Domnule presedinte,
Sunt colonel in rezerva Daniel-Horia ILIE. Am solicitat si mi s-a aprobat iesirea din randul cadrelor active ale Armatei la sfarsitul lui februarie 2009, dupa o cariera militara de 28 ani, 5 luni si 7 zile, dar intrand la liceul militar la 14 ani (cred ca stiti ca 4 ani de liceu militar nu se aduna la vechime, deci eu nu am stat langa fusta “mamicutei” mele pana sa termin macar aceasta forma de invatamant) si adunand, datorita grupelor speciale de munca (cred ca stiti si ca asta inseamna munca in conditii nu tocmai usoare, adica nu la birou si nu in buricul targului) inca 8 ani, 8 luni si 20 zile. Adica in total 37 ani, 4 luni si 3 zile, rotunjiti la 37 ani. Sunt decorat cu “Virtutea Aeronautica” in grad de cavaler si in grad de ofiter si cu “Meritul Militar” clasa I de presedintii Romaniei, inclusiv de dumneavoastra. Desi am indurat umilinta impusa de Guvernul Romaniei si am depus documentele pentru recalcularea pensei, din care evident lipsesc 62 de luni (ca si cum eu as fi dezertat), nu am primit inca decizia de pensie, deci nu stiu daca pensia mea va creste sau va fi diminuata. Ce pensie am primit in ianuarie? O suma reprezentand 41% din suma primita in decembrie 2010.
Va scriu abia acum pentru ca am asteptat, recunosc cu o speranta care s-a dovedit din pacate desarta, sa interveniti si sa readuceti ordinea in haosul creat de slujitorii dumneavoastra prea-supusi, “domnii” Boc si Oprea, in domeniul pensiilor militare. Am sa fiu scurt si la obiect, pentru ca sunt militar si politicos, din respect pentru institutia prezidentiala, considerand in acelasi timp ca, desi nu meritati sa ocupati fotoliul respectiv, sunteti obligat sa ma ascultati. De ce sa ma ascultati? Pentru ca sunteti, la fel ca si mine, cetatean al Romaniei, dar care spre deosebire de mine, sunteti platit pentru a va indeplini atributiile si din impozitele pe care le platesc eu din pensia mea “nesimtita”.
In primul rand, doresc sa va spun ca nu sunt aliniat politic, ca nu sunt afiliat la niciun sindicat si ca nu sunt manipulat nici de “moguli” si nici de opozitie (am invatat nu numai sa ma feresc pe mine, dar si pe altii de manipulare si, de aceea, inteleg perfect manevrele dumneavoastra si ale guvernului de a ridica romanii impotriva romanilor, pentru ca intre alte functii, am fost la un moment dat ofiter 2 cu contracararea actiunilor de razboi psihologic ale adversarului). Va spun asta pentru a va asigura ca cel care va scrie o face doar pentru ca se simte umilit, dezonorat, mintit cu nerusinare, supus incercarilor de manipulare si prostire de catre institutiile statului prizoniere in mainile unor neaveniti, ingrijorat de soarta sa si a tarii si, ingrozitor de trist, fara speranta de mai bine. Deci nu fac jocul nu stiu cui, nu servesc cine stie ce interese oculte si nu vreau sa atentez la suveranitatea statului, linistea sa interna sau democratia constitutionala (la a carei instituire eu am ajutat, iar dumneavoastra nu).
In al doilea rand, doresc sa va spun ca dumneavoastra sunteti cel care mintiti in fata poporul roman atunci cand spuneti ca militarii care au trecut in rezerva incepand cu 1998 pana in 2009 au trecut in rezerva pentru ca au vrut ei. Nu, domnule presedinte! Majoritatea covarsitoare au trecut in rezerva pt ca au fost dati afara, pentru ca tara le-a cerut-o si in conditiile create de tara lor, chiar daca au facut rapoarte pentru ca asa le-au spus cadristii sa faca (daca nu faceau rapoarte, ar fi fost dati afara oricum, pierzand insa, va citez, si “miliardul”; insa atentie, nu uitati ca si alte categorii profesionale au primit salarii compensatorii, poate nu la fel de consistente, dar tot pe acolo). Si nu va spun asta din auzite.
