea miniştrilor apărării din această perioadă a fost avansat până la gradul de colonel. Domnii
miniştri ar trebuie să ne prezinte care
sunt faptele de arme care au stat la baza acestor avansări excepţionale.
Interesant este faptul că în perioada 1974 – 2006 merituosul militar român
Constantin Bartolomeu Săvoiu era şi şef al Departamentului Export, apoi şef al
Serviciului Export, apoi Director de Vânzări Export într-o filială a unui grup
industrial francez şi îşi desfăşura activitatea în Franţa. Ofiţerilor români activi le este interzis, prin art.30 din Legea 80/1995, să “îndeplinească alte
funcţii decât cele pe care sunt încadrate” şi ”să participe direct la administrarea
sau conducerea unor organizaţii sau societăţi comerciale”. Întrebarea care
se impune automat este cum un om care
are 6 ani în România şi 36 de ani în
Franţa, derulaţi în activitatea de specialist în domeniul exporturilor, a putut
deveni ofiţer activ al armatei române? Sau de ce domnul
Constantin Bartolomeu Săvoiu, decorat în
Franţa cu Ordinul
Naţional al Legiunii de Onoare, în grad de Cavaler, nu a fost primit şi avansat în armata acestei ţări?
Pentru că în Franţa legile nu permit ca
un om care a avut doar activitate “sindicală, socială, asociativă şi
culturală” să devină ofiţer. În România,
transformată după căderea comunismului în ”ţara tuturor posibilităţilor”,
un astfel de cetăţean a putut deveni
ofiţer activ şi chiar general în retragere. Personal consider că se
încadrează perfect în categoria atât de
vastă a generalilor de carton ai armatei române de după 1989.
Ar mai fi
de arătat faptul că generalul (r) Constantin Bartolomeu Săvoiu
se mândreşte cu faptul că pentru activitatea sa după trecerea în retragere,
ministrul Apărării Naţionale, domnul
Teodor Meleşcanu, i-a înmânat, în anul 2007, medalia "Rezervist de Primă Clasă".
Am căutat să aflu când a fost creată această medalie, cum se acordă şi cine a
mai primit-o până acum. Din pacate nu am
găsit niciun rezultat.
Funcţia
de vicepreşedinte a acestei noi formaţiuni revine generalului cu patru stele
Constantin Degeratu. Acesta a fost implicat în acţiuni care nu au nimic în
comun cu onoarea şi demnitatea militară:
- A avut o acţiune controversată în decembrie 1989, la Cluj;
- A încercat să împiedice aflarea adevărului despre evenimentele din această perioadă emiţând ordinul nr. 522/19.11.1997;
- A fost implicat în scandalul “Case pentru generali”;
- A avut o implicare controvesată în “Dosarul Haysam”;
- A fost acuzat de implicare în afaceri neautorizate cu tehnică militară americană.
- Ziarul Adevărul i-a acordat generalului premiul “Pinochio”, pentru declaraţia că România va fi invitată să adere la NATO înainte de 1999.
În anul 1997, atunci când la
Mărăşeşti, preşedintele Emil Constaninescu
a afirmat că ”Trecutul nu ţine
de foame!”, generalul Constantin Degeratu,
prezent la festivitate, s-a făcut mic. Şi a rămas mic în faţa puternicilor zilei.
Această atitudine i-a adus, în
perioada 1997-2000, trei grade de
general. Dar fapta
de arme cu care generalul Constantin Degeratu va rămâne în istorie constă în
înscrierea, pe tortul mirilor, a devizei “Pro NATO”, la nunta
fiului său, în
locul tradiţionalei urări ”Casă de piatră”.
Aceşti doi
generali, şi-au propus să salveze
România de prăduitori şi să asigure “dezvoltarea şi modernizarea societăţii româneşti prin
promovarea şi punerea în practică în România a doctrinei ordoliberale
contemporane de vocaţie germană, cu elemente sociale de tradiţionalism de tip
japonez”. Trebuie să recunoaştem că este
o formulare incitantă chiar şi pentru intelectualii partidului. Doar că
ei nu au nici cea mai mică credibilitate.
Încercaţi să faceţi o comparaţie între acţiunea generalului Alexandru Averescu, care avea în
spate o carieră militară excepţională şi fapte de arme care îl transformaseră
în cel mai credibil om, capabil să conducă România imediat după război şi
aceşti generali cu cariere contorversate care se vor şi ei salvatorii ai
României. Comparaţi simplitatea şi pragmatismul programului propus de generalul Alexandru Averescu cu aberaţiile susţinute de aceşti oameni
rupţi total de realitate. Concluzia este una singură. ALO nu are niciun viitor!
Col.(r) Remus Macovei
