luni, 20 august 2012

O poveste cu reflecţii postume pentru România Argentina şi FMI

Comandor marină rez dr. Golea Pompiliu

          Motto:
Ţară de secături, ţară minoră, căzută ruşinos la examenul de capacitate în faţa Europei...  Aici ne-au adus politicienii ordinari, hoţii improvizaţi astăzi în moralişti, miniştrii care s-au vândut o viaţă întreagă, parlamentarii... Nu ne prăbuşim nici de numărul duşmanului, nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricoşătoare de meningită morală" . ( Octavian Goga -1916).

Dincolo de rezervele personale parţiale pentru  citat, explicabile în contextul epocii,  pe fond, afirmaţia  marelui poet şi om politic vine peste veacuri să ne atragă  atenţia că avem nevoie de o clasă politică cu gândire în primul rând naţională.
O clasă politică măcar primenită asta ca să îl parafrazez pe  Pareto!
Globalizarea se manifestă azi,  din păcate prin globalism trivial,  fenomen care distruge valori naţionale şi culturi permeabile. Naţionalismele mari distrug naţionalismele mici, căci fără supărare asta e realitatea, oferindu-le celor din categoria a doua produse artificiale şi extrem de efemere în numele progresului.
Această mică reflecţie amară desigur subiectivă, generată de turpitudinile prin care trece ţara noastră în acest moment m- a determinat să reamintesc,  o poveste plină de învăţăminte  – Argentina acum vreo 13 ani.
Criza care a determinat acestă ţară să ajungă un experiment al FMI a a  început în anii ׳ 80.
Ţara a cheltuit sume imense pentru proiecte care nu au produs nimic viabil.
Parcă nu e nimic nou sub soare nici pentru noi!
Războiul pentru Malvine şi preluarea de către statul argentinian a datoriei private a dus la irosirea multor resurse financiare! Ceva asemănător şi la noi, dar din fericire fără război!  Spre informarea cititorului, datoria privată a Romaniei are o pondere importantă în totalul datoriei externe de circa 100 miliarde euro.
Numai pomenirea celor  12 miliarde euro împrumutaţi din 2009 e suficientă ca exemplu!
Băncile private străine au beneficiat de o infuzie de capital plătită de noi toţi!
După negocierea de la Viena din toamna lui 2008 !
Domnul preşedinte Băsescu ne asigura că banii sunt doar o centură de siguranţă!
Azi avem de plătit 4.500 euro de locuitor şi efectele pozitive nu se văd încă.
Moneda argentiniană era foarte legată de dolarul american – 1 euro =1 peso rată fixă.Acest demers s-a suprapus peste criza asiatică şi rusească din anii ׳ 90.
Dolarul era considerat cea mai puternică monedă din lume, investitorii considerându-l cea mai sigură monedă. Dolarul era supraevaluat şi peso la fel. O reflecţie peste timp ne ridică următoarea întrebare?
Oare este bine să facem dintr-un leu puternic dincolo de un show politic un fetiş?
Deşi la prima vedere are avantajele sale efemere!
Revenind la povestea Argentinei , neavând şansa de a se regla prin cursul de schimb, exporturile argentiniene au scăzut dramatic, importurile crescând spectaculos!
Iar o paralelă! Vedem azi inflaţia de mall-uri în România cu produse importate preponderent din Uniunea Europeană. De unde cumpărăm masiv! Asociaţiile de agricultori români ţipă precum Moise în pustiu!
Argentina a ajuns la un deficit comercial de 400 miliarde dolari .
Deznodământul însă întârzia să se producă! Mai urma panica investitorilor care şi-au pierdut încrederea în peso. Exista deja percepţia că valoarea sa nu era susţinută de economie. Urmarea- Argentina a crescut cererea de credite. Ca să-şi menţină moneda stabilă, autorităţile argentiniene au apelat la credite. De la FMI şi alţi creditori.
O ţară în situaţia Argentinei dacă ia împrumut în continuare numai pentru a-şi menţine valoarea monedei stabilă fără măsuri active se sinucide economic!
În 2002 economistul Mark Welsbrot, director la Centrul pentru Economie şi Cercetări ale Politicilor din Washington în plină glorie a politicilor ultraliberale , aprecia demersul argentinian şi acceptarea de către FMI a împrumutului , o greşeală.