Am fost comandantul a trei unitati desfiintate (pentru stiinta dvs, am si infiintat doua) si am lucrat un an in compartimentul personal si mobilizare al unei divizii aeriene in plina reforma a organismului militar. Am vazut, domnule presedinte, privirea din ochii subordonatilor si colegilor mei cand le-am adus la cunostinta ordinele de desfiintare, am simtit la unii teama, iar la altii deznadejdea ca erau aruncati pe drumuri la 40 de ani cu familiile lor, cu o pensie mica si, multumim “Mariei sale poporul roman”, cu o speranta slaba – soldele compensatorii (ce sa faca cu ele mai intai – sa manance ei si ai lor maine, sa intre in lumea afacerilor pe care nu o cunosc pentru ca nu au lucrat in intreprinderile de comert exterior ale statului comunist sau la reprezentantele sale comerciale de aiurea, pentru ca atunci cand altii faceau afaceri, bisnita in port sau taximetrie, ei erau de straja, si asta pana cand, pana cand in sfarsit gasindu-si o slujba la vreo primarie sau vreo scoala din cine stie care catun, au venit “inteleptii” PDL care au interzis cumulul pensiei cu salariul?). Am vazut lacrimile din ochii lor la festivitatile de desfiintare a unitatilor de care erau mandri pentru ca acolo era munca, viata, sanatatea, chinul si bucuria lor (pot sa va ofer casete video ca probe) si i-am condus si i-am stimat, inteles si iubit atunci cand au taiat ceea ce cu mainile lor construisera. Cand si-au daramat cu mainile lor visele si viitorul, intuind parca ceea ce avea sa li se intample: sa ajunga niste “asistati social”. Ce a facut societatea pentru cei antrenati sa ucida si pregatiti sa moara pentru tara si poporul lor in momentul in care li s-a spus ca nu mai este nevoie de serviciile lor si s-au intors printre civili? Asistenta psihologica pentru reintegrare? Nu! Reconversie profesionala? Nu! Le-a dat o pensie si salarii compensatorii si ei au inteles ca atat se poate, si-au inghitit si amaraciunea si frustrarea, si-au luat soarta in maini si au plecat.
Mai sunt cei care au iesit la cerere, dar care prin plecarea lor au lasat loc altora care ar fi trebuit sa plece. Acestia au fost poate cei mai valorosi specialisti ai organismului militar, care satui de lefuri proaste, de desconsiderarea societatii ale carei valori s-au intors cu susul in jos, ale caror idei si principii au fost calcate in picioare de sefii lor limitati intelectual si politic, fara coloana vertebrala si fara valoare, dar promovati in functiile lor tocmai de aceea si care, pierzand orice speranta de mai bine, au plecat, avand sau nu o alternativa in viata civila. Pe aici pe undeva sunt si eu. Am plecat din doua motive: 1) pentru ca am fost operat de doua ori pe coloana vertebrala si am cateva suruburi in ea ca sa tina (cred ca intuiti ca cei, hai sa spunem, numai 32 de ani efectiv in uniforma au contribuit si ei cu ceva la asta,nu?) si 2) fiindca, asemeni colegilor mei, eram scarbit de bataia de joc fata de organismul militar, manifestata in primul rand de clasa politica, prin bugete din ce in ce mai proaste, insensibila la necesitatea de reformare profunda a organismului militar (chiar daca necesitatea respectiva se transformase in planuri negociate la sange cu aliatii nostri din NATO si ulterior asumate de noi militarii, dar si de ei politicienii) si, in al doilea rand, satul de lipsa de valoare si servilismul politic a unei parti dintre cei care erau chemati sa ne reprezinte, sa ne conduca, sa apere interesele institutiei si ale slujitorilor ei (nu pe ale lor) si sa se bata pentru ele (as!). Si nu “am intins mana la miliard”, asa cum nu au intins mana niciunii dintre noi.
Ni s-a aplicat legea, domnule presedinte! Legea in vigoare la momentul respectiv, o lege pe care nu noi am initiat-o, nu noi am aprobat-o si nu noi am promulgat-o! Nu am fost si nu suntem milogii nimanui, domnule presedinte, si pentru umilinta la care ne-ati supus nu numai pe noi rezervistii, dar prin noi si prin legea pensiilor in care militarii sunt neica nimeni, si pe cei activi, ar trebui macar sa iesiti in fata natiunii si sa va cereti scuze , daca nu chiar, intr-un gest de suprema intelepciune si de bun simt, sa demisionati.