Argentina a acumulat o datorie externă imensă mai ales privată imposibil de plătit. Urmarea! FMI a cerut o clauză- „Deficit zero”.
Ne spune ceva acest lucru? Sigur că da! Pactul fiscal european!
Condiţionalităţile FMI pentru noi împrumuturi! Le ştim cu toţii!  Care sunt pentru stabilizarea monedei! Nu dezvoltare!
Naiv gândind, în cazul ţării noastre, eu aş fi văzut  ca grija paternalistă a FMI pentru returnarea banilor împrumutaţi  să fie acompaniată de fonduri pentru dezvoltare de la Banca Mondială sau Fonduri structurale Europene pentru dezvoltare, obligând dacă vreţi guvernele să fie responsabile! Dacă tot trebuie să cedăm din suveranitate! Că aşa e moda la Paris! Vorba Chiriţei lui Alecsandri!  Dar ce spun eu acum e doar o utopie şi o uşoară ironie!
Teama oamenilor din Argentina pentru pierderea economiilor a dus la formarea de cozi imense pentru scoaterea banilor din bănci! Schimbaţi în dolari şi expediaţi afară din ţară!
Evident că s-a ajuns la o situaţie periculoasă pentru bănci. Guvernul a hotărât îngheţarea tuturor conturilor pentru un an de zile permiţând numai scoaterea din bănci a unor sume limitate.
Oamenii au ieşit pe străzi protestând violent împotriva băncilor străine  şi multinaţionalelor! S- a declarat stare de urgenţă. Au murit oameni!
Guvernul a căzut şi preşedintele Fernando de la Rua a demisionat.
Vicepreşedintele Carlos Alvarez şi-a dat şi el demisia în 2000, preşedintele Senatului Ramon Puerta preluând puterea.
Argentina a intrat în incapacitate de plată pentru o datorie de circa 130 miliarde dolari.
Guvernul a venit cu altă idee! Să dea drumul la curs să varieze liber!
Cu o economie slăbită, moneda argentiniană a luat-o din nou razna!
Următoarea idee! A fost introdusă o nouă monedă –argentino la un curs oficial de 1,4 dolari. Autorităţile bancare au impus şi schimbarea tuturor banilor în noua monedă.
Evident alte proteste. Ulterior argentino a fost lăsat să fluctueze liber. Din nou în mod natural deprecierea determinând o inflaţie imensă de 80%.
Ţara era dependentă de importuri! Iar o paralelă! Noi avem o dependenţă de produsele din Uniunea Europeană de circa 80%! Pieţele în afara comunităţii sunt firave!
Nu am ştiut să negociem cu chinezii! Delegaţia noastră în care erau şi niste doamne încântătoare azi pe tuşă la refacere s-a îmbrăcat în alb! Culoarea doliului la ei!
A urmat o stabilizare şi în sfârşit sub o conducere responsabilă, exporturile argentiene favorizate de o monedă depreciată au dus la creşteri economice remarcabile între 2003-2008! În 2003 creşterea economică era de 8,8% în 2007 de 8,7%.
Este adevărat că Argentina a beneficiat şi de trendul crescător al ciclului economic mondial.
În 2005 ţara şi-a plătit datoriile către FMI cu trei ani în avans faţă de cum era programat.
Să ne amintim cine era şeful misiunii care a negociat împrumutul în Argentina!
Ghici ghicitoarea mea!  Domnul Jeffrey Franks persoana simpatică domnului preşedinte pentru show-ul cu pantoful gaurit! Şi gustul petrecerilor româneşti pe Valea Prahovei în compania domnului Blejnar!
            Concepte vehiculate în această perioadă de marasm economic pentru Argentina de tip „revoluţia productivităţii” „ reforma statului” miracolul privatizării cu orice preţ a companiilor de stat parcă le auzim şi azi! Nu e aşa?  Sub alte forme desigur!
În acest moment Argentina este o ţară normală care a învăţat lecţia istoriei !
Cu o clasă politică responsabilă şi cu sentimentul apartenenţei la valorile naţionale. Şi probabil şi cu o populaţie mult mai educată ! Dumnezeu i-a dat încercări pe care a trebuit să le treaca!
Avem multe de învăţat  din lecţia argentiniană.

Veritas laborant nimis saepe, extinguitur nunquam (Desi respins de nenumarate  ori, adevarul nu piere niciodată).