Da! Ati gresit grav fata de noi, o parte din cetatenii Romaniei care plateste si salariul dumneavoastra si al “sefului mafiei personale a lui Adrian Nastase”. Si mai este o categorie. Cea a oamenilor fara valoare pentru armata (betivi, indisciplinati si/sau prosti). Rebuturi pe care le are fiecare subsistem al societatii, nu numai Armata sau Jandarmeria sau Politia. Si care, au plecat si ei, beneficiind unii de pensie si de salarii compensatorii. Da, se mai fac greseli. Unele se platesc, altele nu, dar si dumneavoastra spuneati ca sistemul este imperfect. Si as mai include la acest capitol jigodiile. Adica unele persoane neaparat din conducerea “ministerelor militarizate” si structurilor subordonate, pe care alaltaieri le-am vazut in uniforma, iar ieri in civil, dar ocupand uneori chiar acelasi birou luxos, si, cu siguranta, avand in cont “miliardul”. Pe astia, facuti evident de clasa politica sau macar cu stiinta ei, nu i-a mai amintit nimeni. Dar noi nu uitam si mai stim si ca acesta a fost unul dintre motivele pentru aparitia legii care interzice cumulul pensiei cu salariul. Si iata un alt exemplu de cum, pentru a stopa un abuz, s-a lovit in pensionarul militar cu 1500 lei pensie care, invatand copiii istorie la Cuca-Macaii, a fost obligat sa plece acasa sau in strainatate la cules capsuni si sa renunte la cei, sa zicem, 500 lei in plus pe munca lui.
In al treilea rand, nu pot sa inteleg cum dumneavoastra, cel chemat sa lucreze pentru unitatea poporului roman si cel care clameaza ca o face (a se vedea discursul dvs de azi de la Iasi) poate sa incerce sa semene vrajba intre rezervisti, intre militarii activi si rezervisti, intre militari si societatea civila si ma opresc aici nu pentru ca nu mai sunt astfel de situatii, dar cred ca este suficient si nici nu vreau sa largesc sfera discutiei. Uneori, si este trist, chiar prea des, aveti succes. Pentru moment, nu pot decat sa sper ca, in ceea ce ne priveste pe noi militarii, nu o sa reusiti.
In al patrulea rand, ultimul si este si unicul punct in afara problematicii militare, dar pe care ca cetatean imi permit sa vi-l semnalez, invocati ca sursa a nenorocirilor care lovesc poporul roman, criza, si ca una dintre modalitatile de a depasi dificultatile, solidaritatea sociala. O sa va mire, dar sunt de acord, domnule presedinte! Cu toate acestea, nu ma voi alinia unui efort care inseamna ca eu, un cetatean oarecare, sa ma solidarizez, iar altii nu. Nu pot sa fiu de acord sa se solidarizeze numai bugetarii, angajatii firmelor cu capital privat si pensionarii, asistatii sociali, “mamicutele si bebelusii”. As vrea sa vad ca se solidarizeaza si datornicii cu TVA-ul la stat, cei care nu platesc contributiile la fondul de asigurari sociale (fondul de unde se platesc pensiile), cei vinovati de infractiuni economice, patronii/angajatorii din privat, toti cei pe care statul se face ca nu-i vede ca nu platesc impozite de niciun fel. As vrea sa vad ca statul poate sa diminueze contrabanda, frauda si furtul si inca atatea altele. Unde este dreptatea in Romania, domnule presedinte?
Inchei aici, cu parerea de rau ca ati mai ratat o ocazie (comunicatul dvs. din seara zilei de 23 ianuarie 2011) de a fi un adevarat comandant pentru militari si un adevarat presedinte pentru poporul sau. Acolo unde am sperat ca vom gasi intelepciunea si dreptatea, nu am gasit decat umilinta, dezbinarea si lipsa de solutii in problema fundamentala a apararii demnitatii si onoarei militare, principiilor fundamentale de drept si unitatii natiunii. Pacat!
Pentru ca protocolul imi impune, dar fara sa vreti sa stiti ce este in sufletul meu,
Am onoarea sa va salut, domnule presedinte!
Colonel (Rz) Daniel-Horia ILIE
P.S. Pentru ca ne-ati umilit public, aceasta scrisoare este, la randul ei, o scrisoare deschisa.
-